Luata de val si aruncata de evenimente de ici-colo, nu mi-am amintit la timp ca anul asta, undeva la sfarsitul lui august, s-au implinit 7 (da, nu-mi vine sa cred, s-a-p-t-e) ani de cand m-am pornit de-acasa, purtand in traista pusa-n bat cateva carti, poze de-ale copiilor, ceva haine, mult dor si mii de sperante. Cu alte cuvinte, mai nimic, pentru ca habar n-aveam cat voi putea sta, ce voi face si ce-mi vor aduce anii care vor urma. N-am sa va plictisesc acum cu bla bla-uri despre viata emigrantului, cine stie, stie, iar pe cine nu intereseaza- nici nu trebuie sa afle. Ideea e ca decizia mi-a schimbat viata, la o varsta (42 de ani) la care nu mai speram mare lucru. Profesional, nu cred ca in Romania as fi putut face mai mult decat facusem, iar in Irlanda… nu ma mai interesa deja! Eram prea obosita, stresata, nervoasa si mancata de mai micile si marile mizerii ale vietii de zi cu zi din patria muma, ca sa doresc sa-mi traiesc angoasele si in tara de adoptie!
Asa ca, fara sa ma mai uit in urma, penduland intre frica de necunoscut si speranta unui maine mai roz, am inceput sa-mi traiesc viata. Si n-o sa va spun ca uite, ce viata ideala traim noi aici, pentru ca nu ar fi suta la suta adevarat si nici voi nu m-ati crede. Insa comparand cu inceputul, cand aveam senzatia ca stau suspendata intre doua lumi, fara a apartine vreuneia, acum ma simt, cu fiecare zi, din ce in ce mai confortabil in noua mea viata. 🙂
Evident, si fericirea are un pret, cel platit de mine avand directa legatura cu distanta de mii de kilometri intre casa mea de-acum si cativa oameni dragi lasati in urma, cu proba de foc a timpului, care poate eroda sau consolida prietenii, si, de ce nu?, cu dorul de zapada de acasa!
Iar acum, prieteni, imi cer scuze, nu aveam de gand sa ma intind atat de mult, iar de facut bilanturi… nici atat. Mi-am adus aminte, pur si simplu, ca au trecut s-a-p-t-e ani de cand m-am pornit de-acasa, intr-un moment in care ma indoiam de orice, fiind sigura doar de directia pe care s-o urmez si de locul in care trebuia sa ajung!
Iar poza de azi este una de pe vremea aceea! Aproape ca orice asemanare cu persoanele de azi este… intamplatoare! 🙂
Self-promo
S-a-p-t-e!
Posted on Sep 07 2011
Felicitari pentru curaj! … chiar va invidiez. Sa fiti fericiti si sa va fie bine in continuare!
@ Cojocarii: Multumim, iar voua va doresc, dragilor, sa aveti puterea sa treceti peste toate. Sanatate maxima! 🙂
La multi, multi ani!
@ MrL: Thank you very much, Sir!
he,he…si sa mai treaca inca s-a-p-t-e si inca…tu sa fii bine si fericita!
@ scorpio: Asa sa fie. Plus ca Irlanda e o tara neutra, si cum niciodata nu se stie… 🙂
ca s-o spun pe-a dreaptă, eu vă admir pe toţi cei care aţi avut curajul să luaţi traista în băţ şi să o porniţi la drum, lucru pe care eu nici măcar nu l-am gândit. iar când spui că ai avut tăria să faci asta când nu mai erai la anii tineri şi năvalnici, admiraţia mea este şi mai mare… (oricum mi-eşti dragă, dar asta ştii deja)
să vă fie bine pe drumul vostru, draga mea!
@ psi: Saru’ mana, pisicuto. Sa stii ca de gandit la plecare am inceput sa ma gandesc pe vremea cand eram adolescenta, prin ’90 am inceput sa trimit aplicatii incoace si incolo, am aplicat pentru Loterie de cateva ori, si pana la urma ne-am pripasit in Irlanda, ca era deschis la ora aia! 🙂 Da’ nu-mi pare rau nici cat negru sub unghie… 🙂
Wow, ce curajosi ati fost! M-am gandit si eu la asta (emigrare), dar nu cred ca pot. Sau nu cred ca vreau. Sau poate altceva….
