Pentru ca peste noapte, starea mainii mele s-a inrautatit (celor care nu stiu despre ce vorbesc, le recomand sa citeasca postarea anterioara 🙂 ), ieri dimineata m-am prezentat la serviciul de urgenta al Spitalului din Waterford. Era cam ora 9,30 si eram pregatita pentru o asteptare de 4-5 ore, cat dureaza de obicei, pentru ca doar cei adusi cu salvarea sunt consultati urgent. Or, calitatea mea de ciclist amator si gravitatea ranii nu impunea o reactie rapida a personalului medical, asa ca, dupa cum spuneam, eram pregatita sufleteste pentru o lunga asteptare. In mod magic si misterios, cand am ajuns acolo, sala de asteptare era… goala. ”Ai mai fost la spitalul nostru, si, daca da, de ce?”, m-a intrebat doamna de la ghiseu, si a ras pe saturate, dupa ce a auzit raspunsul: ”Da, acum 4 ani, cu un picior rupt!”.
Ca un facut, dupa ce m-a inregistrat, sala de asteptare s-a animat subit, o data cu aparitia unui val de batuti, beti si raniti in diverse imprejurari.
In fine, dupa ce am fost purtata prin vreo doua departamente si mi s-au facut raze la mana, mi s-a spus ca incheietura mainii este fisurata, mi s-a pus mana in ghips si am fost programata pentru un alt control, dupa 10 zile.
E drept, experienta asta m-a facut sa cuget adanc la intamplarile ascunse ale vietii, din putzul gandirii iesind la suprafata urmatoarele concluzii:
– incercand sa slabesc, mi-am rupt mana
– nu aduce anul ce aduce ceasul
– marile realizari se nasc din micile esecuri!
Am zis! 🙂
Self-promo
Incercand sa slabesc, mi-am rupt mana!
Posted on Jun 26 2011
“Incercand sa biciclez, mi-am rupt mana”. Las ca te faci bine iute si tusti iar pe bcicleta, parca vad 🙂 Place tricoul, foarte vesel…
@ Anca: Si burta care razbate din el, la fel! 🙂 🙂 🙂
Mai Gabitzo, ai comis-o serios vaz:) : Sa stii ca astazi am mai intrat pe blogul tau ca sa te mai vad o data biciclind. Poza e de senzatie, trebuie sa recunosc, chestia cu consecintele nu prea mi-a placut. Sper ca esti bine si ca nu te mai doare mana. Dar sustin in continuare ca poza e DEMENTIALA! Esti atat de dulce , de nu se mai poate!
hai ti pup , si pe cai, hhmm , pardon pe bicicla:)
@ Miha: Cumnatul meu m-a sunat ieri ca sa-mi vorbeasca despre aceeasi fotografie. Cred ca si acum mai rade :). Copii, daca aveti o zi proasta sau, din cine stie ce motive, viata vi se pare grea, uitati-va la poza aia. La nevoie, puteti comanda si niste postere 🙂 🙂 🙂
Serios acum, de asta am si postat-o. Si mie mi s-a parut super funny! Saptamana buna, cu ras pe cinste! 🙂
E serioasa (si dureroasa) treaba, se vede :(. Banuiesc ca e mai greu cu scrisul / tastatul acum…
Oricum, sper sa treaca repede si sa nu renunti la biciclit. (Cum e mai bine sa zic: ”Arta (ma rog, sportul) cere sacrificii”? Sau ”Rabda… la frumusete”? :D)
Iti tin pumnii sa te faci bine cat mai repede!
Printre altele, remarc promptitudinea serviciilor medicale din alte tari, cu bucurie pentru tine. Si intristare pentru mine! 😀
@ Dana: Exact la asta ma gandeam si eu ieri, pe cand ma perpeleam de durere pe holurile spitalului: sufera baba la frumusete! 🙂
Saru’mana pentru urari, am nevoie.
