N-am mai donat sange in ultima vreme, din diferite motive. Dar cum, recent, am primit scrisori si sms-uri de la ei, am zis ca hai s-o facem din nou. Cred ca v-am mai spus, procedeul este destul de laborios si ia timp, tocmai de aceea am decis sa fim la usa clinicii itinerante cu vreo 20 de minute inainte de deschidere. Cand colo, ce sa vezi? Intram si… stupoare, cativa donatori sarguinciosi stateau deja cuminti pe scaunele, asteptand rabdatori sa se dea startul oficial. I-am spus uneia dintre asistente ca speram sa fiu prima, dar femeia m-a linistit cu o gluma: nu-i problema, esti oricum in Top 10! 🙂
Evident, am avut probleme cu gasirea vasului de sange corespunzator, e mereu ba prea mic, ba prea ascuns dar in final s-a rezolvat si mi-am dat jertfa de sange. Si sotul la fel, desi le-am vazut pe asistente cum il intorceau de pe o parte pe alta, din acelasi motiv: un vas de sange de negasit!
Donarea este un act de voluntariat, dar am ramas uimita de numarul celor care vin sa doneze. Probabil, in cateva ore, prin clinica trec cel putin 100 de donatori. Nu stiu daca e mult sau putin, dar cu siguranta actiunea este un succes. In fine, dupa ce donezi, nu poti parasi clinica pana ce nu servesti o atentie, o maslinuta si nu bei un pahar de ceva- apa, suc, orice. In timp ce-mi rontaiam biscuitul de protocol, am simtit ca ceva nu e in regula cu mine. Abia asteptam sa ies afara, la aer. Capul ma durea ingrozitor, iar picioarele devenisera ca de ceara. Ne-am indreptat usor spre usa, si n-am apucat decat sa mai spun ca nu ma simt bine.
M-am trezit cateva minute mai tarziu, inconjurata de asistentele care imi cereau sa deschid ochii si sa-mi spun numele. Nu stiam in ce limba sa vorbesc, dar imediat am avut un gand: imi doream ca dupa lesinul asta sa ma trezesc cu un simpatic accent englezesc si cu o pronuntie perfecta, asa cum am citit eu ca li s-a intamplat unora. Nu si mie, evident, pentru ca eu imi reveneam dupa un lesin, iar ei- dupa o coma profunda.
Mi-am revenit, asadar, dar nu am putut pleca acasa pana cand nu am stat intinsa pe un pat pret de vreo 15 minute si nu am baut 3 (trei!) pahare de apa. Am fost intrebata de vreo cateva ori daca ma simt bine si a trebuit sa le dau numarul de mobil. M-au si sunat, de altfel, cateva ore mai tarziu, ca sa vada cum ma simt! Cum vorba se duce repede, a aparut si cineva din personalul hotelului unde functioneaza clinica mobila, atunci cand ajunge in satul nostru, si s-a interesat despre ce, cum, cine, unde si de ce! 🙂
Singurul lucru care ma deranjeaza in toata povestea asta este ca, probabil, lesinul meu va figura in baza de date a clinicii. N-o sa pot frauda sistemul de-acum incolo, si cred ca, ori de cate ori voi merge sa donez sange, vor lua mai multe masuri de precautie. Adica ma vor forta sa beau mai multa apa si sa mananc mai mult biscuiti decat restul lumii.
PS: V-am spus ca asta a fost prima oara in viata mea cand am lesinat? Macar am facut-o in stil mare, nu-i asa? 🙂
Deşi e simpatică povestea, te rugăm să nu ne mai dai emoţii data viitoare, chiar dacă ai leşinat “unde trebuie” 🙂 Sănătate şi spor la fapte bune!
@ Ana: Data viitoare, am sa port o casca pe cap! Just in case! 🙂 🙂 🙂
Gabi,
Toată stima pentru curajul tău!
Sincer, eu sunt o fricoasă- ultima dată când mi s-a luat sânge, atât m-a chinuit o asistentă, că doar când aud , am senzație de leșin.
Seară bună îți doresc!
@ Gina: Draga mea, n-am nici o problema cu acele. De mica ma duceam singura la injectiii, daca aveam de facut un tratament si nu era nici un adult prin preajma. Si crede-ma, nu am tras chiulul nici o data.
