Targul New Ross-ului a frematat azi, pret de vreo doua ceasuri, cuprins de o frenezie care apare o data pe an, in ziua Sfantului Patrick. De la cei de tzatza pana la mosi cu barbi albe, irlandezi, polonezi, lituanieni, romani ( 🙂 ) albi si negri, toti s-au adunat la o parada care parca a fost mai faina decat cea de anul trecut, mai impunatoare, mai plina de fast. Fluiere, steaguri, printese din basme, buchetele de trifoi, baloane, ochelari verzi, palarii verzi, Leprechauns si tinere dansatoare, peruci tricolore, catelusi cu ghirlande verzi la gat, motociclisti pictati pe fete- tot acest talmes-balmes a colorat orasul si i-a dat viata, intr-o forfota amicala, care inca mai anima strazile si acum, cateva ceasuri dupa marea parada.
Parada a fost deschisa, ca in fiecare an, de un grup de cimpoieri, unul dintre cele mai asteptate momente ale zilei.
In uralele si fluieraturile admirative ale asistentei, pe chei, locul anual de desfasurare a evenimentului, s-au preumblat apoi grupuri de la toate cluburile sportive din oras- de la jucatori de rugby pana la fragilele dansatoare de irish dance-, actorii teatrului municipal, firmele importante din zona, autobuze, camioane, cluburi de motociclisti, cei de la Civil Defence, pompieri, salvare si salvamar, a urmat parada masinilor si tractoarelor vechi si au defilat cativa reprezentanti ai comunitatii gipsy, cu trasurici trase de ponei, in care isi ingramadisera odraslele.
Aerul inca mai mirosea a fum de la tevile de esapament, cand parada a fost declarata inchisa. In final, am reusit sa o fac pe ”vecina” de parada, care m-a zapacit tot timpul cu intrebari- cand incepe parada, da’ incepe parada?, de unde suntem, daca am mai participat- sa pozeze pentru mine…
… si am plecat spre casa, printre cetatenii chititi sa umple puburile. La bancomate era deja coada, se facuse rand si la take away, semn ca lumea avea de gand sa zaboveasca mai mult prin centru. Din pacate, maine se lucreaza, asa ca noi am mers pe varianta Guinness, acasa, in fata focului, privind stirile despre Saint Patrick’s Day si (re)vazand Waking Ned, o comedie irlandeza de tot hazul, care vorbeste despre atat de cunoscutul ”Irish luck”. La anul, o sa alegem sa vedem parada in alta parte, desi, din experienta proprie, cea din ”satul” nostru nu este chiar de lepadat. E frumos sa te intalnesti pe chei cu vecinul, colegul de munca, amicii de-o bere si o barfa mica, doamna de la banca sau macelarul de la care cumperi curcanul de Craciun, intr-o zi in care dai de toti, toti insufletiti de bucuria adusa de Saint Patrick’s Day.
hmmm…. 😳
am fost şi eu la paradă anul acesta… cu tine. mulţumesc mult. frumos obicei, păcat că la noi, în românia, nu se poartă aşa ceva.
ai văzut că nu a plouat! ce-ţi spusesem! 😀
@ psipsina: uffff, inca mai corectam pe ici pe colo, si i-am dat si ”publish” din greseala. Prea mult Guinness, deja! Cat despre ploaie, a dat o bura de dimineata, dar n-a durat. Pe urma, a fost doar frig… :. Am sa postez mai multe poze pe Facebook, asa, pentru culoare si pentru cine mai vrea sa caste gura.
esti o placere sa te citesc!:) bine ca la voi doar a burat. la mine ninge :((((
@ Miha: Multumesc mult, iubito. Deci… se poate si mai rau. Nu conteaza, primavara tot o sa vina, o data si o data, chiar si la tine, acolo, chiar si aici, la mine. Sa fii iubita!!
ei, ei… pentru mine e perfect. mi-a plăcut să citesc, să privesc, o să te urmăresc şi pe facebook.