La mai multi ani irlandezi! 🙂
@ Anca: Sa fie! Pe de alta parte, acum, daca tot avem ocazia sa calatorim, de ce sa mai emigram? 🙂
La multi ani , nu-mi vine sa cred ca au trecut sapte ani de cand ai plecat din tara….sa fiti sanatosi, o recuperare cat mai usoara pentru Dan, sa va dea D-zeu rabdare sa puteti depasi situatia…
@ Lili: Ma bucur ca ti-ai luat inima in dinti si mi-ai scris, sa mai treci pe-aici, eu te astept. Multumesc de urari, sanatate si mult noroc si tie! Pupici :).
la cat mai multi ani plini de impliniri, ganduri bune si optimismul sa nu te paraseasca nici in cele mai grele situatii! la mai mare!
@ aA: Multumesc, asa sa fie!
La Multi Ani fericiti pe care sa-i traiti acolo daca este mai bine si cred ca este mai bine, pentru ca eu nu pot spune ca la noi este bine! Mai cred ca la inceput a fost greu si te felicit ca ai reusit sa treci peste acele greutati si sa mergi mai departe, conteaza ca acum sunteti bine!
@ Marycix: Usor n-a fost, dar nici n-am murit. Plus ca ce nu te omoara, te-ntareste! Si pot sa jur ca asa e! Numai bine si tie! 🙂
🙂 La multi ani! Si buni! 7 ani in acelasi loc prinzi ceva radacini. Hoping de colo colo e mai complicat! 🙂
@ coolnewz/Ratatouille: Sa fie, multumim. La fel si voua, ca doar facem parte din acelasi ”gang”.
Eu m-am pornit de 2 luni si jumatate de acasa si tare imi e teama sa nu raman toata viata de acum incolo o inadaptata 🙂
@ Onutzza: Scumpa mea, esti tanara, ambitioasa, pusa pe fapte mari… probabil si usor adaptabila, asa ca nu-ti face griji. Daca sederea ta in Franta e de durata, ai sa te obisnuiesti, cu timpul. Ai sa simti diferentele pe propria ta piele (desi, in mare, stiu ca le cunosti, dar acum e altceva) si ai sa-ti doresti sa-ti fie si mai bine, si mai bine. Asta face, la urma urmei, diferenta. Nu lasa loc regretelor, daca stii ca poti, urmeaza-ti calea. Sper sa reusesti. 🙂
Cu ceva timp in urma am mai lasat cun comentariu aici.Eram in perioada cand ma interesa totul despre Irlanda.Fiica mea,medic,a semnat un contract cu un spital de acolo.Va merge pe 4 ianuarie 20012.Asa am dat de blogul tau Gabriela.Imi permit sa-ti zic pe nume ,eu fiind de 5o+.Din ce am citit ,scris de tine,sper ca totul sa fie ok si pentru ea.
Sa fiti sanatosi si Doamne ajuta!
@ Ema: Stimata doamna, sper ca v-am raspuns, doar dintr-o eroare sa se fi intamplat contrariul. In legatura cu fiica dstra, cred ca a facut o alegere fericita. Va trimit un mesaj privat, cat de curand. Multumesc de vizita si de urari. Sanatate si bucurii s-aveti!
Asa de tare ma regasesc in descrierea celei ce erai acum 7 ani… Pana si varsta e (aproape) aceeasi, ma rog, am cu ceva ani mai putin. Tu ai gasit solutia si vad ca ti-a fost si iti e bine. Iti doresc sa sarbatoresti cat mai multi ani de viata implinita, acolo unde vrei tu sa fii!
@ Iulia: Eu si sotul meu am gasit solutia, si… am fost si ajutati un pic. De o persoana careia ii multumesc, in gand, si-n ziua de azi, pentru ca, din pacate, ne-am instrainat. Asa e viata, nu stii ce-ti rezerva. Una peste alta, nu cred ca s-a intamplat asta pentru ca am fost noi mai frumosi si mai destepti, ci pentru ca Dumnezeu s-a uitat atunci spre noi! Sa dea Domnul, si-ti doresc fericirea care ti se cuvine, Iulia! 🙂
Gabi, sunteti admirabili! Ati avut curaj si bine ati facut!
