Uite, se implineste exact o saptamana de cand nu mai fumez! Ce sa spun? E greu, e enervant, e imposibil, e aiurea, e ca si cum lipseste o bucata din mine, o bucata de ceva, care, in ultimii 20 de ani, m-a insotit continuu, a fost acolo, a pulsat in ritmul inimii mele, la bine si la rau, cand am fost singura sau cu prietenii, cand am fost trista, vesela sau indiferenta, cand mi-au fost boii acasa si cand nu… Multi ar putea spune ca exagerez, ca ce mare lucru, ca, la urma urmei, a trecut doar o saptamana, ce atata zarva? Pai, daca mergem pe ideea ca primele trei saptamani sunt decisive, eu cred ca prima saptamana e cea mai grea… Ufff!
Ce vremuri, ce moravuri!
Cum spuneam, pentru ca trebuia sa pun altceva in loc, m-am apucat de alergat. Ma rog, de mers, ca de alergat nu sunt in stare. Fac zilnic un traseu de vreo 5 km, si, daca in primele doua zile am avut nevoie de 6o de minute ca sa-l strabat, acum il dau gata in doar 40. Inutil sa spun cat de greu mi-a fost in primele 2-3 zile, cu dureri musculare cumplite, cu probleme de respiratie – inca mai am sentimentul ca cineva incearca sa-mi curete plamanii, folosind o perie aspra. Intentia mea este sa merg pe acelasi drum, inca vreo luna, dar cu o viteza din ce in ce mai mare. Dupa asta, mai vad eu. Este si asta o alta provocare, pentru ca urasc miscarea. Gandirea asta tampita plus modul dezordonat de alimentatie, m-au facut sa pierd controlul asupra greutatii corporale, care a luat-o razna rau de tot! Apropo, am decis sa renunt si la paine, de care eram la fel de dependenta ca si de fumat! Ma rog, ati putea spune ca am renuntat la prea multe, dintr-o data, dar eu sunt de parere ca raul trebuie taiat de la radacina, nu gadilat si luat cu binisorul.
Asadar, procesul de redescoperire-recunoastere-rebranduire 🙂 personala a inceput, sunt curioasa ce-o sa se aleaga de toata povestea asta. Oricum, multumesc pentru incurajarile, sfaturile si gandurile bune pe care mi le-ati trimis. Acu’, macar de rusine, si tot trebuie sa merg inainte. Si stiti ceva, dragele si dragii mei? Daca tot va luptati cu dependente de felul asta, poate e momentul sa renuntati acum. Sau macar sa incercati. Uite, ne intalnim aici, in spatiul virtual, ne plangem unul altuia, ne dam sfaturi, reciproc, ne sustinem, ne certam, in fine, lucruri de astea. Iar daca nu se poate, nu se poate, eu n-o sa mai aduc vorba despre asta. Nu vreau sa credeti ca fac prozelitism, doar incerc sa ma las de fumat, nu sa ma calugaresc!
Rezista ca poti. Rezista …
@ Ciupanezul: 🙂 🙂 🙂 Mersi. Stiu ca si tu porti niste batalii acum, sper ca n-ai renuntat. Bafta… rezista, ca poti. Rezista…
YES! ai rostit formula magică: încerc să mă las de fumat. nu m-am lăsat, mă voi lăsa… ci încerc sunt mândră de tine şi mă gândesc serios să-ţi urmez exemplul. din experienţa mea anterioară îţi pot spune însă că nu prima săptămână e mai grea ci după vreo două-trei luni. eu atunci am intrat în sevraj, amuşinam pe stradă mirosul de tutun ca un copoi senil. am mai rezistat apoi 3 luni, eroic, tot încercând şi apoi am plecat în concediu şi… m-am apucat iar. 🙁
acum că te “văd” pe tine mă bate gândul să-i spun lui 1 aprilie prima zi fără…
felicitari, nu te lasa! sunt convinsa ca dincolo de parerile si incurajarile noastre, esti si tu foarte mandra de tine,chiar daca te simti obosita. eu zic sa mai rezisti! tin pumnii 😉
Esti o femeie si jumatate!
Bravo! Nu e o prostie ca renunti si la paine pentru ca chestia cu greutatea nu e gluma.
Dupa ce m-am lasat de fumat m-am ingrasat 3Kg urgent. Toate insa revin la normal cu rabdare si insistenta! Eu am avut exemplul sotului meu. Doamne, ce om am avut!
