Sambata dimineata. Plictiseala. Pana si vantul a facut o pauza, iar ploaia s-a razgandit si ea, pentru un moment. Asa ca am profitat de situatia creata si am dat o fuga pana la Graiguenamanagh, un orasel aflat la vreo 20 km de noi. Un orasel in festival- un festival al cartii. Cred ca v-am spus ca nu pot rezista tentatiei de a cumpara carti, cu tot ritualul impus de maretia momentului. Asa ca… pe la 11, cand inca vanzatorii trudeau la amenajarea standurilor, noi eram acolo.
Iubesc Graiguenamanagh (in citire directa, Greignemana), e un orasel linistit, plin de un farmec anume, dat poate de micul port plin de ambarcatiuni colorate in fel si chip, ori de Marina Club care aduce, vara, sute de copii ce practica sporturi nautice, cu localnici care, desi nu te cunosc, te saluta… cu strazile lui (prea) inguste, cu cladiri vechi de cand lumea, cu raul Barrow care il strabate exact pe mijloc, si cu un pod vechi si frumos, ca intr-un tablou perfect!
Asa ca ieri am zabovit in oraselul meu irlandez preferat, cercetand zeci de carti, citind sute de titluri, mangaind si mai multe coperti. Am si cumparat cate ceva, ar fi fost un pacat de neiertat sa plec de la un festival al cartilor, fara carti! Mi-a placut ideea organizatorilor de a amplasa standuri in diferite puncte din centrul orasului, in cele mai ciudate incinte ( pub-uri, magazine diverse, Boat House, intr-un hambar, chiar, ) sau afara, pe chei.
Cum n-am scapat de furia unei ploi rapide, ne-am refugiat in biserica din centru, Duiske Abbey, o cladire monumentala dar plina de caldura, in acelasi timp, cu vitralii perfecte, cu sfinti sfiosi si statui ale Maicii Domnului contempland pacatosii, cuibarite fiind in spatele coloanelor masive. N-am avut nici o indoiala ca ploaia a fost trimisa de Dumnezeu, care a vazut, de sus, ratacirile mele, si m-a impins usor cu degetul spre unul dintre lacasurile Lui! Sa stau acolo macar pentru o clipa…
Dupa vreo cateva ceasuri petrecute in oras, am plecat, lasand in urma un orasel abia dezmeticit, cu oameni care incepusera sa iasa la lumina, cu copii galagiosi, tragandu-si parintii spre partea de street festival- cea cu masti de carnaval, fetze pictate, numere de circ…
Pe drum, ne-am oprit in Rai, facand un popas la cafenea. Locul, aflat in plin asalt al toamnei, pare a fi uitat. Pana si patronul cafenelei anunta ca tine deschis doar pana pe 31 octombrie. Chiar si asa, Saint Mullins mi se pare plin de vraja! Doar ca se exprima in alte culori… What a perfect day!
Self-promo
A Perfect Day!
Posted on Sep 17 2011
Te invidiez (desi nu-i frumos 😆 ) pentru sambata libera – spre deosebire de aia foarte lucrativa a mea 🙁 – si minunata. Printre carti, umbland prin locuri atat de frumoase – Irlanda mi se pare cuceritoare cu peisajul ei – ascunzandu-te de ploaie in lacasuri istorice… Esti in mijlocul Raiului… 🙂
@ Dana: Pai… cam da, sunt in mijlocul Raiului! 🙂 Chiar si ploios, Raiul e superb!
[…] frumoasă, Cimpoca, Nea Costache, Zina, Vis și realitate, Oana Clara, Coolnewz, Gabi, Manole, Riverwoman, Redsky, […]
Nu ne-ati spus ce carti ati cumparat …
N-am mai citit o carte (daca le exclud pe cele profesionale) de vreo opt ani; si nu din lipsa de timp; prin clasa a 6-a, o profesoara de fizica ne tot spunea sa nu mai pierdem timpul cu rebus-uri; pe atunci credeam ca profa era intr-o doaga; cumva, cititul de carti s-a transformat in rebus-ul dintr-a 6-a, de data asta in mintea mea. Straniu!
