Slava Domnului ca a trecut 1 Decembrie, mi se aplecase de atata dulcegarie patriotica! Mai nou, e la moda e sa trimiti sms-uri prietenilor, familiei si colegilor, din cate am aflat. ”Cu ocazia Zilei Nationale a Romaniei, va urez un calduros La multi ani”, cam asa cred ca au sunat mesajele patriotarde, dar ma intreb cum au sunat raspunsurile (ca asa-i frumos, sa raspunzi). ”Multumesc, la fel si dumneavoastra’‘, sau cum? Personal, n-am primit nici un sms, eu am vibrat doar la pozele cu drapele, porumbei, la urarile cu Desteapta-te, romane/Desteaptate romane/Desteaptat-e Romane , precum si la poezelele- indemn postate din cinci in cinci minute. Anul asta, Facebook-ul a dat pe dinafara de patrioti nationale, aproape ca m-am simtit stinghera in tacerea mea egoista, in izolarea mea lipsita de orice zvac patriotico-national. Ma intreb cati/cate dintre patriotii declarati public ar sari in foc pentru tarisoara, la o nevoie, si cati s-ar da loviti, ca sa evite deranjul? 
Nu credeam ca la 24 de ani de la Revolutie si la 7 ani de la intrarea Romaniei in UE, o sa mai vad ca exista occidentali care considera ca romanii au nevoie de ajutoare (click pe poza, pentru a o mari). Ma rog, cadouri zic ei, dar tot aia e!
Ce-i drept, alaturarea numelui tarii noastre de cel al altor tari precum Congo, Swaziland, Burundi, Kenya si Moldova, nu are decat sa ne bucure, asta inseamna ca Occidentul nu are nimic impotriva Romaniei si ca nu suntem discriminati, cum se tot striga, de la o vreme. O sa va tin la curent cu actiunea de impartire a ajutoarelor, musai vor fi relatari si de la fata locului. Thank you, Ireland! (Ca sa nu existe vreo confuzie- s-a mai intamplat, ceea ce inseamna ca n-am reusit sa transmit exact mesajul- mentionez ca postarea asta se vrea a fi o ironie) Cand e timpul pentru ”Cireasa de pe tort”, nimic nu mai misca in casa noastra. Si nu din cauza mea, Doaaaaaaamne fereste, care n-am mai prajit un ou de ani de zile, ci pentru ca Perfectul este foarte interesat de emisiune. In fine, sa nu deviem de la subiect. La ”Cireasa de pe tort” sunt invitati musterii de tot felul, in general figuri publice. Ei bine, invitatii trebuie sa mearga la piata, pentru cumparaturi, iar momentul reprezinta un capitol bine delimitat in structura ”Ciresei”. Dom’le, mor cand vad cantarete/cantareti renumiti ori actori de calibru, cum se bucura la o legatura de patrunjel primita cadou de la bietul precupet care, din nu stiu ce motive, se simte dator sa-i dea celebrului/celebrei ceva gratis! Mi se face rau cand vad degetele impodobite cu inele grele de aur, cum se intind, rapace, spre dovleceii/merele/cepele/rosiile/ardeii/prunele/ce-o mai fi pe-acolo, primite in dar! Vezi cum doamnele in blanuri devin brusc zambitoare la auzul vorbelor magice ”Astea sunt din partea casei” si cum, de dragul leusteanului primit moca, se pupa cu toti cei din iarmaroc. Desi unii castiga mii de euro cantand juma’ de ora la o nunta, n-au nici o rusine in a primi, gratuit, o cumparatura de 2-3 lei. Mai de onoare mi se par manelistii, zau asa, care nu doar ca nu accepta cadourile de genul asta, ba, din contra, platesc marfa inzecit! Cand vad romani de astia bogati, atat de calici, ma intreb daca ”tiganie” n-a fost un cuvant inventat pentru ei! 🙂
Bonsoir Gabylou! chiar “amestecate” de m-ai “ametit” de cap… 🙂 ultima-ti fraza m-a interpelat, indignat si contrariat, caci extrem de realista: da, aia bogatii sunt mai calici decât restu’ lumii… 🙁 oamenii modesti, simpli vor fi mereu generosi, toleranti, saritori…
* * *
thanx for dropping by my playground, my very best & friendly hugs…<3