Dar…restul o sa povestesc acasa, pe blogul meu…
Te imbratisez si…Tine-te tare! Nu te rapune pe tine o pacatoasa de dependenta de…fumuri! 🙂
psipsina, e momentul.
E unul din lucrurile care nu pare dar care este ceva dezastruos pentru sanatate!
Hai, bine ai venit in clubul femeilor determinate!
Gabitzule, bravo! ai facut un lucru f. bun! postul de azi ma motiveaza si pe mine, asa ca te anunt cand intru in clubul tau. daca ma apuca nebuneala, macar am unde sa imi vars nervii, hehehe.
P.S: psi are dreptate! nu prima sapt e grea ci dupa cateva luni…pfuii. am o pacienta care are 5 ani de cand s-a lasat de fumat si imi spune ca ii e pofta de o tigara si acum:D
N-am cuvinte! M-ai impresionat de 7 zile incontinuu ! Sper sa te urmez si eu curand ! 🙂
M-am razgandit. Nu vreau sa iti fur “steaua” – e subiectul tau – asa ca am sa-ti scriu aici ceea ce voiam sa spun.
Sotul meu s-a lasat de fumat in ziua in care am nascut-o pe fata noastra. A fost jertfa lui pentru a-i multumi lui Dumnezeu pentru darul primit. Boala de inima a aparut mai tarziu insa decizia aceea i-a permis sa isi conduca fiica la altar si sa isi imbratiseze nepotul! mai departe… am preluat eu stafeta…
Ceea ce s-a intamplat in primele luni a fost sa ia in greutate. Nu manca mai mult, nu a schimbat cu nimic stilul de viata si…dupa alte luni… a revenit la greutatea initiala!
Asta spun ca sa nu te sperii de greutate si sa crezi ca daca te reapuci vei slabi!
Apoi cred ca e f. bine ca faci miscare!
Nu stiu cum este in alte parti insa in Franta “lumea buna” nu mai fumeaza! Tigara te cam izoleaza. Adolescentii si proletariatul necajit mai are acest viciu. Pana si angajatorii stramba din nas. Fumatorii…pierd vremea pe strada..;ca alte locuri de fumat nu mai sunt; tigara pare sa…depuncteze. NU MAI E LA MODA!
Succes mai departe! La cum te simt eu ca esti…vei reusi!
Multumesc pentru comentariul la ultima mea postare 🙂
Cu drag
@ psi: Pai asa zic si eu, ca dupa o saptamana doar, inca incerc sa ma las. Nu stiu ce sa zic… intr-adevar, in concediu faci foarte repede niste asocieri care te pot impinge cu usurinta spre decizii precum cea luata de tine, atunci: ei, uite, fumez numai acum, in concediu, si dupa aia renunt, da’ renunt definitiv. Si stii foarte bine ca nu vei renunta, iti spui asta doar ca sa gasesti o scuza, fara sa te simti cu musca pe caciula viciului. Sper sa treaca lunile astea cat mai repede, si macar un an dupa aceea, ca sa stiu ca merg pe drumul cel bun. Hai, lasa-te, vedem noi cum facem s-o scoatem la capat! 🙂
@ aA: Redsky, bine ai revenit! Sper ca cea mica si-a revenit (aproape) complet si ca si tu esti mai bine acum, stiind ca totul s-a terminat. Am vazut ca ai postat deja, asta inseamna ca ai puterea sa te concentrezi deja si pe alte lucruri.
Da, sper sa fie bine, ca, altfel, cum spuneam si in articolas, o sa mor de rusinea abandonului :). Si nu de alta, dar eu vreau sa mor de batranete. Numai bine, suflete!
@ Cita: Doamne, am primit atatea incurajari, incat, daca ar fi puse cap la cap, mi-ar ajunge pentru cateva luni, fara exagerare. Si eu… eu n-am facut altceva decat sa nu fumez, timp de o saptamana. Sper sa le merit (vorbele bune) pe toate!
Cat despre ”steaua” pe care mi-ai acordat-o, multumesc mult. Dar sa stii ca merita sa vorbesti despre subiectul asta pe blogul tau. Stiu, ca de dragul meu, ai expediat un pic subiectul. Dar mai stiu ca poti sa-l dezvolti, asa ca nu renunta. Sper sa-l descopar, candva, pe blog. Mai devreme sau mai tarziu, tu vei hotari asta. Sarutari.