Ti pup acu’, take care! 🙂
🙁 Imi pare tare rau. Dar trebuie sa aibe un rost! Mereu, in astfel de cazuri e ceva, un mesaj, in spatele intamplarii. O sa il observi tu…dupa!
Am trecut prin asta … a fost destul de agasant insa… a fost bine sa ma mai opresc din prea multa activitate.
Tu acum, daca vei sta acasa, da-i cu plimbari ceva mai accelerate si cu un regim.
Incepe sa disociezi un pic mancarea si uita-te si pe net la regimul Ducan: daca esti sanatoasa si te simti in stare sa il faci…pe termen lung… nu e rau si are efecte vizibile si rapide!
Succes
Ma rog pentru tine
Doamne ajuta!
@ Cita: Pai, experimentul asta mi-a adus in dar un concediu medical, asa ca saptamana asta o sa trag tare cu mersul. Cum spuneam cuiva, macar sa-mi folosesc picioarele… cu cap! 🙂
Doamne ajuta, stiu ca te gandesti la mine. Sanatate si tie!
îţi doresc refacere grabnică şi te admir pentru optimism, pentru perseverenţă. cum spuneai şi tu, cum spune şi cita, toate au un rost, poate că aveai nevoie de un răgaz, poate că aşa trebuia să fie. şi cum te văd zâmbind, îţi întorc zâmbetul cu drag şi te îmbrăţişez. ai grijă de tine şi multă, multă sănătate!
@ psi: Cand stii sa mergi pe bicicleta, e usor sa vorbesti! Glumesc, psi, dar, asa cum imi spunea mama cand eram mica, sunt inca ”ambitzoasa”! Sper sa se vada asta si dincolo de incercarile mele disperate de a schimba ceva. Multa sanatate si tie, si voua, tuturor, de fapt, pentru ca toata lumea are nevoie de asta! Imbratisari :).
Gabi, fa-te bine, repede! OK, eu zic că noi, cele care am lăsat mai demult ciclismul, sa-l lăsăm acolo unde era. Tot mersul pe jos e mai solicitant şi mai lipsit de pericole. Noi am patinat ieri pe role. E cool şi uşor, să ştii! 😉
Sănătate maximă, cât mai repede mâna refăcută!
În vacanţă toată lumea! Numai bine, Gabriela! 🙂
@ Mirela: Acum, si eu cred acelasi lucru :). Cat despre role… ce sa spun? Am lipsit si de la orele practice de mers pe role, nu doar alea de mers pe bicicleta. Zici ca e frumos si simplu? Ca acum merg si cumpar o pereche de role, nu ma provoca! 🙂
Cat despre vacanta… nu mai e atat de mult! Can’t wait! Numai bine si voua, familie Pete!
Rolele au diferite “viteze”; in functie de materialul din care sunt facute rotile, unele ruleaza mai repede decat altele. Eu, fara sa stiu, mi-am cumparat o pereche cu roti de viteza – prima oara cand mi le-am pus in picioare mi-a zis un pusti: ” ce ai nene, esti beat?”.
Insanatosire grabnica!
@ MrL: Bine ati revenit, intai de toate. Am resimtit lipsa, sper ca a fost vorba de o vacanta, doar.
Daca m-am apucat de mers cu rolele la 50 de ani (ma rog, pe aproape), de dat cu rolele ma voi apuca pe la… 60! 🙂 Oricum, habar n-aveam ca sunt si rolele impartite pe categorii- uite ca e bine sa mai scoti capul in lume! 🙂 Va multumesc mult pentru urari. Sanatate si dumneavoastra!
🙂 … si tu care spuneai ca doar statuilor le mai cade cate o mana!
Nu-ti fa griji. Trece si asta …
@ -X- : Stiu… dar doare! 🙂
no, acum să te văd cum faci duş. Eu foloseam o pungă de plastic legată cu aţă la gură ca sa nu intre apă. mâna o ţineam mai mereu în sus ca să nu se scurgă apa-n ghips. o să fie fun!