@ Melanie: Da, ceilalti se auto-intituleaza sofisticati! 🙂 🙂 🙂
Eu,uneori,pe blogul tau,nu vad unde sa las un comentariu,deci scriu ca raspuns.Ce Cireasa,voi va uitati la televiziune romaneasca? Ca imi imaginez ca leustean nu se gaseste in Irlanda? 😀
@ Silving: Fata mea, mergi jos de tot, pe pagina, si acolo unde se termina, ai sa gasesti spatiul pentru comentariu. Da’ tre’ sa ai rabdare, recunosc, drumul e destul de lung! 🙂
Cu televiziunile, lucrurile stau in felul urmator: suntem abonati la Sky, care ne da programe englezesti si irlandeze- asta ca sa invatam si sa ne perfectionam noua limba, si mai suntem abonati si la un provider romanesc- asta ca sa nu uitam limba cea veche, ca sa spun asa. De aceea stiu despre tot ce misca, si la noi, si la… noi! 🙂
Gabylou, à propos de postarea lu’ Silving, cre’ca nu-i singura “ratacita” pe blogu’-ti… 🙂 ce-i drept, suntem obisnuiti cu WP-blogs, iar pentru al tau, ne-ar trebui alte “diplome”, mai ales ca esti ziarista… sper sa-mi treci cu vederea eventuale greseli de exprimare, gramatica, sintaxa, ortografie, etc, da’ stii deja ca voi fi trait mai multi ani în afar’ decât în România… sper si vreau sa cred ca stapânesc româna înca onorabil, desi franceza si engleza-mi sunt la oridinea zilei de câteva decenii… 🙂 Cu drag, Mélanie
* * *
P.S. n-am fost în tara de doi ani si n-am avut canale-ro niciodata, asa ca nu-mi “permit” sa comentez despre situatia generala de la distanta, chiar daca ridicolu’, penibilu’, ignoranta si auto-bagarea-n seama ca sa ne-aflam în treaba nu “ucid” pe nici-un meridian, altfel cimitirele si crematoriile ar “deborda”(ar da pe dinafar’?!…) am zis! 🙂
Uf, greu mai gasesti un locsor unde sa postezi o urare calduroasa decembrioasa, fara a declansa un razboi total intre ‘spectatori!” 😀
@ 8pt: Da, s-ar parea ca la mine pe blog in nici un caz! Si totusi… La multi ani, Romania. Sa traiesti, frumoasa mea!
… ma refeream la FB – blogul tau este un pamant al pacii ! 😀
@ 8pt: Aaaaaaaa, da! Ce sa fac, asa reactionez cand intru in criza! Am renuntat la medicamente, de la o vreme, si se vede! 🙂 🙂 🙂
Buna ziua!
Va urmaresc de ceva vreme blogul, adica mai intru din cand in cand si citesc postarile, cu speranta ca poate intr-o zi o sa gasesc aici si un gand frumos, un cuvant de bine despre tara mea si despre oamenii de aici. Cu tristete constat ca, din pacate, voi ramane doar cu speranta… As avea multe de spus, dar la ce bun, oricum parerea dumneavoastra e bine inradacinata, nu o sa v-o schimbati si pana la urma e blogul dumneavoastra, gandurile dumneavoastra si aveti tot dreptul sa le asterneti aici.
Vreau doar sa spun cateva cuvinte despre proiectul “Shoebox – cadoul din cutia de pantofi”, pentru a fi mai bine informata. Chiar este un proiect frumos si nu as vrea sa il minimizati din eroare. Poate o sa va lamureasca mai bine filmuletul de mai jos, daca veti avea rabdarea sa il urmariti.
http://shoebox.ro/2013/11/29/shoebox-romania-un-pic-mai-detaliat-decat-de-obicei-video/#.Up9nAU3n7IV
Iar daca unii ne aseaza in lista cu tari pe care le-ati enumerat, poate e putin si “datorita” celor plecati in afara, care vorbesc “de bine” despre tara lor.
Eu va doresc sarbatori frumoase, cu miros de cozonac si zvon de colinde si va rog sa ma credeti, au mai ramas si aici oameni pentru care sufletul e mai presus de bani.
@ OlgaM: Stimata Olga M., intai de toate, multumiri pentru faptul ca, fie si din cand in cand, mai treceti pe aici. Un blog traieste pentru cititorii sai! Daca nu te citeste nimeni, tragi oblonul blogului si pleci acasa, ca sa spun asa!
