Blogu' lu' Cimpoca

Asadar, care va sa zica, ne-am programat deja vacanta de anul asta. Programarea insemnand ca stiam de anul trecut unde vrem sa mergem, iar in ianuarie curent am cumparat biletele de avion si am platit hotelul in care vom locui pentru opt  zile. Nu spun (inca) unde, pe moment chiar n-are importanta pentru cititori. Buuun, avem o vacanta, ce facem cu ea? O intrebare tampita, poate, dar, dupa ce veti vedea ce intelegem noi prin vacanta, imi veti da dreptate.

Cu mult inainte de a ajunge la fata locului, de regula cu luni de zile inainte,  incep cautarile pe internet. Unde e hotelul, ce puncte de interes se afla in jur, ce mijloace de transport sunt, unde te duc ele, de unde poti sa le iei ca sa faci cale intoarsa, care e reperul principal al orasului, unde se afla  plaja, daca e  stancoasa sau nisipoasa, care sunt principalele muzee, unde sunt situate, ce poti sa vezi in afara orasului, care e distanta pana acolo, cat de accesibil e  traseul, daca exista mijloace de transport la ore mai tarzii, unde se mananca mai bine, unde se poate face un masaj (daca hotelul nu dispune de astfel de servicii), daca prin zona se afla vreun outlet, si daca da, merita sa mergi pana acolo?  Citesc  zeci de  review-uri despre oras, plaja, locuri de distractie, puncte de atractie turistica,  rent-a-car, seafood, vinuri specifice si bauturi traditionale tarii respective, incerc sa invat cum se spune, in limba respectiva, ”buna ziua” si ”multumesc” (in paranteza fie spus, nu stiu de ce imi mai bat capul, pentru ca de fiecare data ma jenez sa folosesc ”vastele cunostinte” acumulate), cu alte cuvinte, incerc sa ma organizez si sa fiu cat mai informata. Cum s-ar spune, nici n-a venit vacanta bine, si eu deja am obosit…

Cea mai linistita este, desigur, partea de zi in care ajungem. De obicei, in prima zi, care nu e niciodata intreaga, ne fatzaim prin zona din apropierea hotelului, stam la o terasa, linistiti, bem o bere, vorbim, ne facem planuri. E doar linistea de dinaintea furtunii, pentru ca de a doua zi, incepe maratonul. Cu pliante, harti, notitele de-acasa si ce mai gasim, ca supliment informativ prin hotel, incepem o cursa contracronometru. Muzeul cutare, prindem un rand de zile mari, sute de oameni asteptand cuminti la coada; castelul de pe deal, ca sa avem o panorama a orasului, aglomeratie, toata lumea vrea sa intre, sa iasa, face poze, se impinge, se scuza; catedrala din centru, alt rand,  alte blitzuri, poza  aici, una si aici; hai, ca poate prindem si vreo doua ore de plaja, mai pe dupa amiaza, cand nu mai bate soarele atat de tare;  OK, mai trebuie sa trecem si pe la Muzeul trasurilor (papusilor de portelan, ceasurilor, faiantei, ciocolatei etc etc), ce facem, ne oprim sa mancam undeva sau luam un hamburger, ceva, si mancam din mers, ca sa nu mai pierdem timpul? Bun, next, ce e pe lista, ajungem oare pana inchide?

Seara, cadem lati,  si disperati, daca n-am reusit, cumva, sa bifam toate obiectivele pe care le trecusem pe lista din ziua respectiva. Ma dor toti muschii, imi vajaie capul, imi tremura picioarele, ma ustura ochii si parca nu-mi intra suficient aer in plamani.  Nu va mai spun ca n-a fost vacanta lasata de la Dumnezeu in care sa nu fac basici in  talpa. Stiu, poate se intampla multora, dar eu fac niste basici speciale, de vacanta, adica, o basica mare, sub care se afla una mai mica, sub care se afla una si mai mica, ce mai, ma confrunt, vacanta de vacanta,  cu  un fel de Matriosca a basicilor! Plec la mine cu vreo 5-6  perechi de incaltari, pe care le schimb, fara nici o idee de a le asorta la ceva, doar din impulsul de a fi cat mai  comode. Tttt, nu reusesc, si vreau sa va spun ca, la Barcelona, de exemplu, am umblat incaltata, vreo doua zile, cu sosete flausate… in picioarele  bagate in sandale romane.  In ciuda succesului inregistrat in prima zi, in cea de-a doua sistemul n-a mai vrut sa functioneze, asa ca, da, ati ghicit, basicile nu m-au lasat de izbeliste. Am si o filmare pe undeva, cu mine oblojindu-mi ranile de vacanta, cu o dexteritate care merita invidiata, va asigur. Daca am s-o gasesc, am s-o postez candva pe blog, merita sa fie vazuta!

La inceputul lui  iulie, plecam in vacanta. Am deja juma’ de documentare facuta. Timp este, berechet, ca sa aflu, sa cercetez si sa analizez in totalitate ce frumuseti ofera locul. Problema e ca trebuie sa decidem cum ne vom petrece vacanta asta. Alergand, ca zanaticii,  de colo colo, cu limbile scoase, intr-o competitie nebuna, umbland prin locuri de al caror farmec ne bucuram ulterior, acasa, privind fotografiile sau filmarile facute, ori luand-o, batraneste, la pas de voie, admirand, comentand, privind si intelegand ceea ce ni se dezvaluie la voia intamplarii?

Nu stiu, parca nu as mai vrea sa ma intorc din vacanta atat de obosita!