O saptamana buna sa ai, fara probleme si griji! 🙂
Dar stiu ca ai lesinat chiar … intr-un mare fel, draga mea! 🙂
Asadar tu ai donat sange – in fine, si cu lesinul de rigoare 🙂 – iar eu m-am rugat pentru pacea dintre noi!
Ai grija insa… cum ai slabit in ultima vreme …poate nu ar fi rau sa-ti faci si ceva analize!
Te imbratisez cu drag si… te asigur ca sunt mandra de tine!
@ Cita: Tu, care ai vazut atatea ace, si nu numai… ma incurajezi pe mine, draga Cita? Cred ca a fost doar o intamplare, data viitoare ma duc iar sa donez, doar nu mi-oi intrerupe cariera de donator, din cauza unui simplu lesin, nu-i asa?
Cat despre pacea dintre noi- chiar avem nevoie de rugaciuni, si cred ca ar trebui sa ti se alature mai multi, cateva milioane, cel putin. Iti apreciez cu adevarat devotiunea- cand fiecare nu stie cum sa se gandeasca sa-i fie mai bine, mai sunt oameni care se gandesc la ceilalti oameni!
Sa-ti fie bine, si bucura-te in liniste si pace de nepotei! 🙂 Sanatate cat cuprinde iti doresc!
🙂 macar ai facut o fapta buna! 🙂
bine ca nu ai patit nimic la lesin.
@ Cojocarii: Te salut, draguta mea. Da, puteam sa dau cu capul de pamant, dar, cum am spus, Printul pe cal alb era acolo. Data viitoare incerc cu o casca de biciclist pe cap! O saptamana buna sa aveti! 🙂
aici primesti si vreo 15-20 de euro pentru isprava asta. 😀
@ coolnewz/Ratatouille: Aici e pe baza de voluntariat suta la suta. Dupa 500 de donari (care inseamna foarte, foarte mult, sunt vreo 4 pe an, deci fa un calcul) iti dau o diploma! Dar lumea vine, si nu cred ca o fac cu gandul la bucata aia de hartie! Asta e!
Nu spune de doua ori ca se da o diploma, ca te trezesti ca vine Ponta sa doneze|
@ Marean: Sa plagieze, ai vrut sa spui! 🙂 🙂 🙂
Cred ca n-ar strica o cura cu vitamine… 🙂
Imi amintesc ca pe vremuri studentii faceau coada la donat sange in Bucuresti… se dadeau banuti si mai erau si scutiti de cursuri in ziua rspectiva cel putin 🙂
@ Dana: Si eu am donat conform sistemului, prin anii ’80 aproape ca ne obligau. Uite, nu mai tin minte daca ne dadeau ceva, parca nu! Aici merg de placere! 🙂 🙂 🙂
foarte frumos din partea ta, dar cred ca şi cita, că ai nevoie de nişte analize. este posibil ca leşinul să fi survenit şi ca urmare a unei anemii,oboseli…
unul dintre motivele pentru care eu nu pot dona sânge este tocmai anemia mea feriptivă severă. aşltfel ţi-aş fi urmat exemplul.
dar repet… analize şi grijă.
îmbrăţişări.
@ psi: Dupa o calatorie luuuuuuunga, pe aici si pe dincolo, m-am reintors pe propriul blog. Nu stiu cum, la vremea aceea, mi-a scapat tocmai postarea ta, draga psi. In fine, asta e, oricum nu mai pot face nimic. Dar, pentru ca esti prietena mea, stiu ca ai sa ma ierti, fara a-mi pune intrebari: nici pe unde am fost, nici de ce am lipsit atat de mult, nici de ce n-am mai trecut pe la tine… ! Toate cele bune, ne vedem! Un zambet de la mine 🙂 🙂 🙂
Nu vreau sa te supar dar s-ar putea ca data viitoare sa nu te mai lase sa donezi sange ..
Apropo …daca nu-s indiscreta, ce grupa sanguina ai?
@ -X-: Nu-i indiscretie, am grupa A. Si Dan mi-a zis la fel, ca s-ar fi putut sa fie ultima data cand am donat sange. Asta e, eu o sa incerc oricum! 🙂
Trebuia sa stii si tu cum e sa lesini, Gabriela! Nici eu nu stiu, nu imi doresc, dar cine stie….
@ Marycix: Never say never! E o senzatie foarte aiurea, oricum, cu alte cuvinte incepe prost si se termina si mai prost!
Si medalia olimpica de aur cine a luat-o? :))O zi frumoasa!