Acum, as face o observatie: Romania dumneavoastra este si a mea! Inca mai am acolo oameni dragi care tin de capitolul ”suflet” si niste acareturi care tin de departamentul ”taxe si impozite”. In calitatea asta imi si permit, sa zicem, sa fac, din cand in cand, discutii pe blog. Ideea e ca avem abordari diferite atunci cand vine vorba despre tara noastra, fiecare din motive personale. Sa stiti ca, vazuta de departe, Romania arata bine. De aproape, mai ales cand n-ai vazut-o de ani de zile, situatia se schimba. Nu vreau sa insist, poate ati citit despre pataniile pe care le-am avut vara aceasta, cu ocazia celor doua vizite pe care le-am facut. O data, bun, hai sa zicem ca toate mi s-au intamplat doar mie. Dar, cand aceleasi lucruri si altele, chiar si mai si, ti se intampla si a doua oara, nu mai e intamplare: este obisnuinta. In fine, nu as dori sa insist, nici sa ma justific. Nu am minimalizat importanta proiectului Shoebox, admir si particip, daca pot, la orice proiect care presupune voluntariat. Pentru ca voluntariatul muta muntii din loc, schimba oameni si destine! Am fost furioasa pentru ca tara noastra apare pe lista aceea, alaturi de state care poate au mai multa nevoie de binefacerile proiectului Shoebox, decat Romania. Pe de alta parte, de ce oamenii astia s-au gandit sa fie milostivi cu Romania, si nu cu Bulgaria, nu cu Grecia- doar stim cu totii ce s-a intamplat la greci, nu mai departe de anul trecut- sau cu orice alta tara aflata in dificultate din UE. Nu-mi spuneti mie ca Romania este vazuta nu stiu cum in afara, poate si datorita unor oameni ca mine! Nu judecati fara sa stiti! Si apoi, eu cred ca ar trebui sa invatam sa acceptam si alte pareri, altele decat ale noastre, chiar daca nu ne convin. In fond, chiar om fi noi, romanii astia, rupti din Rai, de ne credem desteptii, frumosii si patriotii Pamantului?
Multumesc pentru urari, Sarbatori cu bine va doresc si dumneavoastra si un an mai bun. Pentru ca intotdeauna este loc de mai bine!
P.S. Intrebare: stiati ca Irlanda este cea mai generoasa tara din Europa, cand vine vorba despre proiecte umanitare si donatii? 70 la suta dintre irlandezi doneaza bani cel putin o data pe an, organizatiilor caritabile. Si, apropo, Irlanda este unul dintre pionierii proiectului Shoebox!
Stiu ca veti sterge si acest comentariu si va promit ca nu va mai deranjez. Vreau doar sa va mai recomand un link, pentru ca stiu ca va place sa cititi. Poate in clipe de plictiseala il veti gasi interesant. E despre oameni obisnuiti…
http://www.cautatoriidepovesti.ro/
🙂
@ OlgaM: Am fost, timp de aproape 20 de ani, jurnalist. Am cunoscut mii de oameni si am fost nevoita sa fac fata unor situatii de neimaginat. Daca dumneavoastra credeti ca ma poate deranja un comentariu, chit ca e pe blogul meu, va inselati. Chiar daca m-ar fi deranjat, tot l-as fi publicat, atata timp cat nu era un atac la bunul simt. Or, nu este cazul, desigur, v-ati spus parerea, intr-un mod mai mult decat decent. Multumesc pentru link, acum intru sa vad despre ce este vorba. Si deranjati-ma de cate ori aveti timp sau doriti, poate asa o sa ma cunoasteti mai bine. In masura in care, evident, doriti asta. V-as indruma spre povestirile mai haioase, sa le spun asa, inca mai pretind ca am simtul umorului. 🙂 Va salut, la randul meu, noapte buna!
Exista oameni si oameni, dupa cum bine stii … dar ma intreb de ce, dupa atata experienta de viata acumulata pe meridiane diferite, mai ai pretentii de la unii ?!
Parerea mea e ca damele cu multe inele si ”vedetele” de care pomeneai in postare se bucura sincer la primirea unei legaturi de leustean, a unui mar sau dovlecel … spun asta deoarece am impresia ca lor chiar nu le ofera cineva ceva pe degeaba ; n-au prieteni care sa faca astfel de gesturi.
