Ieri, indirect, desigur, iar m-a facut cineva capsunar(a). O ziarizda de pe la Evenimentul zilei, cine altcineva? Care, sub un titlu de genul ”Criza banilor trimisi de capsunarii din strainatate se adanceste” (citez din memorie), a postat si o poza cu doi capsunari, un el si-o ea, stand in genunchi langa o tufa de ceva- capsun sau vrej de fasole, ca nu se vedea prea bine. Desi duduia ar trebui sa stie ca nu toti romanii plecati pe-afara muncesc pe tarlalele Spaniei sau mana oile prin Italia…
Si chiar daca ar fi asa, a-i numi capsunari pe cei de la care astepti salvarea tarii, pana la urma, dupa cum se vede din constatarea disperata din titlu, e o insulta. Personal, nu am o problema cu asta, am trecut prin situatii mult mai nashpa, ca sa ma mai infior la auzul unui cuvant. Dar ma gandesc la milioanele de romanasi plecati pe ici pe colo, sa faca bani, si care, de unde au, de unde n-au, trimit bani acasa, la copiii, parintii, ma rog, rudele ramase in urma. Care si-au construit case in Romania, si spera ca, odata si odata, vor locui in ele. Care se intorc in vacanta de Craciun, cu masinile incarcate de cadouri pentru neamuri, si pleaca ”la Italia” cu portbagajele pline de carnati si sunca afumata. Care spala batrani la fund ori au grija de copiii strainilor. Care curata mizeria altora prin spitale, hoteluri si azile de pe-aiurea. Chiar am pe cineva, o ruda de-a saptea spita, plecata in Italia. Fata de la tara, la locul ei. Munceste ca un tractor, nu se opreste decat daca ii scoti cheia din contact. Impreuna cu sotul ei, are grija de vreo cateva sute de oi la o stana din Italia. Stau acolo cu saptamanile, nu vad alt chip de om, decat pe cel al patronului. Au bani, dar nu au unde sa-i cheltuiasca. Vin in Romania o data pe an, intr-o vizita scurta, de vreo 10 zile. Nu cred ca au fost in vreo vacanta adevarata pana acum, pentru ca nu pot lasa stana prea mult, de teama sa nu-si piarda munca. Incetul cu incetul, si-au facut un rost in tara natala, dar, de fiecare data, tot amana intoarcerea definitiva: eiii, mai stam un an si gata. Si uite asa, au trecut vreo sapte ani….
Stiu la ce va ganditi, poate: cine i-a pus sa plece? E drept, e alegerea fiecaruia, si, ca orice alegere, implica gradul ei de risc. Pana la urma, cand au vazut ca nu le merge treaba in Romania, si-au luat campii si s-au inhamat, boi de povara, la primul jug care le-a iesit in fata. Fac bani, multi-putini, si o parte din ei, multi-putini, ii trimit in tara. In Romania, unii au prosperat pe spinarea lor.
Personal nu am, cum spuneam, o problema cu asta. Dar, fara sa ma cunoasca, fara sa stie ce fac, unde sunt si ce gandesc, cate un scartza-scartza pe hartie (da, stiu, am lucrat in bransa) ma numeste capsunar(a). Eu, in schimb, as umili dictionarul explicativ, daca l-as numi ziarist.
Self-promo
Capsunarii
Posted on May 18 2011
🙂 am tresarit si eu cind am citit articolul respectiv insa m-am linistit gindindu-ma ca totusi ca grupul asta al muncitorilor agricoli sezonieri s-a identificat ca fiind cel mai numeros dintre cei plecati. Si astia se duc, muncesc, agonisesc si aduc tot in Romania. Eu chiar nu m-am simtit inclus SI datorita faptului ca nu cheltuiesc prea mult in Romania pentru simplul motiv ca ma duc prea rar si prea putin timp.
gabi, eu sunt unul dintre românii care nu a plecat. nici la căpșuni, nici la oi și nici la îngrijit bătrâni. dar asta nu îmi dă dreptul mie să judec pe cel care a ales să câștige o pâine, doar el știe cum, departe,printre străini.