ps: spune-mi psi, e mai simplu de scris şi cam toţi îmi spun aşa. 🙂
Gabi, poate ca ai auzit deja, a murit o ziarista din Galati, Gianina Iordache, era reporter la Pro Tv Galati. Azi a fost inmormintata. Era foarte cunoscuta de medici, pentru ca transmitea in general stiri din domeniul sanatatii. Totusi, cancerul la sin care a rapus-o n-a putut fi depistat dupa o investigatie facuta cu vreo 3 luni in urma la Galati, iar cind a fost diagnosticata, i s-a aplicat aiurea un tratament radiologic care i-a ars caile respiratorii. Tratamentul facut pe la Cluj si nu mai stiu pe unde a venit prea tirziu. A lasat in urma un sot si un copil neconsolati. Un cunoscut medic de la judeteanul nostru se declara foaaaaaarte indurerat de nenorocire. E un clovn ce se crede un fel de Constantin Tanase al medicinei galatene. In loc sa-si puna cenusa in cap pentru ca n-au depistat la timp si n-au tratat cum trebuie boala, medicii nostri fac glume idioate la emisiunea unui alt clovn, Dan Negru (“Te pui cu blondele?”). Poate am sa-ti trimit niste link-uri cu poantele deplasate ale unui asemena grinch. Iarta-ma daca ti-am stricat buna dispozitie, dar sint trist si nervos totodata.
Gabriela, iti multumesc si eu, alaturi de psi si ceilalti pentru relatari si poze.
Imi e totusi greu sa continui dupa mesajul d.lui Marian!
Trist…
scuze, am si gresit…
@ Marian: Da, stiam de Gianina. N-o cunosteam prea bine, ne-am intersectat de vreo doua ori, dar am aflat in acelasi timp cu toata lumea despre tragedia asta. Era atat de tanara… si moartea ei m-a facut sa ma gandesc (a cata oara?) cat de fragili si efemeri suntem. Si cat de incapatanati, in acelasi timp, ca nu intelegem asta. Am fi altfel, poate… Dumnezeu s-o aiba in paza Lui! Cat despre restul… nu stiu, cred ca unii nu ajung niciodata sa plateasca pentru greselile facute. Ca in Romania, malpraxisul este doar un cuvant in dictionar.
@ psi: Da, asa am sa fac, de altfel asa figurezi in multe blogroll-uri. Multumesc mult.
@ Cita: Stiu de ce te-a tulburat atat de mult ce-a spus Marian. Gianina n-a mai avut, din pacate, nici o sansa. Sistemul, erorile medicale, interventia tardiva, cine stie?, toate astea la un loc, au ucis-o. Avea doar 37 de ani!
BRAVO GABIIII! Super-reporteritza pe teren! Misto, misto relatarea! Sa iti pui ecuson cu “blogulucimpoca”
Miha: ti/ai luat bilet de avion conitza? Poate facem impreuna/ adica si cu Gabi/ o intalnire la mine, la tine sau … la Gabi in Irlanda! Ce spuneti gagici?:)
Marian: hm … bai, tin sa iti spun ca si aici astia sunt de multe ori superficiali. Din economie …
@ Coolnewz: Fata, te-ai intrecut in complimente, dar modesta cum ma stii, chiar cred ca nu le merit. In fine, mi-am facut eu din plin autocritica, asa ca nu mai insist. Cat despre propunere, n-am mai auzit de multa vreme ceva mai COOL! Putem incepe cu Irlanda, no problem! Apoi, pe rand, la fiecare. Serios, ma bag la chestia asta. Hai sa stabilim doar cum facem… Miha, esti pe-aici?
conitza nu inca:) but soon baby soon:) facem si la mine, si la Gabi si la tine, ca sa nu iasa cu suparare. hai va pup!
ce parada frumoasa, e ceva de care auzisem doar tangential si nu m-a preocupat pana acum. ei, ne updatam continuu 😀
asta cu intalnitul am patit-o si eu la ruga, unde m-am dantuit alaturi de o multime de oameni pe care ii stiam doar din vedere. e placut sa faci parte dintr-o comunitate, sa si incerci sa te incadrezi in ea.