P.S. Sper ca te-a citit si psi!
@ Miha: Miha, draga mea, daca eu, care sunt cea mai delasatoare, plictisita, mise(….) persoana care ti-a fost dat vreodata sa o intalnesti, am decis ca pot si vreau sa fac asta, atunci toti ceilalti fumatori de pe planeta Pamant pot s-o faca.
Cand te hotarasti, cu placere- accept sa fiu eu ciuca batailor, doar tu sa reusesti. 🙂
@ Razvan: Stiu ce vrei sa spui, copile. Iti tin pumnii, tu esti mic si nu stii :), dar o sa vezi, o sa te simti eliberat cumva. Hai, ca poti!
Gabitza draga, o sa te mai apuce si dupa o luna, si dupa 3 si dupa un an. Eu nu mai fumez de 10 ani regulat, dar o data pe an, cand am chef sa fac chestii interzise, fumez! Sau cand am o mare realizare, imi fac cadou asta. Pentru ca mie mi/a placut la nebunie sa fumez, ma identificam cu activitatea asta, facea parte din mine si din trecutul meu alaturi de oameni dragi/ ca Miha, de exemplu:)/ Apoi, sedinta de redactie fara tigara???? Gabi, Marian, pe bune, e un viciu specific presei! Ce vreau sa iti spun este ca ideea e sa te controlezi! Adica daca dupa un an o sa mai fumezi o tigara SI ATAT, asta va fi marea victorie! Ca te/ai controlat, nu tigara te-a controlat pe tine!
Cita: da, mare dreptate ai! In Vest nu se mai poarta! Fumatorii sunt izolati. A venit o data la noi cineva care este fumator inrait, pachete intregi de tigari pe zi. Si spunea ca s/a simtit discriminat. Asa o fi, dar cand discriminarea asta ESTE SPRE BINELE TAU … Aici nu esti incurajat sa fumezi si, dupa cum imi spunea cineva, in tarile nordice fumatorii sunt asociati tarilor sarace sau esticilor, in orice caz … imigrantilor.
Aaaaa! si am uitat ceva important: HAIDE MIHA! HAIDE MIHA!:)
@coolnews Eu te felicit pentru ca poti insa sa stii ca nu trebuie luat ca regula. Nu toata lumea poate sa fumeze DOAR o tigara O DATA!
Deci ATENTIE!
Si mie mi-a placut enorm. Trec pe langa oamenii pe care ii vad cu tigara in mana si astept sa ajung in greptul lor ca sa adulmec fumul!
Ce-i drept mirosul de dupa… berk!
Era si un banc: “cum e sa saruti o femeie fumatoare? Pai , ca si cum ai linge o scrumiera!”
Oribil, nu!
o WOW!!!!!
deci, nimic nu e imposibil! asta da schimbare la mama mea 🙂 DA!!!
Nu uita, după o lună, fă-ţi un cadou, cât de mic, celebrate! te voi însoţi la una din plimbări.
re: poza!
e o regula, do not have fantasies about smoking 🙂 gata, a fost, ciao ciao!
http://www.whyquit.com pentru reinforcement
@ Cita, coolnewz: Asa-i, fumatorii sunt izolati si haituiti :). In hoteluri, rar mai gasesti camere pentru fumatori, in majoritatea restaurantelor si barurilor din UE nu se mai fumeaza de mult, in curand probabil nu se va mai putea fuma pe strada, pana si la serviciu vor sa mute locul de fumat undeva la mama… nu mai spun, incat mi-as consuma toata pauza doar ca sa ajung pana acolo. Vremuri grele, si decat sa ma marginalizeze ei, mai bine ma las eu. 🙂
Mesaj urgent pentru Miha: Miha, la cererea cititorilor mei si prietenilor tai, se pare ca trebuie sa iei o decizie. Asa ca… HAIDE MIHA! HAIDE MIHA!
