Blogu' lu' Cimpoca

Ziceam aseara, in postarea mea pe bloguletz, ca nu am mai fost in Romania de 5 (cinci!) ani. Lumea, ca lumea, curioasa, de, a inceput sa ma intrebe de ce, cum adica, n-am mai fost in Romania de cinci ani? Pai, uite asa, bine. Istoriceste, faptele sunt urmatoarele. Inainte de plecarea aceea, tin minte ca ne-a sunat un prieten  din Galati care  a solicitat, intr-un mod elegant, sa-i aducem cateva lucruri: un ceas special, cu care sa se poata scufunda in ape adanci (deci chiar nu-mi aduc aminte cum se numeste treaba asta), o bricheta Zippo si o cutie de trabucuri, parca. Ma rog, omul s-a oferit sa le plateasca, n-am comentat, am cumparat ce ne ceruse si, o data ajunsi in Romania, i le-am facut cadou, ca pana la urma, noi venisem de ”afara”. La vreo saptamana dupa asta, prietenul a decis sa plece cu familia la mare. Cum trenul de mers la mare nu avea, cred, statie la Galati, omul ne-a sunat si ne-a rugat sa-i imprumutam masina noastra, o Dacie destul de buna la vremea aceea (veche de vreo 3 ani, numa’). Cum si noi eram in vacanta si masina chiar ne trebuia, l-am refuzat politicos. El s-a suparat pe noi, si, la fel de politicos, nu a mai dat nici un semn de viata pana in ziua de azi. Sper ca bricheta Zippo inca mai functioneaza

Cum planificasem o sedere in Romania de vreo luna si jumatate, am fost nevoiti sa ne umplem timpul cu ceva, asa incat am pus busola pe directia Litoral, si am luat-o intr-acolo. N-a fost urat, da’ nici frumos. Ospatarii ne-au ars la notele de plata, manelele se auzeau din toate directiile, aglomeratia- ca la balci. Am plecat de acolo mai obositi decat la venire, mai ales ca, pe traseu, din cauza starii proaste a drumului, ceva s-a stricat la masina si am fost nevoiti, pret de cateva ore, sa oprim la un atelier auto, pentru remedierea problemei. Evident, nota de plata a fost extrem de piperata, cred ca daca la banii aia mai adaugam vreo 4000 de euro, ne cumparam o Dacie noua.

Nevoiti fiind sa scoatem ceva bani de la bancomat, ne-am oprit la unul oarecare. Bad luck, bancomatul era gol, dar operatiunea a fost inregistrata ca efectuata. Dupa ce ne-am intors in Irlanda, a mai fost nevoie de vreo doua luni ca banii sa reintre in cont. Cineva ne-a spus ca am avut noroc, ”ancheta” putea dura si sase luni.

Am plecat in Romania incarcati de bagaje, carand dupa noi cadouri pentru neamuri si ”atentii” pentru prieteni. Se pare ca am fost total lipsiti de inspiratie, pentru ca, la un moment dat, cineva, dupa ce si-a deschis cadoul, ne-a spus-o de la obraz: ”Ei, mersi, da’ un televizor nu puteati si voi sa-mi cumparati?” Ma rog, am ramas foarte uimita, pentru ca femeia avea televizor, era in perioada creditelor cu buletinul, dar cred ca ii mai trebuia unul si in dormitor. Nu stiu, zic si eu…

Oricum, ideea e ca banii alocati acelei vacante, pe care ne-o doream speciala, au ”fugit” din portofel intr-un ritm ametitor. Din cateva mii de euro, am reusit sa cumparam un aragaz pe care am dat 100 de euro si care, saracu’, n-a apucat anul. Mai tarziu, mama mi-a explicat ca asta s-a intamplat deoarece, probabil, l-am ales pe cel mai ieftin(!?). Pana la urma, ii dau dreptate. Ce mai e suta de euro in ziua de azi?

Poate doar eu am neamuri proaste, in fond neamurile nu ti le alegi.  Poate noi nu am stiut sa ne alegem prietenii si poate nu am stiut sa cumparam aragazul potrivit. Poate ne-am rupt de realitatea romaneasca si nu mai suntem capabili sa intelegem ce se intampla in tara. Poate… Dincolo de experientele mai mult sau mai putin placute traite atunci, un lucru e cert: Romania este o tara prea scumpa pentru noi. In timp, am invatat ca exista si alte destinatii de vacanta. Nu dau sfaturi si nu-i impun nimanui, mai ales celor plecati din Romania, unde sa-si petreaca vacantele. Fiecare are relatia lui speciala cu tara in care s-a nascut. Pentru mine, relatia cu Romania a durat 42 de ani. Exact perioada in care am trait acolo. A venit insa timpul sa tai acest lant care mi-a ingradit libertatea de miscare si mi-a creat un complex patriotic aproape  pavlovian,  la care reactionez si acum. Incerc sa-mi apar tara chiar si atunci cand tara n-are nevoie de asta. Trebuie sa invat a-i da patriei  mele libertatea de care are nevoie. Nici o tara din lumea asta nu-i perfecta, iar a mea nu face exceptie. Va sarut pe toti, oriunde v-ati afla!