Si pentru ca 7 e o cifra rotunda si magica, eu va doresc multi ani fericiti si plini de impliniri acolo, si multa santate! Sa te bucuri de copii, de viata, de tot, sa ai vacante frumoase si sa ne intalnim intr-o zi, pentru ca Irlanda este, intr-un fel si a mea. Nu am vorbit niciodata in particular, dar odata iti voi spune despre ce e vorba, draga mea Gabi! Te pup si sa fie intr-un ceas bun! 🙂
@ Mirela: Multumim pentru tot, urari si gandurile tale bune. Sa ti se intoarca inzecit, daca se poate! Cat despre ”intalneala” asta chiar nu e o problema. It’s up to you, cum spune romanul… 🙂 Cand va hotarati, ca e maine, ca e peste o luna sau peste un an, dati de stire! Stiu de dragostea ta nebuna pentru Irlanda… 🙂 Week end placut, Mirela!
P.S. Îţi las videoclipul dăruit Enyei mele de o alta prietenă, tot Gabi (my heart to your heart). Pe muzica Enyei marea artistă irlandeză, crochiurile de modă şi picturile Enyei mele, o artistă în devenire! 😛 Sper să-ţi placă! 😉
http://www.youtube.com/watch?v=3KAVHpZ0x3A
@ Mirela: Multumesc… I am speechless!
La cat mai multi ani. Cat mai multi si mai fericiti.
@ Ciupanezul: Multumesc tare mult, pustiule! 🙂
[…] recensământ pervers, despre cercetarea românească, realități românești, experimentul byron, șapte, bijuterii și alte șmecherii, îmi respect clienții Share […]
Cica 7 semnifica “desavarsirea lumii si implinirea vremii”. Eu iti doresc de sapte ori sapte (pe putin) fericire si implinire 🙂
@ Dana: Frumos spus, si sper, si adevarat. Asa sa fie, fericire si tie, Dana, acolo unde te afli!
Să vă fie bine acolo încă 50 de ani de acum încolo. Sunteţi de admirat, ce pot să zic mai mult? Şi noi am aplicat anul trecut la loterioa vizelor şi chiar înainte de-a afla rezultatele am început să ne punem întrebări de genul: oare dacă am câştiga, chiar am putea sta departe de casă?? Şi ce crezi? răspunsul a fost categoric NU. Suntem (mai mult eu, recunosc) bolnavă de dor. N-aş rezista multă devreme departe de-ai mei, de Gipsy….
Vă pup şi vă îmbrăţişez. Aveţi grijă de voi, dragii mei.
@ Giana: Stiu, sufletel, ca ai aplicat… inteleg ca ai fi avut o viza si intrebarea era: ce ai fi facut cu ea? E adevarat, nu toata lumea vrea, poate si trebuie sa plece. Si da, trebuie sa ai capul mare cateodata, nu semn ca esti mai destept, ci ca sa rezisti, pur si simplu. Si eu te sarut, sufletel! 🙂
Cât curaj ! Felicitări !
@ dictaturajustitiei: Intai de toate, multumesc de vizita. Sa spun ca… va asteptam mai demult! 🙂 In al doilea rand, ce sa spun? Cred ca, de multe ori, viata iti da un curaj de care nu te stii capabil… si sper ca in cazul nostru, a fost cu folos! Toate cele bune!
o poza facuta la Londra… pe London Bridge :)… iubesc Lodra!… si cred ca acolo voi imbatrani… mai am doi ani pana ajungv acolo ( sa termine copilul liceul)… voi lasa tot in urma, iau cu mine doar copilul si amintirile 🙂
@ BlueRiver: Exact! Prima noastra iesire din Irlanda a fost in Anglia. Prin Anglia am reusit sa-i aducem apoi in Irlanda pe doi dintre baietii nostri… ma rog, e o poveste mai lunga. Cu alte cuvinte, ii sunt recunoscatoare Angliei! Sper sa-ti vezi visul implinit, am invat de la sotul meu ca, daca intr-adevar crezi cu tarie in ceva, acel ”ceva” va deveni realitate! Sper sa ajungi acolo, si sa ne vizitezi intr-o buna zi, nu-i decat o aruncatura de bat! 🙂
Eu iti urez sa ai parte de inca de s-a-p-t-e ori cate s-a-p-t-e ani cel putini de s-a-p-t-e ori mai frumosi ca cei care au trecut. 🙂
@ Bogdan E. : Pai, asa sa fie. Si tie toate cele bune… la un nou inceput si, mai ales, sa fii iubit!