@ Vladimir: Ar trebui sa te intrebi, de fapt, ce au facut cu mama ta? Unde au dus-o, cum au convins-o? 🙂 La o plimbare mergem oricand, no problem! Poza aia am pus-o ca era draguta, pentru ca a fost facuta intr-un loc deosebit- acum vreo 4 ani, in Sicilia, si pentru ca n-am probleme cu fantezii cu si despre fumat.
hahaha…..va anunt!
multumesc ptr incurajarile tale si ale cititorilor:D
Gabriela, cât de plastic ai descris acest veritabil proces de rebrănduire personală: plămânii tăi curățați pe zi ce trece de o perie aspră! Vezi, mersul pe jos, acei km străbătuți în pas ferm, care te ajută nu numai să scapi de o dependență nocivă, ci îți întăresc sănătatea și forma fizică. A, da, să ști că și psihică. Niciun gând rău (al celorlalți, știu sau simt că tu nu ai asemenea gânduri) nu rezistă unei ședințe de mers rapid, prin aerul tare și bun, eventual în apropierea mării! Azi e 1 Aprilie, dar nu e păcăleală! Apriliș-bolundiș, cum spunem noi în Ardeal, se lasă cu o realizare personală. Numai bine, mă mai plimb puțin pe blogul tău, visând la Irlanda în plină primăvară! 🙂
@ Mirela: 🙂 Este exact senzatia pe care o am, cand intra aerul curat pe ”cosurile” alea infundate! ca sa nu mai spun cum respir, plamanii mei sunt parca niste foale infundate :). Eiii, stiu, cu insistenta, o sa fie mai bine, in timp. Plimbare placuta, si eu m-am plimbat azi noapte pe blogul tau, am vazut niste actori frumosi, care pretindeau ca sunt familia Pete! 🙂
Gabi, eu nu pot intelege cum de trebuie sa faci asemenea eforturi eroice ca sa renunti la fumat sau la orice alt viciu. Eu am fumat vreo doi ani cind eram in liceu, apoi m-am apucat de box si stiam/simteam ca sportul nu face casa buna cu tigara. Intr-o zi m-am lasat si gata. Acum vreo 6 ani, mi s-a parut ca ma doare splina din cauza paharutelor de palinca de pere pe care le mai consumam inainte de masa sau cind imi venea un prieten in vizita. In dimineata urmatoare am decis sa nu mai beau tarie. N-am mai baut picatura de rachiu, lichior, visinata, crema de draci fierti etc., doar berula si vin, apa mai putin. Diana zice ca am vointa, eu cred ca nu de asta e cea mai mare nevoie, ci de suficienta spaima ca s-ar putea sa-ti cedeze amaritul asta de organism si sa te trezesti aproape de un final dizgratios. Adica nu sa mori in vreun accident, iute si nedureros, ci sa bolesti ani de zile la pat, prin spitale, sa devii povara pentru ceilalti. Constantin Noica facea o frumoasa pledoarie pentru ingrijirea trupului nostru, cel care ne poarta spiritul pina la sfirsit, caruia trebuie sa-i fim credinciosi cel putin tot atit de mult cit ne este si el. Nu vreau sa fac multa filozofie, dar un bun prieten de-al meu, mai in virsta decit mine, e acum la spital cu muschii picioarelor desfacuti. I-au luati bucati de artere de pe abdomen ca sa-i faca bypass la arterele de pe picioare. Cauza? Fumatul intensiv de la virsta de 12 ani. Cind l-am cunoscut eu, fuma cite 3 pachete de Marlboro pe zi, acum sufera ingrozitor.
No, Marian, am citit că unii oameni au nişte sisteme de notficare atunci când organismul a primit prea multă substanţă ce stimulează receptorii de endorfină (gen alcool, ţigări).
De-aia unii dintre noi, fumăm doar cinci ţigări pe zi şi nu le creştem niciodată numărul, la fel cu şpriţurile.
Dar, sunt alţii care nu au aceşti “limitatori de viteză” şi sunt consideraţi ca având adictive personality.
@ Marian: Daca lucrurile ar fi atat de simple, unii nu ar mai muri dobariti de alcool, cu ficatul facut praf, sau de droguri… Slava Domnului, cred ca e mai usor sa renunti la fumat… iar eu, sper ca am facut-o definitiv. Nu prezentam nici un sindrom, nu mi-era rau, n-aveam nimic, chiar imi placea sa fumez. Si mie mi-e teama de un final dizgratios, m-as jena de mine insami si de cei din jur. Sper sa nu fie cazul! Cat despre tine, oricum ai vointa, sa stii!
@ Jeromakay: Poate fi o explicatie! 🙂