@ aA: Asa-i, mai ales ca irlandezii sunt foarte deschisi si curiosi, in acelasi timp. In cinci minute, afli tot despre viata lor, da’ si ei vor sa stie tot despre a ta :). Intr-un oras mic, asta e tot farmecul: sa te saluti pe strada, la supermarket, oriunde ai fi, cu cunoscutii. Iubesc asta!
@ Miha: Stai linistita, iubito, ca nu ma gandeam ca o sa fie… maine. Normal, tre’ sa facem planul intai, sa ne organizam (la mine chiar e o problema cu zilele libere, chiar si cu week-end-urile), sa punem tara la cale cum se cuvine, si dupa aia… ne pornim. Dar ar fi fain s-o facem, nu?
Esti super tare. Am intrat pe un articol din hotnews / smartwoman / si am sfarsit prin a citi tot blogul… Se pare ca viata ta s-a mai linistit acum si ai timp. Foloseste-l la scris. Scrie mai mult, despre viata ta, despre oamenii care te inconjoara, locul in care traiesti acum si locurile si evenimentele prin care ai trecut. Sunt sigur ca vor fi citite cu mare placere. Asa vei ajunge acolo unde ne dorim toti sa ajungem, in locurile unde ni le imaginam cand eram copii. Eu unul desenez ce am visat toata copilaria, tu ai putea sa scrii aici.
@ Adrian: M-ai coplesit! Nu stiu ce sa zic…
Timp am, asa-i! 🙂 Desi am fost o profesionista a scrisului, sa zicem, inca mai experimentez, mai gresesc, mai reusesc, mai dau in gropi, ies la suprafata, dar… nimeni nu-i perfect. Insa, pana la urma, daca totusi unele crampeie plac, eu sunt fericita. Pe vremuri, incercam sa schimb lumea, acum vreau doar sa o descriu. Tu o desenezi… stii cat de recunoscatori ar trebui sa fim? Cum spui tu, lasand semne… Sper ca ii lasi si pe altii sa se bucure de talentul tau. Sa-ti fie bine. Si inca o data… multumesc pentru incredere.
[…] convins ca sunt mult mai multe. Esențiale despre St. Patrick’s Day; St. Patrick’s Day văzută de pe teren, într-un tîrgușor irlandez; și last but not least, pe Blogul Citei, un blog nou pentru mine, […]
Bună ziua, Gabi Cimpoca!
coolnewzii sunt cei mai frumoși că mi-au arătat drumul spre aici. E o sărbătoare foarte cool, poate și pentru că, precum tot ce vine din Irlanda, are iz de basm, elfi, spiriduși-ghiduși. Admir acest popor. Tenace. Dârz. Talentat! Foarte talentat! Poate și de aceea fiica mea se numește Enya. Nu numai de aceea, dar, oricum, pentru mine irish people înseamnă enorm, iar marea aceea de iarbă și de Verde aș vrea să o vizitez odată. Cu simpatie,
Mirela
@ Mirela
Buna seara, Mirela Pete! Asa ziceam si eu, Coolnewzii sunt tari, pe Coolnewza o cunosc de multa vreme, am colaborat cu ea, e o fata de toata isprava. Sper ca nu de asta ma recomanda :). Irlanda, cum spui, e o alta lume, un alt spatiu, un alt timp. M-am indragostit la prima vedere de tara asta, si sper ca e iremediabil. Ma uimeste ca, avand atata iubire fata de Irlanda, n-ai ajuns inca aici. Asa cum ii mai spuneam cuiva, timpul nu-i pierdut si… nu se stie niciodata. Sa fii iubita!
[…] a trifoiului şi a culorii mele preferate am putut citi (şi datorită lui ratatouille) la gabriela cimpoca şi pe blogul citei ca un început de contur al unui vis pe care îl am dintotdeauna: o zi de […]
[…] în urmă cu ceva timp, mai exact acum doi ani, când am văzut datorită lui gabriela cimpoca new ross parade. am fost acolo, datorită acestei lumi virtuale. un live blogging creat ad hoc pentru noi, cei de […]