La un curs de gătit-bucătărit nu te puteai duce… sau la unul de croitorie, hmmm?, m-a intrebat Dan, zâmbind, 🙂 auzind că țin morțiș să mă înscriu la un curs de Line Dance. Măi frate, da’ lasă-mă, cine mai coase la mașină in secolul 21? 🙂
Așa încât ieri seară m-am prezentat la clubul parohiei din oraș, pentru prima mea lecție de Line Dance (dans in linie). Pentru cei care nu știu, Line Dance este un stil de dans pe muzică country, foarte popular in SUA, Anglia și, mai nou, în Irlanda, în jurul căruia s-a dezvoltat o adevarată industrie (mai ales la americani) care comercializează CD-uri, DVD-uri, cizme, pălarii și costume, alte accesorii etc. Americanii organizează, anual, sute de concursuri de dans în linie și, din câte am văzut pe Internet, mulți dintre concurenti urcă pe scenă doar în virtutea faptului că ”important e să participi”. 🙂
N-as spune că mă chinuie vreun talent anume (nu stiu să dansez, să cânt, să pictez, să dirijez, nu știu să tricotez , să cos goblenuri sau să modelez plastilină) dar sunt extraordinar de tenace în ceea ce aleg să fac. Așa mi s-a întâmplat și la prima mea lecție de dans, la sfârșitul căreia m-am bucurat sincer că am ramas întreagă! Ceea ce, inițial, părea floare la ureche, ușor controlabil prin ritmicitatea plictisitoare a comenzilor one-two-three/heel-heel/toe-toe si iar one-two-three/heel-heel/toe-toe, a devenit o adevarată provocare coregrafică, imediat ce am fost nevoite să dansam pe muzică. Country music nu are, neapărat, ritmuri foarte săltarețe, dar aseară… a avut! Părea că intrasem forțat în cuva unei mașini de spălat cu 1200 de rotații pe minut, și eram izbită de toți pereții de către forța centrifugă!
E drept că și alte doamne din jurul meu păreau la fel de lipsite de busolă ca și mine, și poate de aici confuzia creată- ne duceam când trebuia să venim, ne roteam spre dreapta, când trebuia sa ne sucim spre stanga, ori ne aliniam față în față, când noi trebuia să stăm una în spatele alteia! După circa juma’ de oră de dansat fără o direcție clară, mă cuprinsese o disperare cruntă, mai ales că nu mai eram în stare să îmi aduc aminte nici o figură din cele repetate. Plus că cei câțiva pasi de dans irlandez, parte din coregrafie, mi-au alungat și ultimul strop de respect de sine pe care îl mai aveam!
Nu vă spun că, atunci când au venit fetele de la clasa de avansați și au inceput să danseze, am vrut să fug din sală! Și pentru că aveam de dansat câteva secvențe cu ele, este inutil să adaug că, în ciuda relaxării si calmității lor, a avansatelor, tot am reușit noi, începătoarele, să le stricăm liniile! 🙂
Până la urmă, după ce toată grupa noastră de începătoare s-a retras, cu un instructor, într-o altă sală și am repetat, și am tot repetat, și iar am repetat, s-a produs… minunea! Am reușit să ducem dansul la bun sfârșit, fără daune majore.
Cred că am fost cu adevărat marcată de noua mea experiență, pentru că toata noaptea m-am antrenat, în vis. Se făcea că exersăm cu niște instructori îmbracați în uniforme de armată, cu mitraliere pe umăr, care comandau fără încetare: one-two-three/heel-heel/toe-toe/ one-two-three/heel-heel/toe-toe si iar one-two-three/heel-heel…
Bravos! Si eu visez la cursuri de dans latino,le-o veni randul,deocamdata visez la cursuri de desen,de croitorit,de pian…hehe,cate mai viseaza omul :)) Asta ma si gandeam sa spun-pe parcursul cititului,dar la sfarsit am vazut ca s-a si intamplat- ca pana i avansatele alea au fost odata incepatoare.De obicei,cand vrei ceva-in general zis-si chiar vrei,reusesti,ca ai motivatie buna de la bun inceput.