@ MrL: Cu placere, dar intai, as face o precizare: si eu dezlegam rebusuri, si cred ca tot prin clasa a 6-a (poate a 5-a) am inceput. Cumparam revista Rebus si ma aruncam, in delir, pe rebusuri, criptograme etc- le descoperisem singura secretul si ma fascinau. Si acum cred ca am la mama acasa, la Tecuci, colectia mea de reviste Rebus, cu careuri rezolvate din scoarta in scoarta!
Asa…. pai ieri, Dan a cumparat ”Concise repair manual”- un fel de DIY- o carte care te invata cum sa repari singur diverse lucruri, si, desi el se pricepe la mii de lucruri, cred ca mai are si scapari, ca tot omul (:) ); eu am cumparat ”The Wandering Irish in Europe”, ”To School Through The Fields”- an Irish Country Childhood, de Alice Taylor (intamplator, si cu autograful autoarei catre un anume S.L. Nolan si… tineti-va bine, ta ra ta ta… ”The Story of John G. Paton or Thirty Years among South Sea Cannibals”, editia din 1894! Si care a costat, trebuie sa ma credeti, … 3 (trei) euro! N-a fost mult, dar a fost consistent, parerea mea!
Cat de savuros scrii! Cat de “acolo” am fost si eu, alaturi de tine, de carti si de biserica monumentala, dar primitoare. Cat de frumos suna “Graiguenamanagh (in citire directa, Greignemana)”, incat am inceput sa-l iubesc si eu. Gabi, abia astept sa vad Irlanda. Te pup! O duminica foarte frumoasa! 🙂
@ Mirela: Cum am mai spus si altadata, any time! What are the friends for? 🙂 Saptamana buna, dragalaso!
Ce dragut.. un festival al cartilor intr-un orasel de pe malul marii e ceea ce mi-ar fi placut si mie intr-o zi de sambata.
@ Anca: E pe malul… raului. Dar nu conteaza, senzatiile au fost aceleasi. Saptamana buna, Anca!
iooooi! cred şi eu că a fost “a perfect day”!
cărţi, orăşelul preferat al cărui nume pare desprins dintr-o poveste, imagini pe care nu mă mai satur să le privesc…
mulţumesc, gabi!
@ psi: Da, ai dreptate, o veche poveste irlandeza! 🙂 Totul a fost minunat, nu doar zgaraie norii pot fi monumentali!
gabi, zgârie norii nu sunt impresionanţi. doar sticlă, metal şi beton, ridicate de oameni tot mai sus.
hai că mă mai lipesc o dată de poze… 🙂
@ psi: Oricum, zgaraie nori adevarati nu am vazut inca… asa, ca aia de la New York! Sper insa sa ma uit haaaaat, in sus, la ei, odata si odata! Asa, pentru palmaresul personal. Sper ca mi-au iesit pozele, fetita mea! 🙂
Bucuria lucrurilor simple, asta trebuie sa ne domine.
Foarte placuta insotire… pt ca am fost si eu un pic cu voi, nu-i asa!
@ Cita: Cred ca as fi fost fericita si intr-o croaziera, fara indoiala. Dar mi se pare de mii de ori mai important ca am putut fi fericita si intr-o zi simpla, ca asta! Si nu e neaparat vorba ca m-am multumit cu putin, e vorba ca m-am inconjurat de frumos!
Sa-ti fie bine, Cita, mi-a facut placere sa te am langa mine!
Ce poate fi mai frumos decat sa vizitezi un oras frumos, sa rasfoiesti carti, sa fii musafir in casa Domnului si apoi sa treci prin Rai? Frumos itinerar si normal “A Perfect Day”! Felicitari Gabriela pentru modul in care iti traiesti si iti petreci timpul liber si ca apoi ne transmiti din bucuriile tale!
@ Marycix: Bucuriile simple, dar pline de frumusete, ne fac viata mai usoara, mai colorata, mai vie. Cel putin, asa cred eu si asa mi-ar placea sa-mi petrec restul zilelor. Multumesc, omule!
să-ţi fie de bine, Găbiţa!