îmi pot imagina cât de greu este să nu fii de-al locului, să fii prost privit și prost plătit. îmi pot imagina doar, nu am simțit-o niciodată. și de aceea, de multe ori, privind spre cei plecați îi admir pentru că nu se plâng, nu spun niciodată care este de fapt prețul sutei de euro pe care o trimit din când în când acasă…
nu toți cei care fac astăzi presa știu de fapt să facă această meserie și nu toți cei care se pretind știutori de a tasta pe computer se pricep să scrie cu adevărat….
@ coolnewz/ Ratatouille: Chiar si asa, nu-si merita, parca, apelativul. Nu ca eu as trimite mii de euro, dar tot dau acolo, ba de-un impozit, ba lu’ mama, ba lu’ tanti, etc si daca aduni o suta-doua de euro trimise lunar, de cateva sute de mii de romani (hai, uite, ca nu spun milioane), cred ca se face o suma frumusica. Ideea e ca atunci cand aud cuvantul asta, capsunar, fac alergie. Nu ca m-as simti inclusa, ci doar aratata cu degetul. Iti cunosc toleranta, Rat, sper sa pot invata si eu asta, dar o sa mai dureze. Pana una asta, o sa continui sa fac alergie la cuvantul asta, capsunar :).
@ psi: Normal, nu toata lumea doreste sa plece, nu toata lumea poate face asta, asa cum nici cei care pleaca nu sunt niste eroi. Fiecare a plecat cu un scop, pe care incearca sa il atinga, cum se pricepe mai bine.
Ceea ce se intampla cu multi dintre cei care fac presa in ziua de azi- e jalnic. Ziaristi facuti la metru, pe la scoli unde predau vedete- si-atat. Ca sa n-o mai lungesc- multi veniti, foarte putini alesi. Cum bine zici, psi, tastatura au multi, degeaba daca o tin pe coada! 🙂
Draga mea, exista la noi un obicei de a creea stereotipuri.
Cand am scris despre faptul ca ma bucur ca lumea in care azi traiesc m-a scapat de ele… ah… ce raspunsuri “docte” am primit”!
@ cita: Buna, capsunara mea! 🙂 Cunosc povestea, plus executia din piata publica internautica. E foarte simplu sa te dai cocos, la umbra anonimatului. Unii si-au facut din asta o meserie, si chiar sunt buni. Fie la ei, acolo… 🙂
am o problema cu trimisul comentariului! scuze!
revin
bai Gabita, da nu ne-ai povestit tu nimicuta de regina care a calcat dupa atata amar de vreme pamant irlandez?
Apoi, fromula cu capsunarii e limba de lemn pe care au fabricat-o toti ziaristii de doi lei in ultimii 20 de ani. Dont uori!
@ Asa-i, pana la urma, bine ca lumea s-a repezit la cules capsuni. Nu vreau sa ma gandesc ce cuvinte ar fi inventat daca mergea romanul la cules de pere, mere, fasole, pepeni sau ghinde. Prin comparatie, capsunar suna chiar frumos :).
Cat despre Majestatea Sa, nu prea am urmarit, am fost foarte, foarte ocupata saptamana asta. Am fost gazdele cuiva venit din Romania, asa ca… asta e. Data viitoare!
Gabi, prea multe vorbe pentru un hirb de oala sparta!
@ Marean: Da, dar nu-i numai unul, sunt mii de harburi de oale sparte.
Mai exista Ev Zilei? Eu nu l-am mai citit din ziua in care au publicat povestea cu gaina care a nascut un pui cu doua capete (motivul: oul cu doua galbenusuri).
Cred ca v-ati suparat pe cine nu trebuie; din ce stiu eu, la publicatiile astea mai de scandal exista cate o persoana dedicata care pune titlurile articolelor; tot asa, exista si o alta persoana care ilustreaza articolele – in majoritatea cazurilor se folosesc fotografii de stoc (al redactiei sau eventual al unei agentii de stoc gen istockphoto.com). S-ar putea astfel ca ziarista sa fie la fel de nemultumita de titlul articolului si de poza dar sa nu aiba de ales.
Cine ii ia in deradere pe capsunari nu merita oricum luat in seama. Orice meserie cinstita care plateste facturile e de respectat.
