Nu-mi plac despartirile, dar imi plac garile.
Am facut naveta ani de zile, am inceput de tanara, eram eleva la liceu, si cred ca asta mi-a dezvoltat o fascinatie anume pentru lumea pestrita din gari. Cand incercam sa ghicesc unde merge batranica de langa mine, cu papornitele pline; daca cei doi, el si ea, care se saruta de zor, sunt amanti sau doi soti proaspat casatoriti, nevoiti sa se desparta pentru cateva zile; daca duzina de colegi de naveta, pe care-i stiam de ani de zile, au de gand sa plece in vacanta si unde ori daca intentioneaza sa se mute cu soacrele, ca sa aiba cine sa stea cu aia mici. Pentru vreo cativa ani buni, garile din Tecuci si din Galati au fost nordul existentei mele, liniile de plecare si de finish ale vietii mele de navetist. In perioada aceea, am vazut, am auzit si am mirosit multe! 🙂
x
Multe lucruri m-au impresionat in vacanta in America, si garile prin care am trecut au fost unele dintre ele. In New York, am inclus Grand Central Station in lista obiectivelor de vizitat si n-am regretat o clipa. Mi-a parut rau doar ca nu am putut sa petrec mai mult timp acolo, ca s-o pot admira in liniste. Union Station in Washington si 30th Street Station in Philadelphia au fost alte doua gari de destinatie si de plecare, pe traseul nostru. Am fost uimita de frumusetea si de maretia lor, de dotarile pe care le au, precum si de ceea ce inseamna pentru americani ”a merge cu trenul”. Marmura si sticla, grandoare, civilizatie, culoare si curatenie- cam asa as descrie garile din marile orase americane pe care le-am vizitat.
Grand Central Station New York
Grand Central Station New York
Nu am vazut pe nimeni care sa se impinga, sa se certe, sa-si revendice locul la coada, oamenii se aseaza la rand si asteapta sa le fie controlate/scanate biletele de calatorie. Si trenurile, oooo, trenurile acelea… Cu loc suficient pentru bagaje si spatiu personal- daca nici consortul, care e inalt de aproape doi metri, nu a avut nimic de comentat, va dati seama- si circuland, ele stiu cum, intr-un fel care a facut sa ajungem la destinatie la ora specificata in orar!
Union Station Washington
Union Station Washington
Union Station Washington
Prin comparatie, aventurile mele din Romania cu CFR-ul pot constitui baza unor mini-serii de comedie, as spune. Daca sunteti interesati, le puteti citi aici..
… sau aici!
Nu stiu de ce, in Romania, CFR-ul bate toate recordurile nedorite: intarzieri de 22 de ore in plina vara, conditii inumane de calatorie, preturi mari la bilete, invers proportionale cu conditiile si serviciile oferite, viteza de mers la concurenta cu cea a melcului. Cred ca blestemul Mariei Tanase, din faimoasa ei melodie ”Trenule, masina mica” a inceput, in sfarsit, sa lucreze: Trenule, n-ai avea parte/ De suruburile toate/ Si de sina de sub roate!
Si daca nimic din ceea ce tine de modernizarea Cailor Ferate Romane nu functioneaza, aduceti naibii un sobor de preoti, ca sa sfinteasca infrastructura feroviara din Romania si toti oamenii din sistem!
30th Street Station Philadelphia
30th Street Station Philadelphia
Sunt incantata de povestile tale de calatorie.
Minunat. ma bucur pentru voi si imi face placere sa intru in povestea voastra si sa traiesc si eu, mental, experienta asta. Planuiesc si eu o calatorie in America… daca o vrea Domnul!
Cat despre trenul din Romania si garile aferente… La Sibiu gara e o ruina, trenul merge de la Buc la Bv sau , daca vrei sa mergi la Sb, faci cat ai merge pe jos!
Cred ca CFR ul a fost distrus de hotie si incompetenta – contributia de baza fiind a propriilor sai angajati! Si ma tem ca pana se va gandi cineva sa refaca transportul feroviar tiganii vor fi demontat de mult liniile !