Se afla la vreo 15 km de orasul in care locuim. Initial, am descoperit locul privind fotografiile facute de un prieten si sprancenele mi s-au ridicat a mirare de la prima poza: Hmmm… unde e asta? Apoi, o data ajunsi, cu recomandare, cum s-ar spune, am hotarat, de la prima vedere: daca Raiul exista, acolo e!
Acolo, pe malul raului Barrow, unde caii pasc in liniste, unde barci mici se odihnesc pe un canal de o frumusete desavarsita, unde linistea e atat de profunda, incat iti poti auzi gandurile, unde cele 5-6 casute par locuite de o comunitate hippy si happy, lipsita de orice griji si unde cei veniti la picnic nu fac nota discordanta cu locul, ci, dimpotriva, sunt de-acolo, cu cosuletele lor din nuiele impletite, in care-si aduc bucatele, cu copiii lor grasuti si rozi in obraz, cu cainii lor plimbandu-se cuminti pe pajiste…
… acolo unde, in cafeneaua St Mullins, se bea o cafea cum nu prea gasesti prin zona. Stapanii, ”venetici” din Dublin, au cumparat cladirea cu trei etaje a unei foste mori, abandonata si intr-o stare jalnica. Au avut nevoie de aproape 12 ani ca s-o refaca. Si le-a iesit, cafeneaua este o bijuterie, plina ochi in week-end, si cu atmosfera mai relaxata in mijlocul saptamanii, cand patronul isi permite sa vorbeasca pe indelete cu clientii si sa le spuna povesti de pe vremea cand pe raul Barrow se facea comert cu toate cele.
O zi petrecuta la St Mullins este, pentru mine, fara asemanare. Locul in care uit de tot, de toate, care imi umple sufletul de bucurie si de prea multa frumusete. Ii multumesc lui Dumnezeu ca a adus Raiul atat de aproape si ca pot sa-l vizitez ori de cate ori mi se face dor de el. Pentru ca… Raiul meu este alcatuit din bucurii si lucruri simple.
Self-promo
Din Rai
Posted on May 23 2011
mie canalul ala imi spune ceva legat de undita, momeala si crap!! 🙂 OK, dupa aia pot merge si la cafea!
@ coolnewz/Ratatouille: Buna observatie! Am uitat sa spun ca locul este Rai si pentru Dan- exact din motivele mentionate de tine. Pentru mine este doar loc de reflectie, stat gura casca, admirat frumuseti si baut cafea. O saptamana buna, copii!
şi de scris, gabi, şi de scris. încolţuri de rai cuvintele se rostogolesc cu repeziciune de cascade. ai observat vreodată cât de uşor, cât de frumos, cât de lin curg cuvintele atunci când descriem ceva drag? cu siguranţă că da…
privesc spre irlanda aşa cum ţi-am spus la începuturi, ca orbii: iubesc ceva la ea, fără să o fi văzut vreodată şi întâmplarea şi bucuria că un prieten şobolan a făcut să ne scriem îmi aduce zâmbet. de o vreme văd irlanda cu ochii tăi. mulţumesc.
curând, pe când s-or rostogoli cireşele pe la noi să te uiţi atentă: o să le trimit să râdă spre tine. 🙂
@ psi: Atunci cand scriu traiesc una din bucuriile acelea simple, dar atat de importante. Irlanda e mai mult decat frumoasa, si daca ai posibilitatea s-o treci pe lista dorintelor, nu ezita. N-o sa-ti para rau. Respect pentru cuplul coolnewz/rat, au pus multi oameni in legatura, si continua s-o faca. Cat despre ciresele de mai…. offf, da, ai dreptate, trebuie sa dea in parg de-acum, nu-i asa? Fa o poza cu cirese la urechi, si trimite-mi-o, cumva! 🙂 Te sarut cu drag.
o să-ţi trimit cireşe… tu păstrează un loc în verde. cândva o să vin… de patrick day, cum altfel! 😉
@ psi: Garantat ar fi cel mai funny St Patrick ever! 🙂
ce loc frumos, linistit, de incarcat bateriile si alungat gandurile negre… imi plac oamenii, dar din cand in cand o retragere in natura, cade tare bine.
pisic- fac eu poze cu cirese la urechi, aici au aparut deja! 😀
@ aA: Si mie imi plac oamenii, dar si locurile. 🙂 Astept poza, stiu ca te pricepi! Multam fain!
foarte frumos.
Ma bucur pt tine, pentru voi.
Sper ca la cafea… nu exista nici o alta ispita…. fumigena! 🙂
Cum merge..;fara tigara?
@ cita: Imi pare rau ca n-am gasit fotografiile cele mai concludente, s-au pierdut pe aici, printre foldere. Pe Facebook am descarcat niste fotografii grozave de la St Mullins. Dar stiu, Cita, tu nu esti pe FB :). Cat despre tigara, nu exista! Cand am zis o vorba, e vorba!