Spor la dans! 🙂 Imi place in ce te-ai bagat! 😀
@ Silving: Draga mea! Iti scriu de departe, si-ti doresc sanatate. Cat despre noua mea pasiune, s-a intamplat sa fie asa: m-am casatorit de tanara, si am avut trei copii. I-am tinut in scoala, am trait in aceeasi casa cu ei pana cand au devenit majori si au plecat pe la casele lor. Nu ma plang, am avut o viata fericita! Dupa ce au plecat copiii din cuib, m-am uitat in stanga, m-am uitat in dreapta, si am vazut ca as avea ceva mai mult timp liber decat avusesem inainte. Si uite asa, ca sa-mi umplu atat de mult(ul) timp liber, am inceput sa fac chestii. Sa merg la sala, in vacante din ce in ce mai lungi si mai departe de casa, sa ma plimb, cateodata si 20 de km pe zi, sa citesc mai mult, sa ma uit la ce emisiuni TV vreau! 🙂 Acum, uite, merg la line dance! Si-mi place. Maine, daca e sanatate, Dumnezeu stie ce voi face! Mi-au trebuit cam 20-22 de ani sa ajung aici. In concluzie… ai sa mergi si tu la dansuri latino, la cursuri de desen si croitorie (uite ca sunt si persoane care merg la cursuri de croitorie!!! :)) doar ca… iti trebuie putina rabdare. 🙂 Te imbratisez, talentato, sa fii iubita! 🙂
3 am si eu,dar parca n-as vrea sa astept atata :D. Dar acu,ca cea mare face 10 ani in primavara,mi-am dat seama ca o decada mi-am dedicat-o lor,si acu fac precum spui,ma uit in stanga,in dreapta,dupa ce cel mic a inceput gradinita anul trecut,am timp pt mine…si niscaiva planuri,sa nu le zic vise 🙂
Imbratisari inapoi,cu drag!
@ Silving: Toate la vremea lor, copila mea!
Gabito, vei vedea ca pe masura ce trece timpul si participi la ore vei deveni maiastra. Eu te invidiez, sa stii. Pentru ca dintotdeauna mi-a placut line dance… doar ca la Galati nu am habar sa se faca pe undeva 🙁 asa ca ma multumesc deocamdata cu zumba :)))))))
@ Laura: Sa stii, fetita, ca n-am mari asteptari in sensul asta, dar ceva ceva tot o sa bag eu la cap! Sper sa pot dansa, candva, la petrecerile la care lumea stie sa danseze dans in linie!
Cat despre zumba… las’ ca-i bine. La cata energie ai tu (cel putin asa pare, ca esti bagata permanent in priza), doar zumba iti putea veni de hac! Si, cine stie, legat de dans in linie, never say never! 🙂
Buna treaba, felicitari!
@ cammely: Ha ha ha, multumesc! 🙂
Antrenamente in vis!
Aud in premiera la tine pe blog ca se pot face antrenamente in timpul somnului 🙂
Nu ma pot abtine sa nu te intreb : a dat rezultate forma asta originala de antrenament?!
@ -X-: Pai, se pare ca a dat roade. A doua zi, stiam pasii pe de rost, de parca dansam in linie de ani de zile! Ideea e ca am invatat doar doua din circa 400 de linii existente, din cate am inteles! 🙂
bravo & congrats, Gabylou! ador line dance, afla ca se “practica” si pe noi… bonne continuation & hugs! 🙂
@ Melanie: Merci beaucoup, ma cherie! Poate, candva, vom dansa impreuna line dance, who knows? 🙂
Bravo, Gaby! Eu caut un curs de dans de mult numai ca aici nu prea gasesc, cel putin nu aproape de casa! Femeile se pregatesc aici la categoria perechi… E un pic altceva decat caut eu, daca intelegi ce vreau sa spun 🙂
Stiu ca astfel de cursuri sunt foarte tonifiante.
Pana una alta, de Craciun am primit o consola si cu ea un joc in care pot dansa singura! Ma joc de minune cu nepotii mei la categoria asta! 🙂 si ei se amuza ca reusesc chiar sa-i inving la puncte!
Te felicit si iti doresc succes in continuare!