@ MrL: Intai de toate, imi cer scuze pentru ca raspund asa tarziu. Treburi importante m-au tinut de(o)parte! Da. Ev Z mai exista, oarecum o idee mai matur. Stiu, aveti dreptate, chiar asa se si intampla, cunosc ”procedura”, dar… indecenta unora ma scoate din minti, cateodata. Cred ca cititorii care se simt lezati de astfel de articole ar putea schimba cate ceva, prin comentariile lor . Oricum, nu i-am luat in serios niciodata, ma deranjeaza doar tenta peiorativa a materialelor de acest fel.
Gabi, aia nu-s ziaristi, nu stiu sa vorbeasca si sa scrie corect limba romana si ar trebui sa ia exemplu de la tine, care scrii bine, ai o exprimare clara si frumoasa, evident si corecta. Sunt niste frustrati, e plina lumea de frustrati. Am observat si in blogosfera cum se leaga anumiti indivizi de cei care au merite. Si cei care ii ataca sunt EXACT cei care n-au niciun merit, se cred scriitori sau poeti, dar sunt epave si inceraca sa-si atraga cititorii, barfind. Sunt jalnici!
Noi sa fim sanatosi! Esti admirabila! 🙂
@ Mirela: I-as ierta aproape orice unui ziarist (lacune in documentare- desi azi este extrem de simplu sa te informezi despre absolut orice, lipsa de subiecte, vizibila prin abordarea unor teme fara impact, etc etc), dar nu accept portul ilegal de limba romana. Din pacate, majoritatea ziaristilor se afla, din acest punct de vedere, in afara legii. Cat priveste lumea care populeaza blogurile, ce sa spun? Ar fi mult mai simplu sa ne vedem fiecare de treaba noastra- in fond, care-i miza? As renunta imediat la blogul asta, care nu-mi aduce nici bani, nici faima, daca ar trebui sa ma razboiesc cu unul si cu altul, pe diverse teme, altele decat cele strict editorialistice. Apetitul pentru barfa nu-mi creeaza senzatii tari de nici un fel, asa ca… fie la ei acolo. 🙂 Week-end placut si vreme buna!
@ Mirela: Tot eu sunt :), multumesc pentru cuvintele tale (prea)frumoase!
Mi se ridica parul pe spate de nervi, cand citesc chestii din astea. Da, capsunari. Oameni care, in loc sa arda gazul in tara si sa se planga ca e viata grea, si-au luat destinul in mana si fac ceva. Oameni care, chiar cu studii superioare, nu simt ca le pica nimic, daca fac si munca necalificata, decat sa se planga de salarii de rahat in tara, intelectualii lu’ peste. Oameni care au CURAJUL sa plece intre straini si sa fie oameni, ca nimeni nu iti da gratis nimic niciunde.
Am un mare respect pentru asemenea oameni si ma distreaza intr-un fel titualatura asta, atunci cand nu ma infurie. Acestia sunt oameni liberi, care au invatat ca probabil cel mai de pret lucru pe care l-am castigat la Revolutie a fost LIBERTATEA. Libertatea de a ne gasi cariera cum se poate, daca nu merge pe caile traditionale, libertatea de a lucra de acasa cu un intreg mapamond (cazul meu ca web designer) sau libertatea de a lua mapamondul la picior si de a-ti gasi un rost.
Partea proasta este ca multi “capsunari”, odata iesiti din tara, incep sa simta diferentele. Sa vada ce inseamna viata intr-o tara civilizata si sa-si puna problema plecarii definitive. Aici este marea durere. Iar onor statul roman inca nu a invatat ca cel mai de pret avut al sau sunt OAMENII pe care-i tot pierde an dupa an.
@ dojo: Intai de toate, sa-ti spun multumesc pentru vizita, sper sa nu fie prima si… ultima. Eu te urmaresc, din umbra, de mai multa vreme. Intamplator (sau nu) avem niste prieteni bloggeri comuni, asa ca nu a fost greu sa te gasesc, esti foarte vizibila, stii ce vrei, si spui lucrurilor pe nume (plus ca faci niste fotografii minunate). Admir asta la tineret :). Slava Domnului ca-ti poti permite sa faci, din confortul si caldura casei tale, meseria care-ti place. Si care-ti aduce bani. Nu toti ne-am permis sau am stiut cum s-o facem, si atunci ne-am luat bagajul, plecand care-ncotro. Si cand fenomenul a devenit oarecum mai consistent, pentru ca trebuia sa purtam un nume, ni s-a spus capsunari. Dar, precum spuneai, dojo, din ce in ce mai multi par a vedea diferentele. Si ceva bun ar trebui sa se nasca din asta…
Sa-ti fie bine, fata draga!
