Ninge de trei zile in Irlanda. N-ar fi o problema, ninge deja in multe tari din Europa. Neobisnuit este faptul ca Irlanda n-a mai avut asa o iarna grea de vreo 25-30 de ani. Asa cel putin spun statisticile, iar cineva mi-a confirmat. O irlandeza ”veche” de 36 de ani se minuna ieri nevoie mare de zapada care s-a asezat peste targ, declarandu-mi ca n-a mai vazut asa ceva de cand era o fetita de 6-7 ani. Oricum, irlandezii nu prea stiu ce sa faca cu zapada. Prin cartierul meu au aparut niste oameni de zapada diformi, semn ca mai au de exersat la capitolul asta. Saniutze n-au, desi au gasit totusi alternative ca sa alunece pe zapada: cartoane, pungi, saci de gunoi. Nici haine potrivite sezonului nu obisnuiau sa poarte, pentru ca, de obicei, iernile irlandeze sunt moi, mai mult ploioase, cu temperaturi care nu scad sub zero grade. Dar iarna asta le-a pus capac, mai ales in ceea ce priveste circulatia pe drumurile publice. Majoritatea nu stie ca exista si cauciucuri de iarna, dar stie in schimb de lanturi care pot fi atasate cauciucurilor. Recent, au aflat insa de la radio ca lanturile sunt interzise.
Asa incat regiunile in care a nins, si a nins destul de mult, sunt practic blocate. Luni, 20 la suta din salariatii fabricii la care lucrez au fost absenti. A doua zi, cam acelasi procent, iar probabil ca maine (azi, cand cititi), procentul va fi mai mare, pentru ca s-au anuntat, pe langa ninsori abundente, si temperaturi extrem de scazute, de pana la minus 10 grade. Scolile sunt inchise de trei zile, spre bucuria copiilor si disperarea parintilor, zeci de masini sunt abandonate pe marginea drumurilor, iar autoritatile ii indeamna pe oameni sa foloseasca transportul in comun. Care, din pacate, nu se simte nici el prea bine.
Supermarketurile se lauda cu vanzari record de whisky, supa-praf la punga, oua, cartofi si paine (exact in ordinea asta). Tesco a stabilit chiar un record al comenzilor on line, cel mai mare inregistrat pana acum de cand exista sistemul.
Am fost anuntati ca debitul apei potabile se va reduce in urmatoarele zile, pentru a conserva rezervele de apa. In schimb, ni se reaminteste sa protejam tevile de apa din pamant, ca sa nu inghete. Nu prea stiu cum se poate face asta, dar macar ne-au avertizat… Anul trecut, la temperaturi de -3 grade, a fost macel din punctul asta de vedere. Mii de gospodarii au avut de suferit, asa ca guvernul a dat, in scurt timp, o lege prin care impune norme clare in domeniu, cea mai importanta fiind adancimea la care se vor monta tevile pentru noile constructii.
Fermierii se confrunta cu probleme pe care nu le-au mai avut pana acum. De obicei, tin animalele pe camp, tot anul, chiar daca ploua cu galeata. Le cresc ecologic, care va sa zica, dar se pare ca iarna asta vor face o exceptie. Plus ca pretul fanului va exploda, pur si simplu, spre disperarea celor care nu si-or fi facut provizii. Ehei, unde sunt vremurile in care ”exportau” fan in Irlanda de Nord?
Ce m-a impresionat foarte mult este faptul ca se fac apeluri publice catre cetateni, care sunt rugati sa se duca sa verifice conditiile in care traiesc vecinii lor mai in varsta, in imposibilitate de a se misca si deci de a-si asigura cele necesare traiului. Culmea, irlandezii chiar fac asta, si probabil ar fi facut-o si fara indemnul public. Au, de altfel, un talent nemaipomenit in a se regrupa in situatii de criza, cred ca asta i-a ajutat de-a lungul timpului sa supravietuiasca si sa devina puternici, ca natie.
Nu indraznesc sa ma gandesc la un Craciun alb, dar sper sa avem parte de unul. Ar fi un final de an perfect, cu un Mos Craciun care chiar ar veni de prin nameti. Oricum, pana una alta, ma bucur de toata feeria asta, care ne-a lasat pe toti cu gura cascata. Nimeni nu credea ca o sa se intample.
Afara ninge in continuare, cu niste fulgi mari, mari de tot, bucati de vata cazand haotic peste alte bucati de vata gata asternute. Si, pentru prima oara dupa mult, mult timp, mi s-a facut dor de TARA MEA!
CUM NINGE ÎN ȚARA TA…
Și aici ninge de undeva, de departe
cred că din ţara lacurilor
cu lebede sau cu gâşte ridicate
de Andersen în văzduh
odată ca niciodată…
Ninge ca-ntr-un film mut cu piane
şi sonate călcate pe coadă…
Ninge angelic, dinspre rai
Ninge pentru noi,
peste noi
şi prin noi
de la mine la tine şi invers
Ce viforniţă de nedescris…
Ninge cu sârg
eu aş zice cu patimă
de la un pol la altul
din iarna trecută catre cea viitoare.
Ce viscol, Doamne, de catifea…
Ninge până-n pânzele albe
cu corăbii sau cu rufe
întinse la uscat
Poate să ningă cât vrea şi de tot
n-are decât.
Dar de-o mai ţine aşa
Trebuie să avem grijă cum suflăm
în păpădie
să nu ne trezim într-o zi ningând
chiar noi
pe-o insulă pustie…
Bun, sa ne lamurim cu dorul de tara ta. Ieri a fost prima zi de iarna. In unele zone a nins, in altele a plouat de a rupt. Unde a nins, s-a facut polei. A fost nebunie, accidente, blocaje. La Bucuresti s-au anulat curse aeriene. Au deraiat tramvaiele. Haos in trafic. In alte judete a picat reteaua de alimentare cu energie electrica. Plus mult alte belele. Si sa-ti mai spun ceva. Nu mai sunt ninsorile de altadata. La noi, nici zapada nu mai a alba. Si e tare trist. Asa ca, intr-un fel, dor mi-e si mie, dar de iarna copilariei mele.
Violettera: Eu m-am chinuit atat sa creez atmosfera, si vii tu, cu niste versuri minunate, sa-mi aduci aminte de tot si de toate!
Cristina: Cred ca la iernile copilariei mele ma gandeam si eu. Si mie mi-e un dor nebun de ele.
Cred ca doar ce s-a schimbat clima. Aia romaneasca a emigrat in Irlanda si cea de acolo a venit la noi …
Ciupanezul: Global warming, ce mai. Daca o tine tot asa, parca vad ca o sa veniti la plaja in Irlanda, peste vreo cativa ani.