Domnul sa va lumineze calea!
Sanatate sotului tau; am simtit eu ca e ceva de ai disparut!
Va imbratisez cu drag
@ Cita: Si tie, suflet bun! Ma bucur ca te-ai intors, cumva, dar nu vreau sa ma gandesc la ce s-ar fi putut intampla. Daca e posibil asa ceva, cred ca intrasem pe blogul tau in acelasi moment in care tu erai pe-al meu. E posibil sa fi postat simultan, nu stiu, pot sa verific! Toate cele bune, intorc imbratisarile!
Sa te bucuri de tot ce ai realizat si multi multi ani fericiti de acum inainte. NIciodata, cand lasi o viata in urma, nu este usor, dar iata ca a fost decizia corecta. Nu este perfect, dar este mai bine. Si traim o viata, de ce sa o traim prost?
@ dojo: Sa te auda Dumnezeu. Stiu ca impartasesti, cumva, cam aceleasi dileme, sper sa ai puterea sa iei la un moment dat decizia potirvita si… sa va linistiti si voi dupa aia, indiferent care ar fi decizia luata. Multumesc, fetita draga! 🙂
are dreptate sotul tau, orice vis se indeplineste, doar daca crezi cu tarie in el 🙂
poate ajung si anul viitor la Londra si vom face o escapada si pana la voi 🙂
@ BlueRiver: cu placere! 🙂
Imi plac oamenii curajosi si hotarati, cei care stiu ce vor si care sunt in stare sa creada ca visele frumoase pot sa devina realitate. 🙂 Va felicit pentru tot ce ati facut si va urez ani multi, frumosi si sanatosi inainte.
@ Shayna: Multumim! Noi am ales drumul asta, si vrem sa mergem pana la capat. A fost greu, dar nu imposibil. Acum… suntem bine, mai degraba impacati, e ceva de genul ”am facut-o si pe asta, ce urmeaza?”. Toate cele bune si tie, Shayna, si multumesc pentru vizita si cuvintele frumoase. Nici nu stiu daca le meritam…
[…] Patrata, Clipe de Cluj, Rokssana, Gabriela Neagu,Daurel,CELLA, Gina, Vera , Gabi Cimpoca,Ioan Usca Vania, Napocel, Papornita, Theodora, Vania, Verovers, Zina Like this:LikeBe the […]
O să te rog să-mi permiți să-ți spun pe nume- Gabi!
Când ți=am scris prima oară a fost , pentru că porți numele unei eleve pe care am ajutat-o să ajungă olimpică la limba română. Că între timp m-a uitat, deși au trecut doar vreo 7 ani- vezi, cifra asta..este treaba ei.
Toată admirația pentru curajul vostru!
Mă întreba fiul meu cel mic, are 30 de ani, de 8 este stabilit în Londra, dacă noi am avut vreodată gândul emigrării. Eu, da, soțul , nu prea..
Știu cât de puternic este dorul – invers- eu, ca mamă îmi știu durerile, dar ne vedem des, uite, voi pleca din nou la el.
La sfârșitul lui august , am fost în excursie organizată și ne-am întâlnit doar o singură dată. Acum mă duc la el- vom vedea Faust, cu Angela Gheorghiu.
M-am luat cu ale mele..
Vă doresc din tot sufletul să vă meargă bine și să aveți parte de tot ce înseamnă bine și frumos!!
Cred că adevărata fericire este să fii acolo unde îți este bine alături sau împreună cu cei dragi!!!
@ Gina: Multumesc! Sper ca fiul tau sa fie bine si fericit acolo unde e. In fond, conteaza ce e bine pentru el, nu-i asa? Te invidiez- o sa o vezi pe Angela Gheorghiu in concert! Dar cred ca e o alinare pentru dorul din inima… cateodata, asta ne caleste, ne face mai puternici. Vacanta placuta, Gina, si sa traiti clipe desavarsite impreuna!