De cand m-a cuprins patima mersului pe jos, singura activitate in aer liber pe care o prestez cu placere, umblu pe coclauri pe care nu mi-am imaginat, vreodata, sa ajung. Din duduia comoda care eram si care traiam, practic, cu un scaun (neaparat cu spatar) lipit de fund, m-am transformat, peste noapte, intr-o drumeata hotarata, in stare sa mearga si 20-25 de km pe zi- da, am facut-o, si vara asta, si vara trecuta- fara sa cracneasca. Pasiunea m-a purtat pe carari diverse, adica si pe asfaltul din oras, dar si prin hartoapele de pe malul vreunui rau sau pe pajisti netede ca-n palma.
Asa se face ca, recent, busola m-a trimis undeva in the middle of nowhere, vorba romanului, adica intr-un fel de rezervatie semi-artificiala. In sensul ca a fost amenajata pentru confortul plimbaretilor- cu alei, podete si potecute de legatura, dar si pentru protejarea unor specii de plante si animale.
Ei bine, dom’le, n-am crezut ca asa ceva e posibil: pe cand ma plimbam prin pustietatea aia, ce-mi vad ochii? O instalatie de… donat bani! Da, ati auzit bine, o instalatie pentru donatii! In fapt, o teava metalica prevazuta la capatul de sus cu un capacel ca de halba nemteasca de bere….
… si care, la capatul infipt in pamant, avea montata o cutie de plastic, in care cadeau banii! 🙂 Evident, donatiile se fac doar in monezi, deocamdata, dar nu m-ar mira ca, in timp, langa teava cu pricina sa apara vreun cititor de carduri sau vreun recipient pentru bancnote, pentru cazurile in care trecatorii n-au marunt la ei!
Personal, n-am mai vazut o instalatie pentru donatii, pana acum, dar ideea m-a amuzat. E un mod diferit de a le spune celor care trec pe acolo ”uite, noi am facut ceva pentru tine, poti sa faci si tu ceva pentru locul asta!”. Si sunt convinsa ca oamenii doneaza, am citit recent ca Irlanda se plaseaza pe primul loc in Europa in ceea ce priveste cauzele caritabile de tot felul, si cred ca si pe teava asta banii curg deja!
Frumos ca mergi pe jos! Spun asta, si ca sa ma laud , ca si eu merg zilnic.
Si-mi place!
Despre colectarea banilor-vezi tu, draga Gabi, s-au orientat si conationalii mei..undeva, in curtea unei manastiri. unde lumea se duce in numar foarte mare, sa puna flori si sa se roage la parintele Arsenie Boca, banii se depun ..in fantana.
Adica, iti potolesti setea;i pacatele, dar ..costa.
Poti sa te faci ca uiti?
Nu cred ca indraznesti..
@ Gina: Biserica Ortodoxa Romana strange prea tare surubul, si managerul ei, Patriarhul Daniel, e o minte mai mult decat iscusita in a pune biruri pe capul credinciosilor. Si aici si peste tot in lume se fac donatii catre Biserica, da’ lasa, dom’le omul sa-ti dea cand are, nu-l impunge cu sula in coaste exact cand are mortul pe masa si poate n-are bani sa-ti dea tie, Biserica!
Sa arunci bani in fantana e o alta forma de a dona, macar ai libertatea de a arunca sau nu! Majoritatea oamenilor crede ca, prin milostivenii de genul asta, isi spala pacatele. De-ar fi asa!