Te sarut, fata draga!
BRAVOOOO!f
@ cita: Pai, am zis ca e pacat sa arunc atata amar de chin pe Barrow in jos! Asa ca… ma tin batoasa. Multumesc 🙂 🙂 🙂
Ia mai citeste, Gabi, despre chestii ceva mai mundane, sa nu pierzi legatura cu tara noastra frumos mirositoare. La drept vorbind, eu m-am ingrozit putin, ca si in alte dati, dar mi-a trecut. Am trimis un comentariu de baiet de tzara, insa nu mi l-au publicat. Sa-mi zici matale, dupa ce cetesti produsul fiicei lui tac’su, daca n-am facut noi rau ca ne-am lasat de meserie!
http://www.viata-libera.ro/articol-Sssst_nu_vorbim_despre_basini_2.html
Sper sa nu deranjez, mie mi-a placut mai mult articolul dat de link-ul din comentariu decat “Din Rai”.
Si din pacate pozele care insotesc articolul curent nu spun nimic. Poate aveti ocazia sa cititi vreo carte despre fotografie sau sa faceti vreun curs in domeniu.
“De gustibus non disputandum”, ziceau stramosii nostri, referitor la flatulatii. Dar simt oleaca de superioritate cind e vorba despre pozele din “Rai”. Autoarea ar trebui sa citeasca niste carti din domeniul fotografic sau chiar sa faca un curs, ziceti. Asa e! Daca ma doare burta, musai sa urmez un curs de chirurgie inainte de a-mi scoate singur apendicul. Femeia a vazut un loc frumos si a tras niste poze, ca sa ne facem si noi o idee despre ce-i pe-acolo, dar daca n-are studii de specialitate, geaba efortul, asa-i?
Mie imi pare ca celalalt articol e despre reactiile oamenilor si nu despre produsele lor biologice dar cum nu cunosc nici autoarea si nici pe tac’su, s-ar putea sa ma insel.
In ce priveste pozele din articolul curent, o sa fiu ceva mai clar: they suck! Tehnic si artistic. Fara dubiu! Daca in Rai e ca-n poze atunci am postit degeaba.
Mrs Cimpoca: daca va deranjeaza comentariul va rog sa-l stergeti. Dar mai cheltuiti va rog 15 lire pe un manual in plus fata de cele 400 pe care le-ati cheltuit pe Nex3 si n-o sa regretati. V-as recomanda Bryan Peterson – Understanding Photography Field Guide sau Understanding Exposure, 3rd Edition: How to Shoot Great Photographs with Any Camera. E pacat sa aveti texte atat de bune cu fotografii atat de slabe.
@ MrL: Multumesc pentru aprecierile de final. Si pentru sfaturi. Poate am s-o fac, odata si odata. Cat priveste comentariul (comentariile dumneavoastra), chiar nu am motiv sa-l sterg. Imi place ca va implicati, ca ma cititi (in fond, cine sunt eu?), iar ”disputele” pe care, din cand in cand, le aveti cu prietenul meu Marian sunt pur si simplu un deliciu. De cele mai multe ori, mult mai pretioase decat articolele in sine! Nu suntem o secta, sa impartasim aceleasi idei si sa ne aprobam unii pe altii, ci doar niste oameni care incercam sa ne ocupam cumva timpul liber. Unii- scriind- altii- citind. Sunteti oricand binevenit pe ”mosie”!
O, Gabi, as vrea ca timpul sa-mi permita si sa am resurse suficiente pentru a calatori, a calatori…Imi doresc mult sa vad Irlanda, chiar doresc. Sa fie o plimbare prin toata marea aceea de verde, sa strabat insula la pas, sa aud graiul Enyei artista, alaturi de vocea copilului meu Enya…Ce bine ar fi! Dar vacanta trebuie sa fie la mare si la soare, ca-i scurta si costisitoare (na, c-am facut rime!), dar dupa ea, poate poate… Macar la iarna, acolo-i verde si iarna, cand nu ninge, parca asa stiu! Uite ce minune de Rai, ce peisaj unic si linistit! Multmesc, Gabi!
@ Mirela: Da, Irlanda e verde si iarna, nu-i urata, dar, ca orice tara, primavara-vara-toamna se exprima in toata splendoarea ei. Pentru ca o iubesti atat de mult, viziteaz-o la timpul potrivit, si ea iti va intoarce insutit efortul. Noi… suntem aici.