Saru’mana de primirea frumoasa. Place mult de tot bloaga, asa ca sigur mai vin pe aici. Sper sa nu-mi mai stea lumea in umbra pe blog, ca in general sunt destul de pasnica. Multumesc si pentru apreciere si bafta cu “bloaga”, ca-i buna de tot 😉
Mulți ne-am luat „traista-n băț” și e tare ușor să arăți cu „degetul” de la tribune. A fost o vreme când mă necăjeam și eu pe motivele astea, acum am scăpat. Viața e mult prea frumoasă ca să bag în seamă pe cei care își închipuie că plantele cresc direct la Plafar sau că laptele în rafturile de la supermarket. Sau că banii se fac la ATM-uri. Acum câțiva ani începusem și eu să pun pe mine, se adunaseră prea multe lucruri, vise, pe care le-am început și le lăsasem de izbeliște. Așa că le-am pus pe o listă și am trecut la treabă! Poți să devii colaboratorul unei reviste online, de exemplu…
Dojo, am fost de multe ori la tine și îți mulțumesc mult de tot. De pe blog, am „sărit” pe forum, apoi am căutat niște manuale traduse și m-am apucat să învăț și limbajul calculatoarelor. Mai vorbim! 🙂
@ Monica: Inteleg ca impartasim aceeasi soarta ! Ma refer la cea de capsunar, :), desigur. Si eu sunt pusa pe treaba, as vrea sa ma pot ocupa mai mult de lucrurile care imi plac, dar pe care nu am putut sa le fac, pana acum. Mai vorbim, cum sa nu, si…bafta maxima, scumpa mea.
Termenul de “capsunar” desemneaza, in sens larg, orice persoana nomada, instrainata, ce presteaza munci joase. Acest sens al cuvantului este cel mai des folosit. Dintre cei plecati 98% sunt capsunari, restul de 2% au detasare si nu impartasesc regimul (de munca, de intoarceri-reintoarceri, educatia etc.) “capsunarilor”.
@ Ovidiu: Buna, onorata de vizita. Ovidiu, cred ca asta este o definitie ad-hoc pentru ”capsunar”, nu? Oricum, nu definitia in sine ma deranjeaza, pana la urma, ci faptul ca, indeferent cat de ”joase” sunt muncile pe care le presteaza capsunarii afara, ei muncesc pentru banii aia, si cred ca nu-si merita renumele peiorativ.
Mai bine de atat nu se putea spune,sunt multi care nu isi au locul in presa sau la tv,felicitari pentru articol(e) imi place ceea ce spui si gandesti.
@ Bucsa: Se pare ca tot capsunar(a) de-al meu sunteti, asa-i? 🙂 Gand la gand cu bucurie, cum s-ar spune. Multumesc pentru aprecieri, mai treceti pe-aici! Toate cele bune si spor la treaba!