excelenta precizare, Gabylou… de-acord cu tot-tot… 🙂 fara influenta si puterea BOR-ului, România ar fi avansat de 24 ani încoace… din pacate(sic!) si din nefericire, confesiunea crestina ortodoxa e presarata cu traditii, obiceiuri, superstitii pagâne(puparea mortilor, icoanelor, moastelor, brrr!) ce n-au absolut nimic în comun cu Biblia în general si cu Noul Testament, în special – cuvântu’ lu’ Isus lasat apostolilor… la înmormântarea mamei mele erau doi popi, unu’ de vreo 70 ani si-altu’ sub 40 ani, care a sosit într-un “Audi” nou-nout! i-am rugat sa citeasca psalmul 23, rostit atât de catolici, cât si de protestanti la înmormântari, ce începe cu “Domnul e pastorul meu…” – dar au refuzat categoric, spunându-mi:”pai doamna, la noi nu se face asa!” 🙁
Tare, ce sa mai! 🙂 E prima oara cand vad si eu asa ceva, foarte interesant. Da’ te plimbi, te plimbi ! :))
@ Razvan: Pai, ce sa facem? E faina chestia asta, nu? Te-ai plimbat prin toata Europa si n-ai vazut asa ceva! 🙂 🙂 🙂
:))) – o instalatie simpatica !
Practica, simplu de facut, ce mai la deal la vale … are ceva magnetic, as putea spune ! 😀 3:)
@ 8or: Imi sugerezi, cumva, sa folosesc un magnet, data viitoare? 🙂 🙂 🙂
Nu, chiar nu !
😀
@ 8or: Glumeam, desigur! Plus ca ar fi destul de greu de gasit magnetul potrivit! 🙂
ca de obicei civilizatia tarilor astora ma umple de invidie!
eu merg pe jos din necesitate si-mi doresc sa fi fost statia mai aproape de casa :))
@ aA: Anca, draga mea, dar tu mergi la Zumba! De aceea, cred, nu-ti place sa mergi pe jos, iti consumi toata energia acolo. Si apoi, se pare ca mai de efect e Zumba, decat mersul pe jos! Am vazut eu poze si am comparat! 🙂
Imi place ideea. Felicitari pt drumetii xx
@ Anca: O idee grozava, nu? Sa poti face bani si-n desert, fara sa vinzi nimic! 🙂
Eh, dar ei “vand” ceva, drumurile frumoase. La noi e o discutie ampla despre public footpaths, care trebuie inregistrate pana in 2020. ONG-urile se implica sa le curete, mapeze, sa anunte primaria cand trebuie reparate parleazuri. E treaba serioasa 🙂
@ Anca: Stiu niste ONG-uri din Romania, unele care se ocupa de cainii strazii, dar doar cat sunt la TV. Dupa ce camera de filmat se opreste, ONG-urile se retrag rapid, ca sa numere in liniste banii provenind din donatii. Treaba serioasa, nu-i asa? 🙂
Pare ca ONG-urile de care vorbesti tu chiar se implica!
“Oh, dear”, cum ar fi zice conationalii mei. Cand ziceam la noi, ma refeream la UK, greseala mea ca nu am fost clara 🙂
In Romania voluntariatul e rara avis. Am facut voluntariat 3.5 ani, in timpul facultatii, la ONG-uri diferite. Eram intreaba de f multi oameni cati bani primesc si de ce sa nu ma angajeze daca tot ma duc asa de des… Iar colegii mei de la facultate nu erau deloc interesati, cum sa fie interesati de voluntariat la organizatii care sprijina copii in timp ce studiau pt a castiga o diploma in psihologia copilului…
Vreau si eu o teava din asta la mine in gradina 😀
@ Silving: Si ce te retine? Roaga-l pe sotul tau sa monteze o teava in gradina din spatele casei 🙂 .
Mai bine in gradina din fata casei,sa vada vecinii si sa moara de invidie ca la noi curg bani pe teava :))
@ Silving: Corect, daca se poate, de ce nu? 🙂
Ce idee! Sigur doneaza oamenii bani, si eu as dona ceva daca as trece pe acolo, pentru ca merita, vorba reclamei!
Felicitari pentru plimbari, am si eu in plan, dar mai departe de parcul din cartier nu prea am ajuns. Mai ies uneori din oras cu bicicleta si sper sa ajung in cele din urma si prin rezervatiile olandeze, ca am auzit multe lucruri bune. O sa ma uit dupa tevile cu bani pe acolo!
