Blogu' lu' Cimpoca

In anul 2007, ne-am cumparat o casa aici, in Irlanda. E frumusica, are alura, statura si e suficient de larga, incat sa ne incapa pe toti. Oricum, recent,  Dan a amenajat un al patrulea dormitor in pod, sa fie. Nu se stie cum, peste ani, se aduna baietii cu prietenele sau sotiile lor, si e bine sa ai un spatiu excedentar, parca asa se spune acolo, la voi, nu?

Entuziasti la vremea aceea, nu prea am realizat ce inseamna noua investitie, asa ca, in momentul in care ne-am pomenit cu cheile in mana, ne-am trezit ca avem o casa… goala golutza. Asadar, avem o casa, ce facem cu ea?  Drept pentru care am pornit-o,  ca doi proaspat insuratei (desi nu mai era cazul, eram casatoriti de mult) de la lingura si furculita, cumparand azi una, maine alta, pana cand, putin cate putin, casa a inceput sa semene cu ACASA.

In perioada aceea am hotarat ca, de fiecare data cand avem prilejul, sa nu mai aruncam cu banii in caini, dandu-i pe prostii, ci sa cumparam lucruri pentru casa.  Asa ca, de ziua mea, sa zicem, nu mai primesc cadou o geanta, o haina, un fular, acolo, ci  o masina de tocat, un set de cratiti ori vreun lighean care musai ne trebuie. E ziua sotului? Pai, natural, cumparam o trusa de scule, o lenjerie, un tablou, draperii pentru dormitoare.  Si uite asa, de la Craciun la Paste, de la ziua mea la ziua lui, lucrurile s-au adunat unul cate unul, incat, acum, putem spune ca prea putine ne mai lipsesc (in paranteza fie spus, suntem si baftosi,  caci amandoi avem si zile onomastice!).

Evident, nici anul asta nu putea face exceptie. Am schimbat covorul din sufragerie, ca nu ne mai placea, am schimbat televizorul, ca ne doream unul mai mare, a venit si noul laptop, si chiar incepusem sa ma intreb ce-mi aduce Mosul anul asta.  Ieri, cu vreo doua ore inainte de a pleca la serviciu,  a sunat cineva la usa. Raspund si vad in fata usii un nene, iar pe alee- o masina mare, de carat marfa. Nenea spune ca are de facut o livrare la  adresa asta, intre timp apare si Dan de undeva, de prin curte, il vad ca zambeste larg si iese afara, sa dirijeze el toata treaba. Aha, e clar, asta-i cadoul de la Mos Craciun, imi spun, in timp ce nenea deja se apucase de descarcat. Baietii erau si ei pe-acasa, asa incat, intr-un minut, incepe o mobilizare generala, de mai mare dragul. Pachetul, in care se banuia a fi ceva mare si foarte greu, trimis tocmai din Anglia,  e deja in fata portii, eu semnez pentru primire, irlandezul ne intreaba de unde suntem, eu raspund sugrumata de emotie ”din Romania”, aaaaaaa, zice el, am si eu niste prieteni romani, in fiecare an, inainte de Craciun, imi fac cadou un brandy romanesc foarte tare, la revedere, la revedere, ne uram ”Happy Christmas” reciproc si fiecare pleaca in treaba lui. Eu, la fel de nedumerita, oscilam intre doua intrebari: 1. despre ce fel de brandy romanesc vorbea irlandezul ala? si 2. ce-o fi in pachet?

Pachetul

Si cum stateam eu asa cu hartiile de livrare in mana, imi vine geniala idee de a citi ce scrie pe ele: BBQ Laredo (1 piece), white artex- 5 kg, ready made mortar- 3 kg.  M-am prins repede despre ce-i vorba,  cautasem pe net ceva asemanator cu vreo 6-7 luni inainte.  Cu alte cuvinte, tocmai ne fusese livrat un gratar din acela facut din piatra, care se monteaza in curte si  cu ajutorul caruia speram, de-acum,  sa facem niste mici, mama mamaaaaaa….

Cum nu prea mai aveam timp sa zabovesc prin preajma, am stabilit cu Dan locul in care sa-l aseze, desi m-a asigurat solemn ca asta o sa se intample ”dupa ce vremea se mai incalzeste”. Ei, na, mie-mi spui? Nu stiu eu cu cine am de-a face? Eram sigura ca dupa ce ies pe usa, in secunda doi se si repede  sa-l asambleze, ca sa fie gata de Craciun. Si pentru ca a facut cateva poze, ca sa vad cum a decurs procesul, va arat si voua mandretea de barbeque (cum ii spun irlandezii), ca sa stiti ce aveti de facut, in cazul in care va hotarati sa renuntati la vechiul gratar.

Inainte...

... in timpul...

... si dupa montare

 Asa cum ma asteptam, seara am gasit gratarul la locul lui, montat si vopsit, ba chiar si probat.

Ei, cati dintre voi se pot lauda ca au primit de la Mosu’ asa un cadou, de 225 de kile in greutate si 1,76 m in inaltime?