Aceste asa zise VIP-uri au invatat ca pentru a primi ceva trebuie musai sa plateasca.
Asa ca atunci cand primesc in mod dezinteresat ceva chiar se bucura …
@ -X-: Eu tot incerc sa ma schimb, sa devin o fiinta mai buna, sa fac doar lucruri bune, bla bla bla. Si cred ca toti gandesc la fel. Dar, cum spui, oamenii sunt diferiti si se comporta diferit. Teoria ta pare plauzibila, mai stii? Dar, in fond, sunt doar niste observatii, pe care n-am rezistat sa le astern pe ”hartie”! 🙂
@ Melanie: Melanie, fata mea, nu-ti face probleme. Nu cred sa fi gasit vreo greseala de exprimare la tine, in ciuda faptului ca nu mai ”practici” limba romana decat ocazional. Sunt ziaristi care abia au iesit din scoala, dar fac niste greseli impardonabile. Ce pretentii sa mai ai la noi, doua doamne care ”tin” si ele niste bloguri? Nu e meseria noastra, nu?, noi o facem din pasiune, si chiar si asa, tot ne straduim sa facem lucrurile bine! Hugs, dear! 🙂 🙂 🙂
Thanx, dear Scorpio lady! 🙂 frankly speakin’, n-am mai studiat româna din liceu, iar la facultate numa’ franceza si engleza… ceci explique cela… 🙂 ah, nu cre’ca-i cazu’ sa te justifici la niste porecle sau pseudonime virtuale… 😉 otherwise, mille merci pentru “escalele”-ti amicale la terenu’ meu de joaca, sanatate, o zi senina si hugs back, of course… 🙂
@ Melanie: E o placere sa trec pe la tine, e ca si cum ma asez in bataia vantului si a ploii… e o senzatie de vant care mi se joaca prin par. La tine nu-i liniste, e zarva, galagie, veselie, cantec, joaca. De cate ori ajung acolo, ma trezesc, nu e timp si nici loc de somn! Hugs, o saptamana buna sa ai! 🙂
Bonjour Gabylou! azi si-acu’ vazui acest comentariu… mii de multumiri pentru vorbele-ti calde, amicale, sunt onorata – I’m serious. O duminica senina si-un sfârsit de an vesel! Un 2014 optimist, pozitiv, presarat cu bucurii si satisfactii… 🙂 lots of hugs, cu drag…<3
Melanie: Multumesc, Melanie, pentru ca m-ai insotit, timp de un an, prin peregrinarile mele pe ici-pe colo. Sper ca te-am facut sa zambesti, chiar si atunci cand poate n-a fost cazul! Hai sa scriem mai mult si mai bine anul asta! 🙂
Te imbratisez cu mare drag si… keep in touch! 🙂
Esti un amor! 🙂
@ Cita: Merci! Imbratisarile mele, ai grija de tine, fata!
Eu cred că cei bogați, mă rog, îmbogățiții din mass media și nu numai, ar trebui, din bun simț (pe care nu-l au), să le dea ceva celor care le oferă leușteanul sau dovlecelul, e incredibil cum se pot bucura de ceea ce pentru ei e un fleac, dar pentru cei care din asta trăiesc poate e o pâine sau mai multe.
Gabi, tu chiar te uiți la … Cireașă?! M-ai făcut curioasă, doar că nu prea am timp! 😉
Seară frumoasă, irlandezo, sper că Moșul a fost darnic, doar ești fată faină! 😉
@ Mirela: Banul e ochiul…. si-apoi, cate-un pic, asa se fac marile averi. La ”Cireasa”, dupa cum am spus, ma uit de nevoie, pentru ca sotul meu este fan si chiar se mai inspira, daca vede cate ceva deosebit!
Cat despre Mos…. ei, a fost poveste. Cum eu nu asteptam nimic de la el, nici n-am cautat. Am observat cateva ore mai tarziu, pe la amiaza, cand pe sot il apucase jalea, deja, de cat de ametita sunt! 🙂
amestecate, cum m-am priceput !
Pe cât de mare, pe atât de complicată este lumea asta..și parcă, pe zi ce trece, tot mai greu îmi este s-o pricep.