@ Cita: Inteleg, as fi in aceeasi pozitie, oricum! 🙂
Sper sa se vada si beneficiile, curand! Curele de slabire n-au dat rezultat intru totul, asa ca inca mai sper! Am auzit si eu de jocurile pe consola, si am inteles ca dau rezultate! Asa ca… iti doresc sanatate si spor la joaca! 🙂
recunosc: vinovată! ador să dansez. din păcate însă nu cred că aş avea timpul necesar şi spinarea (da, da, spinarea) să mai merg la un curs de dans. aşa că te invidiez pe tine… de pe margine. şi îmi amintesc că varul meu- coregraf de profesie- mă întreba o dată cum se dansează sârba şi dacă paşii sunt în timp, contratimp şi alte de-acestea. mă uitam la el ca la un ozn rătăcit, fără să ştiu ce vrea de fapt să-i explic, aşa că grijă mare la specialiştii din domeniu…
@ psi: I-am admirat intotdeauna pe oamenii care stiu sa danseze, fie cu partener, fie fara! O petrecere la care vezi astfel de oameni devine, nu stiu cum, mai frumoasa!
Poate de aceea ma jenam, de multe ori, sa dansez, de teama de a nu fi ridicola. Aici am invatat insa ca fiecare danseaza cum vrea si cum poate, :), important e sa te distrezi, nu sa aduni laurii!
In plus, la cursul acesta nu ni se predau termeni tehnici, profesionali, ci pur si simplu instructorul- apropo, o doamna in varsta, argint viu, nu alta-, ne arata pasii, pe care-i repetam apoi pana la epuizare! 🙂 Si-i frumos tare, crede-ma! 🙂
Bravo, bravissimo! Am dansat o tinerețe-ntreagă, iar acum stau pe tușă și privesc. Enya mea a făcut trei ani de balet, iar acum s-a înscris la cursuri de dans. Și ea a început cu salsa, care ne place amândurora. 😉
E bine pentru fizic, psihic și … tonus, așa că te felicit, nu ai astâmpăr și bine faci! 🙂
@ Mirela: Oamenii care stiu sa danseze, sunt, nu stiu cum… frumosi!
E bine pentru Enya ca a facut si face dans. Frumusetea nu va fi singurul punct de atractie- de altfel, e foarte talentata, e un copil deosebit!
Cat despre restul, chiar imi dau interesul, vreau sa-mi tin mintea ocupata cu activitati specifice varstei mele! 🙂 🙂 🙂
Te imbratisez, Mirela, si-ti doresc o primavara plina de inspiratie.
Buna ziua, Gabriela si bine te-am regasit!
Am ras cu lacrimi citind ceea ce ai scris! Felicitari pentru ca ai curaj! Face mult bine la sanatate!
Toate cele bune!
@ Marycix: Multumesc, incerc sa fac (si) lucruri interesante, sau pe-aproape. Ma bucur ca te-ai intors in blogosfera, sper sa zabovesti mai mult, ti-am simtit lipsa pe aici, draga mea. Sanatate iti doresc.
:)) stiam dansul de prin filme, dar habar n-aveam ca se numeste line dance.
Si da, pare simplu, dar dupa ce citesti descrierea … pe mine una deja m-a luat cu ameteala, fiindca stau prost la capitolul ‘invartit’, iar pentru dreapta si stanga … nu stiu nici acum care-i care.
Dar mi-a placut altceva din organizarea cursului asta al tau : faptul ca au integrat un moment cu avanasatii, e o super idee pe care n-am gasit-o la nici un curs prin Romania. Initial te demoralizeaza poate, dar apoi iti dai seama ca au pornit de la acelasi nivel la care esti tu acum.
Fain ! De luat aminte !
Iar noua … multa bafta cu activitatile sportive, ca si eu am inceput de prin februarie cu sportul. Din pacate as fi vrut cursuri de balet … iti dai seama, la varsta mea ! dar nu se gasesc decat pentru copii in Ploiesti 🙁
@ Mihaeladm: Sa stii ca merg in continuare la dans, si a inceput sa-mi placa la nebunie! Deja am invatat 14 dansuri, si sunt tare bucuroasa ca pot sa-mi amintesc denumirile lor, si sa il asociez, pe fiecare cu figurile specifice. Sunt unele mai simple, altele mai complicate, dar nu ma deranjeaza! Am constatat ca inca mai am creier, si functioneaza! 🙂
Bafta cu activitatile sportive si… take it easy!