ufff, mâine-i luni 🙁
@ Giana: Ufff, mie-mi spui? Luni, lucru de dimineata, foarte de dimineata, dupa aia- la spital, pt un control la mana, si tot asa. Saptamana buna si tie, suflete! 🙂
festivalul tau mi-a adus aminte de o … girafa pe care am vazut-o la Marsilia, girafa care era burdusita cu … carti! Pe undeva prin burta ei iesea ce venea la rind, ce aveai noroc. dar carti erau pina suuuuus, in gitul girafei! 🙂
@ coolnewz/Ratatouille: Daca nu ma insel, cred ca am vazut poza cu girafa-biblioteca la tine, ilustratie la o postare. Toate targurile de carte sunt ceva special! 🙂
ce zi perfecta! carti peste tot, ce poate fi mai frumos? eu dau in damblageala la targuri din astea, nu ma pot opri, le-as lua pe toate acasa 😀
bucuriile mici din zilele simple fac viata sa mearga inainte. poate vin si cele mari (iti doresc din tot sufletul!) dar pana apar, nu strica niciodata o zi ca cea povestita.
numai bine, gabita si la cat mai multe povesti ca aceasta!
@ aA: Recunosc, m-am inspirat din micile tale povestiri despre Opera si viata culturala a Timisoarei! 🙂 In fond, nu suntem Jurnalul de la ora 5, nu-i asa? 🙂
Multumesc, Anca!
[…] Napocel, g1b2i3, Luna Patrata, fosile, Papornita, Gabriela , supravietuitor , Zina,Theodora, Gabi Cimpoca Like this:Like2 bloggers like this […]
Sa stii ca ai dreptate cand spui despre ploaie…ea nu vine niciodata intamplator, si cand vine sigur aduce sau transmite ceva. Si asta o spun eu, poate cea mai pasionata de ploaie…
@ Shayna sau fetei careia ii place ploaia: si mie imi place cand ploua, si cred ca acum locuiesc in tinutul perfect pentru asta. Exista o magie a ploii, ai dreptate, trebuie doar s-o intelegi. 🙂
Stii ce ar fi fost culmea? Cat ai stat in biserica, ferindu-te de ploaie, sa te asezi pe o bancuta de aia si sa te apuci de citit. :))
@ Bogdan Epureanu: Linistea de-acolo ar fi fost perfecta pentru asa ceva. Frumoasa imagine, dar uite, nu mi-a trecut prin cap! 🙂
Foarte frumos.
@ Ciupanezul: Nu-i asa? 🙂
te-am insotit la brat prin Graiguenamanagh si mi-a placut, desi nu inteleg prea bine limba 🙂
@ BlueRiver: Irlandezii au doua limbi oficiale: engleza si irlandeza (mai putin vorbita prin partile astea). Oricum, multe dintre numele localitatilor sunt numele vechi irlandeze. Numele proprii de familie au si ele transcriere irlandeza, si copiii le invata la scoala. Ma rog, sunt dispute in privinta asta, cert este ca limba irlandeza se invata in scoala, dar mai nimeni nu o vorbeste. In urma cu cativa ani (vreo 4, daca nu ma insel) limba irlandeza a fost declarata limba oficiala a Uniunii Europene. 🙂
… Şi din nou am simţit mirosul ierbii şi al libertăţii. Mulţam.
@ Maria: Stii cum miroase iarba irlandeza, asa ca nu ma mir ca ti-e dor, ca sa spun asa. Cat despre libertate, ma bucur ca ti-ai luat.. portia. Mai vino! 🙂
[…] Sinceră să fiu mi-ar fi plăcut mai mult în Irlanda, la târgul ăla de carte la care s-a dus Gabriela, da’ ce să-i faci, dacă am ales să locuiesc în capitala României trebuie să mă […]
[…] fiu mi-ar fi plăcut mai mult în Irlanda, la târgul ăla de carte la care s-a dus Gabriela, da’ ce să-i faci, dacă am ales să locuiesc în capitala României […]
[…] Sinceră să fiu mi-ar fi plăcut mai mult în Irlanda, la târgul ăla de carte la care s-a dus Gabriela, da’ ce să-i faci, dacă am ales să locuiesc în capitala României trebuie să mă […]
[…] frumoasă, Cimpoca, Nea Costache, Zina, Vis și realitate, Oana Clara, Coolnewz, Gabi, Manole, Riverwoman, Redsky, […]
[…] Sinceră să fiu mi-ar fi plăcut mai mult în Irlanda, la târgul ăla de carte la care s-a dus Gabriela, da’ ce să-i faci, dacă am ales să locuiesc în capitala României trebuie să mă […]