@ virusverbalis: N-am fost eu, asta-i sigur! La urmatoarea olimpiada, poate, am sa am sanse mai multe! 🙂
O saptamana excelenta, viruse!
Ești o curajoasă! Este important fiecare strop de sânge pentru cei care au nevoie. Poate erai obosită, cine știe… Un lucru e clar: ai făcut un gest frumos, curajos și omenesc.
Am donat și eu de câteva ori , în tinerețe (heheiii!!) , deoarece m-a îndemnat mama, care, medic fiind, știa odată în plus importanța fiecărei picături prețioase de sânge. Gabi, vitamine și fier, asta se cam potrivește indiferent dacă ești sau nu donator.
Te îmbrățișez cu tot dragul!
@ Mirela: Asa vreau sa cred si eu, ca eram doar foarte obosita. Si eu donam in tinerete, fortat-obligat, cum s-ar spune, dar niciodata nu mi-a parut rau ca am facut-o! Mi-ar parea rau sa nu mai pot dona sange, din cauza unul banal lesin!
Si tie imbratisari de-aici, Mirela! 🙂
Felicitari pentru o asemenea fapta (donatul, nu lesinul). Este o actiune absolut frumoasa, care ajuta la salvarea de vieti. Las’ chiar daca vor fi mai atenti, tot nu strica. Ajutorul tau va tine in viata copilul sau sotia sau parintele cuiva 🙂
@ Dojo: Asa am gandit si eu, orice ajutor, cat de mic, conteaza. Cat despre lesin,vedem noi care pe care! Sper ca a fost prima si ultima data cand s-a intamplat, si, evident, n-o sa-mi para rau daca nu se mai intampla.
Oricum, zambeste, nu stii cand vei lesina! 🙂 🙂 🙂
Doamne feri, draga mea! Nu mi-aş da sângele, nici bătuta! Eşti o curajoasă, deci ai respectele mele :p. Eu sincer nu aş fi putut..
@ Aniela Deby: Ei, maica, pe vremea mea, sangele de student tanar era foarte pretios! Ne obligau sa mergem la donare, si zau ca nu era cale de intors, decat daca existau motive serioase. Probabil, de-acolo mi se trage. Dar nu doare, sa stii! 🙂
Cât despre leşin , e bine că ţi s-a întâmplat măcar o dată şi ţie :)) Eu nu am avut parte de leşin, încă :))
@ Aniela Deby: Da, chiar mi-ar fi parut rau sa mor (ma rog, cand mi-o veni ceasul) fara sa fi lesinat vreodata! 🙂 🙂 🙂 Acum, ca stiu, sper sa traiesc mult si bine!
Sanatate multa, Aniela, cred ca ai sa poti sa-ti vezi de viata ta si fara sa experimentezi lesinul! 🙂
Seara buna,Gabi! :))
@ Virus Verbalis: Au trecut fo cateva zeci de nopti de la mesajul tau, Viruse, dar, cum niciodata nu-i prea tarziu, uite ca am aparut pe aici si-ti spun: Multumesc! O seara buna si tie! 🙂 🙂 🙂
mie nu mai vor sa-mi ia, cica sunt prea anemica
si ce daca, ca doar se regenereaza si apoi dupa cate o criza de spasmofilie imi iau si portia de vitamine in injectii intravenoase cu calciu si cele pt anemie , de ce nu vor si de la mine?
poate ar trebui si tu sa ai grija cu lesinul ala, dar oricum cred ca te-au luat in vizor si nu-i prea sigur ca data viitoare mai poti dona asa pur si simlpu 😉
@ cammely: Chiar X, amica mea, imi spunea acelasi lucru pe-aci, pe undeva. Si cred ca asa o sa si fie, data viitoare va fi mai complicat. ‘Om vedea… Sanatate, suflete! 🙂
aaaaaaa si eu am facut la fel, m-au obligat sa donez un sfert de litru de sange la angajare, pe vremea raposatului. cum eu-s cam filiforma m-am dat cu roatele-n sus de le-am terminat psihic pe alea. misunau toate in jurul meu sa ma trezeasca 😀
@ aA: Stiam ca n-am inventat eu lesinul! Deci, poate fi si mai jenant! Eu am lesinat, m-am trezit si mi-am revenit de-a binelea in doar cateva secunde. Cel putin, asa cred! 🙂 🙂 🙂