Voi alege cel mai frumos timp din an! Poate ziua spiridusului verde! 😛
Gabriela, toate preferintele pentru inghetata sunt bolduite, am zambit la nedumerirea ta, era de inteles. In clasament, conduce detasat Italia, Sicilia chiar, dar ciocolata invinge mereu, capsunile ocupa locul II, iar pistachio, fie el si sicilian, yummy, e pe trei. Lista e inca deschisa! Multumesc pentru contributie…deci, apropo de bolduire! O zi cu deserturi reci si bune! 🙂
@ Desi sunt cam 11-12 grade pe aici, acum, si focul arde in semineu :), chiar aseara am avut o portie serioasa de inghetata, vanilie si ciocolata, stropita cu vreo 2-3 lingurite (poate mai multe 🙂 ) de lichior Irish Cream. Nebunie, nu alta!
Cam frigut, aici sunt 28-29, dar cu asa o inghetata bine garnisita, orice poate fi invins! Magice cuvinte: vanilie, ciocolata, lichior Irish Cream. 😉
(Fisticul e pe locul 3, asta pentru ca nimic nu poate sa invinga…ciocolata, sau pentru ca Sicilia e cam departe…Dar ne vom apropia noi). O seara minunata! 🙂
@ Marean: Ha ha ha ha ha ha ha! Ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha!
Stiam, citisem produsul fiicei lui tac’su si acum sunt intr-o mare dilema: nu stiu ce sa fac, data viitoare, daca ma apuca. S-o trag, in fata sotului, ca doar dupa atatia ani de casatorie, n-ar mai trebui sa ne sfiim unul de altul, sau s-o duc fuga la baie, cum fac de obicei? Astept cu interes urmatorul articol din seria ”Cum sa ne purtam firesc in societate”- Arta defecatiei!
Cat despre meserie, hai, ca doar o stii si tu, ne-am lasat la timp. Prea incepuse sa puta!
Uite, Gabitza, ce-i scrisesem eseistei lu’ tata. Chiar cred ca era publicabila parerea mea sincera despre materialul cu pricina:
“Aoleooooooo, eseu despre basini! Vezi, Ilenutzo tata, ca mai sint subiecte din astea frumos mirositoare despre care sa scrii in stilul tau zmucit: voma, diaree, hemoroizi, buba cu puroi, fisuri la gaoz, sancru moale, sancru dur, scurgeri vaginale, latzei etc. Zi-le, fato, fa-i de kkt pe cei ce nu pricep ca a fi ziarist presupune sa te uiti atent in buda inainte de a trage apa!”
Un prieten de la un ziar concurent mi-a semnalat un alt articol cu poalele-n cap.
http://www.viata-libera.ro/articol-Lenjeria_de_prim-ajutor_2.html. Invidios, cred, amicul. Pai, nu oricine face panseuri despre chiloti scamosati facuti din bumbac si material sintetic. Citind asa ceva, ma duce gindul la un dispozitiv din latex ce tine loc de destin personal uneori. Daca nu-i de calitate si scapa vreo dracovenie din aia mica intr-o noapte de betie, te trezesti peste ani ca ai contribuit involuntar la ridicarea nivelului de productie gazetareasca dedicata jegului. Si zau daca mai poti lectura ziarul intr-o cafenea oarecare, tre’ sa cauti musai o buda! Acuma, lasind gluma la o parte, unii chiar au fost in stare sa faca din licentiozitate o arta, altii, care au doar o rotitza lipsa din angrenajul creierashului lor odihnit, cred ca poti reproduce si ce ramine pe hirtia igienica dupa folosire. Si se cheama ca esti un jurnalist dezinvolt si plin de curaj. Sintem depasiti, sefa, bine ca ne-am lasat de meserie!
@ Marean: Ca sa vezi pana unde merge arta seductiei! Pana la a te gandi cum sa-ti asortezi chilotelul cu targa si cu defibrilatorul, daca, Doamne fereste, se intampla sa ajungi mutilata, pe la Urgente. Oscilez intre a defini acest gen de scriere drept macabru ori penibil.
Cu siguranta suntem depasiti, alfel nu ne faceam bloguri.
Si da, prezervativele au, se pare, mai multe defecte decat credem! 🙂
[…] Ana Usca, Caius, Vera, Zina, Cati, Gabriela Elena, Gabriela Savitsky, Teo Negura, Griska, Gabi Cimpoca, Verovers, Gabriela Neagu, Georgiana, Vis si realitate, Danielle Wolf, Ioan Sorin Usca, Alex […]
@ Mirela : Important e ca fisticul e pe podium, cu medalie la gat. 🙂 Weekend placut, draguta mea!
Frumooos de tot. As locui acolo si nu cred ca as avea ceva de comentat pe tema asta. Bine ca-i aproape si mai poti da cate o fuga …
@ dojo: Stiu ca fotografiile n-au spus totul, ma rog, nu mai comentez. Chiar azi am fost acolo, sa ne bem cafeaua si sa ne plimbam pe malul raului. Zau daca mi-a mai trebuit ceva dupa aia!