…poate aud că te laşi de ea că nuş ce-ţi fac când ne vedem. astea trec, mai ales că eşti tinerică
Vlad
@ Vlad: Pai, asta am si folosit, sistemul cu punga, plus ca intai, pentru o si mai mare siguranta, am infasurat mana in cling film! E mai greu cand ma spal pe cap… ca la claia mea, care trebuie scarmanata, trebuie oleaca de timp! Da’ o sa supravietuiesc, sunt sigura!
Nu ma las, nu ma las….
Insanatosire grabnica. Asa este, uneori mai picam si in nas in cautarea desavarsirii, dar conteaza atitudinea. Peste putin timp va fi aripioara din nou buna si poti continua cursele pe 2 roti. 🙂
@ dojo: Doamne ajuta, mai rea decat efortul e rana! Deocamdata, asta e, imi ling ranile! 🙂
[…] soare, Caius, Ilarie, Haicasepoate Zina, Carmen Vis si realitate, Se-cret, Gabi Cimpoca, Georgi, Nea Costache, rokssana, Supravieţuitor, Alicee, Carmen Negoiță, Cella, […]
Găbiţă, nu te lua dupa Mirela, păcatili meli, ţi-ai mai rupi şi frun chicior! Fă-te bine şi ţuşti pe bicicletă înapoi! Vin cu andreaua să te scarpin sub ghips? 😀
Pupăciuni multe şi refacere uşoară!
@ Giana: Fata, chiar tu esti? Nu-i spam, nu-i copie, esti tu, cu adevarat? Hai, si-acu’ sa nu ma mai mir ca proasta… iti urez bine ai venit, si-ti mai spun un secret: te am in blogroll de multa vreme! 🙂 Si te si citesc, tot de-atunci!
Acum, revenind, trebuie sa recunosc ca ma cam mananca sub ghips, dar folosesc o tepusa de vreo juma de metru (suport pt. frigaruile la gratar, cu ea mi-am facut treaba si acum 4 ani, cand mi-am rupt chicioru’ 🙂 🙂 🙂 ), asa ca… sunt specialista in scarchinat!
Multumesc de urari, dar preferam un papanas! 🙂 Si mai vorghim, da? 🙂
Găbită, acum sinceră să fiu şi eu te-am mai cetit şi te-am mai urmărit, dar intram din blogroll-ul Coolnewzilor. Comodă … dar acum eşti la mine în blogroll, gata! nu mai ai scăpare! Şi să ştii că am avut o supriză mai mult decât plăcută să mă regăsesc la tine în blogroll. (n-am folosit cuvântul “blogroll” decât de 3 ori) 😀
Da’ si tu… nica n-ai zis! mânca-te-ar mama de discretă care eşti! 😀
O să mai vin, n-ai să fii bucuroasă! îs ca râia când mă amorezez de cineva 😛
Te pup din nou şi’ti doresc sa fii bine, bine!
Aaaa, era sa uit, hai la papanasi, c-am făcut o schinare! 😀
Aha … acum inteleg. Eram in vacanta cand ai patit boacana. Pai insanatosire grabnica. Parerea mea este sa le faci pe toate: si bici si role si mers pe jos. Copiii iti sunt pe la scoli, ai timp si foloseste/l pentru tine. Sper ca te tii de planul anti/fumat! Hugs!
@ coolnewz: Da, tu cantai Marseilleza cand s-a intamplat! Cu planul antifumat merge… conform planului. Deocamdata- mers pe jos, nu bici- ca am mana rupta, nu role- ca nu stiu sa ma dau cu ele :). Dar, evident, nu-i timpul pierdut. Multumesc, iubito.
exact ca si cool, nici eu nu pricepeam de ce ai mana in gips si eu nu stiu nimic! acum am aflat, banuiesc ca deja ai vechime, sanatate multa, multa :*
@ aA: Da, e vechi ghipsul de-acum, dar o urare de bine nu strica niciodata. La fel la toata lumea!