Am văzut și eu, de ZIUA NOASTRĂ, ” doamne”,(cu degete atârnând greu sub povara inelelor) devenite brusc sentimentale în momentul în care au ajuns lângă cazanul cu ciolan peste fasole..și mai îmbujorate, după un pahar de țuică, deh! este naturală100/%..vorba vine.
Nu mai insist..că nu-mi face bine.
Tocmai m-am întors de la Londra, n-o spun să mă audă nu știu cine, care crede că toți câți suntem pe aici chiar îmbătrânim proști de tot..am primit în dar de Moș Nicolae două bilete- unul la”Parsifal”” și al doilea la concertul lui A. Rieu.
Londonezii( nu știu câți erau englezi get/beget..) știu să fie ei înșiși! La Operă – eleganță, distincție, absolut firești. La concert, tot omul se distrează cum simte el că i se potrivește.
Țtii ceva, Gabi? pentru două seri, m-am simțit de-a lor!!
Ce am văzut eu acolo este CIVILIZAȚIA! străinii, indiferent din ce margine de lume vor fi venit, învață să trăiască frumos!
M-am simțit altfel! Cum altfel, nu știu să explic..
Astăzi am fost în Trivale.
Ador pădurea asta în toate anotimpurile.
După ce am mâncat o portocală, am căutat un coș de gunoi, să pun cojile, știu sigur că erau coșuri plantate cam la zece copaci unul.
Ei bine, lipsesc- unul singur , trântit..ca semn al ”trecerii omului”..
Da- ”omul sfințește locul”…
@ Gina: Am vazut cate fotografii pe Facebook, o splendoare! La Opera nu as merge neaparat (opera nu mi-a placut niciodata, nu stiu de ce), dar la Andre Rieu, oricand! Te invidiez pentru asta, sincer! 🙂
Imi pare bine ca ai avut o vacanta asa cum ti-ai dorit, si poate mai mult decat atat. Macar, tu ai sansa asta.
Sper sa retraiesti sentimentele astea, candva, si in tara ta!
Te imbratisez cu drag, sa ai o saptamana buna, draga mea! 🙂
Cireasa de pe tort? Vai 😀
Datorita tie am incercat sa ma uit la MasterChef romanesc, am rezistat 8 min, atat. Dupa ce a aruncat lingurita cu care a gustat un cheesecake f bun din punctul meu de vedere (consistenta ok, avea si ceva nou, baza perfecta) am renuntat sa ma uit la emisiune. M-am lecuit, nici de curiozitate nu o sa incerc sa arunc un ochi la cireasa de pe tort.
Cu dulcegariile patriotice, credeam ca am eu “norocul” de a da peste nenumarati patrioti 😀 Asta e, se pare ca sunt peste tot… pacat ca e doar forma, fara fond
@ Anca: Trebuie sa ai vointa! Dar pe mine emisiunile de genul asta ma amuza, deja! Daca tot nu sunt asa de multe comedii pe HBO, ne uitam la Master Chef! Sincer, abia astept sa inceapa noua serie! 🙂
Cat despre patriotii nationale… no comment!
daa, finalul postarii merita un articol separat. E in gena a romanilor de a ne bucura de ‘nimic’ primit gratis. La capatul opus avem bucuria falsa a martisorului-nimic pe care il aruncam imediat.
Si eu sunt la fel de fascinata de Cireasa, desi nici nu stiu sa gatesc decat cartofi prajiti. 🙂 Cu tot cu momentul cumparaturilor, gatitul si ipocrizia de la masa.
Insa fiindca tot tu scriai si de felul in care se desfasoara Master Chef in UK, uite cum se leaga lucrurile : la ultima editie Master Chef numai ce-am vazut-o pe blonda cea mai sexi a romaniei, Laura parca, ma rog, tipa de seamana cu Delia. Tipa merge la Metro, vede carucioarele in care tre’ sa bagi o moneda ca sa le poti scoate din rand si … surpriza ! Nu stie cum functioneaza draciile astea. Apai oare de atatia ani cine ii face ei cumparaturile ?
Din misterele vietii de vedeta. 🙂
@ Mihaeladm: Intai de toate, scuze pentru ca raspund asa tarziu. E o boala fara leac, m-am convins!
Cat despre Master Chef-ul cu celebritati- versiunea romaneasca… e o greseala imensa sa introduci in concurs angajati ai propriului post TV. In plus, sa si castige. E o magarie imensa. Parerea mea!