Nu ma pot abtine sa nu va impartasesc ce mi s-a intamplat azi. Am fost nevoit, din pacate, sa apelez la serviciile functionarilor statului intr-o mica problema, mai exact am avut treaba la SPCJEP Braila (Serviciul Public Comunitar Judetean pentru Evidenta Persoanelor Braila). Pentru braileni zona institutiei este cunoscuta, pe B-dul Cuza, vizavi de Winmarkt. Am fost uimit de forfota de “capsunari” care impanzea atat curtea institutiei cat si in jurul ei. Pana aici nimic nepotrivit, nu am nici o problema cu “capsunarii”, fiecare isi castiga existenta asa cum poate si doreste, mai ales daca nu deranjeaza pe nimeni si totul este legal. Partea haioasa intervine in alta parte. In primul rand mi-am dat seama ca sunt “capsunari” (care trebuiau sa-si schimbe buletinele) dupa felul imbracamintei purtate : ele cu maieu care le punea in evidenta pieptul generos aerisit si cu pantaloni foarte scurti, cu franjuri, jumuliti, care le acopereau jumatate de posterior, restul fiind lasat la admiratia trecatorilor, printre care, sincer si eu; ei cu papuci de piele (poate si de firma), cu tricouri foarte mulate pe burtile care ar face invidioase orice mamici gravide cu gemeni (poate si tripleti), cu ochelari de soare (probabil de firma sau macar imitatii de firma) si cu bratele musculoase cu adevarat (dar de la tarnacop si cazma) tatuate in asa fel incat sa iti starneasca curiozitatea, adica putin vizibil pe sub manaeca de tricou. Repet ca nu am nimic impotriva vestimentatiei si comportamentului “capsunarilor” atat timp cat nu ma deranjeaza, dar mi s-au parut haiosi intr-o asa adunatura compacta si simplu de recunoscut. O alta metoda dupa care ii recunosti este ca vorbesc foarte tare la telefonul mobil, in public, facand cunoscute problemele lor pe o raza de 10m cel putin in jurul lor. Spun asta pentru ca am asistat la o asa conversatie si partea haioasa (iar) a fost atunci cand erau mai multi “capsunari” prinsi in astfel de convorbiri poluante fonic si au trebuit sa se indeparteze unii de altii, intre ei, ca sa se poata auzi si probabil nu voiau sa imparta acelasi public de gura cascata. Ce ma intriga totusi la “capsunari” e faptul ca atunci cand vorbesc, la doua-trei cuvinte romanesti mai baga si unul spaniol. De ce nu se intampla asa si la cei plecati in Anglia sau Germania sau Emirate sau Japonia? Ar fi haios sa il auzi pe unul plecat mai tot timpul in China ca vorbeste in stilul “capsunarului” spaniol sau iatalian. Eu stiu totusi raspunsul dar nu il spun acum. Azi vreau doar sa fiu haios. Un ultim dar la fel de important gest dupa care recunosti un “capsunar” ar fi si acesta : stateam la semafor, asteptand sa se faca verde ca sa traversez B-dul Cuza spre institutia precizata mai sus si cateva perechi de “capsunari” cu vestimentatia de mai devreme amintita si vorbind galagios la telefon nu au mai avut rabdare si au trecut pe rosu. As fi tentat sa zic ca si noi, bastinasii, procedam des la fel, dar in momentul acela eram inconjurat de 10-15 bastinasi care au asteptat frumos la semafor si nu s-au luat dupa “capsunarii” care au trecut pe rosu. Sunt sigur ca de acolo de unde se reintorc ca berzele primavara, se asigura de 2 ori si cand trec pe verde, dar in Romanica este alta treaba, nu sta “lantoiu” de aur sau jumatatea de “buca” la semafor ca sa se faca verde. Toate astea mi s-au parut haioase si am vrut sa le impartasesc si voua, mentionand inca o data ca nu am nimic impotriva “capsunarilor”, ba dimpotriva apreciez efortul lor de a se descurca in alta parte decat sa stea sa suporte prostiile sistemului nostru local. Cu stima va salut.
@ Florian Bajan: Draga Florian (sper ca nu te deranjeaza incercarea mea de a te tutui 🙂 ), iti spun sincer ca m-am amuzat citind cele scrise de tine. Ai ochi…
Acum, sa stii ca experienta mi-a aratat ca exista capsunari polonezi, lituanieni, unguri, slovaci etc dar, desigur, noi suntem familiarizati cu cei romani! Care vin la munca in treninguri Adidas cu sclipici (pana sa le vad pe aceste capsunare, spun sincer, nu am crezut ca exista asa ceva) sau pe tocuri de 10-12 cm. Si nu lucreaza la birouri, crede-ma! Ideea pe care am vrut sa o subliniez era ca nu toti suntem capsunari si ca, pana la urma, si capsunarii isi au rolul lor in piramida trofica. I-am intalnit si eu anul asta, cat am stat in Romania (si inca n-am prins sezonul, cand vin italienii acasa!) si crede-ma, vreau o pauza! Cineva spunea, pe undeva, ca oamenii/femeile astia/astea sunt cei care timp de 11 luni din an nu vad lumina zilei, si apoi vin, pentru o luna, in Romania, si-si fac de cap. Asa o fi, nu stiu, eu si familia mea nu traim asa! Cred ca cei ramasi in tara n-au alta solutie, trebuie sa-i accepte asa cum sunt. Buni-rai, contribuie si ei la PIB-ul Romaniei. Te salut, cu aceeasi stima! 🙂