@ Dana: Pai, data viitoare cand ajungem acolo, o sa donam si noi ceva. Efortul oamenilor acelora, care au amenajat asa un loc frumos, chiar merita rasplatite! 🙂
🙂 Ultima oara cand am mers cu bicicleta, mi-am rupt mana, am avut-o in gips 3 luni! Asa ca, deocamdata, ma tin deoparte de pedalat! Hi hi hi… prefer sa merg pe jos, e mai sigur!
Spor la treaba ta, fetita, uite, poti sa petreci activ de Craciun, luandu-ti bicicleta la plimbare. 🙂
Gabi draga, mersul pe jos, drumetiile, faptul ca vezi locuri noi, ca respiri aer curat si ca ai slabit mult, lucru care se vede cu ochiul liber, sunt realizari. Eu am cam chiulit de la mersul pe jos in ultima vreme, dar recuperez curand, ca ne-am inchiriat un sediu nou pentru firma, unde chiar nu am nicio scuza sa iau si masina, ajung in 15 minute de mers pe jos. E ceva, nu-i asa?! Bani pe teava, hai ca-i tare! Zi frumoasa sa ai! 🙂
@ Mirela: Am descoperit foarte tarziu avantajele mersului pe jos, si acum nu ma vad traind fara a face asta. Zic sa ne tina picioarele, ca sa putem umbla pana la adanci batraneti!
E bine cand a face sport, chiar si sporturi usoare, devine un mod de viata! Deci de aceea arati tu cum arati, femeie! Eu mai am de mers, dupa cum se vede! 🙂 O zi frumoasa si tie, pup fata! 🙂
Ma intreb daca in Romania, intr-un loc pustiu, s-ar monta o astfel de ”instalatie” pentru donatii … oare cat timp ar rezista fara sa fie vandalizata ?
@ -X-: Merita incercat! Si astfel, vom avea si raspunsul! 🙂
Un Craciun ca-n basme, cu bucurii, sanatate, veselie cat incape, cu daruri multe si zambete cu miile! Cu tot dragul, pentru tine si cei dragi! 🙂
@ Mirela: O fi oare… prea tarziu sa raspund mesajului tau de Craciun? Cred ca da!
Oricum, sunt sigura ca nu-i prea tarziu sa-ti transmit multa sanatate si un an mai bun, tie si familiei tale! Mii de imbratisari! 🙂
Merry X-mas, Gabylou! 🙂 ref la teava, una la mâna: am vazut cam acelasi “burlan” în Islanda, a doua – la picior(LOL!) – suntem ciclisti si mergatori pe jos de zeci de ani… 🙂 recent, am vizitat numa’ pe jos Las Palmas de Gran Canaria, aprox 14kms cu scurte halte pentru poze… continua sa mergi zilnic cel putin juma’ de ora, e cel mai usor sport, la îndemâna(înde-picioru’?!) oricui… 🙂 Sanatate si-o zi senina, afar’ si-n suflet, alaturi de your loved ones… friendly hugs, Mélanie
@ Melanie: Multumesc mult pentru toate urarile de bine, ti le intorc inmiit, draga mea! Mie ideea cu teava pe care curg (mai mult sau mai putin) bani din donatii mi s-a parut geniala!
Sanatate multa iti doresc si un an mai bun, mai bogat in vacante, mai insorit! 🙂
[…] aflat răspunsul, m-au privat de odihnă suficientă și de timp pentru mine. Dar a meritat. Toată munca, toate întrebările, nedumeririle, căutările și găsirile, au fost înspre bine, iar […]
N-au trecut prea multi (sau anumiti romani) pe acolo inaintea ta, ca altfel nu mai gaseai instalatia ! 🙂
Cu mersul pe jos si eu am o relatie de prietenie stransa, ba chiar ma ajuta in momentele in care sunt foarte obosita. Culmea, atunci imi da energie mersul pe jos. Nu stiu daca exista vreo explicatie logica pentru asta.
Oricum, zona cu pricina pare destul de pitoreasca, m-as plimba si eu si as lasa sa cada o moneda, fie si pentru a auzi zgomotul produs. 🙂