PARCAREA
E genul acela de autobuz obosit, care face curse dus-intors parcare- aeroport/ aeroport-parcare. Urci, iti asezi bagajul in spatiul special amenajat si astepti sa ajungi la destinatie, in cazul nostru parcarea pe termen lung, unde ne-am lasat masina, pentru doua saptamani. Upssss, am spus destinatie? Auzi, tu stii in care sector este parcata masina?, il intreb, plina de speranta, pe Dl Perfect. Eu nu-mi mai aduc aminte, asa ca sper ca macar el sa stie. Ei, vedem noi, vine raspunsul, si-mi dau seama ca nu e de bine. Deci nu stim unde am lasat masina!
Autobuzul se goleste, cu fiecare statie. E ora doua noaptea. Mai suntem vreo patru-cinci calatori in autobuz, si capatul liniei nu e departe. Parcarea , un fel de autobaza uriasa cu drumuri si alei, este impartita in sectoare, inscriptionate cu litere de la A la Z. Dupa ce prin fata ochilor ni s-au perindat toate literele alfabetului, n-avem incotro, si coboram la statia Z. Ultima. In fata avem un Y, la stanga un W, la dreapta un V. Daca ma ridic pe varfuri, pot sa vad si sectorul U… Suntem inconjurati de mii de masini, iar in lumina becurilor, toate par argintii. Asa, ca Ford-ul nostru. Alcatuim rapid o celula de criza si decidem: sotul pleaca in cautarea masinii, iar eu il astept.
Si astept. Si astept. A trecut juma’ de ora, si eu inca astept. Pe langa mine, trec autobuze aproape goale. Putinii calatori coboara, tragand dupa ei bagajele. Se duc frumos la masinile lor, urca si pleaca. Mi-e frig deja, asa ca mai pun ceva pe mine. Il sun pe Mister Perfect, sa ma asigur ca n-a gasit inca masina. Evident, cauta. Incet, dar sigur, mai trec 30 de minute. Trrrrr… ma suna el de data asta. Ma infior de placere la gandul ca a luat sfarsit calvarul. Crezi ca ar putea fi in sectorul M?, aud in telefon. Evident, n-am nici cea mai vaga idee, dar daca tot e pe-acolo, il sfatuiesc sa caute, poate, cine stie?, o gaseste. Inchid si constat, cu groaza, ca bateria telefonului e aproape descarcata. E ora trei si-un sfert. Am aterizat de aproape doua ore si jumatate, si cautam masina de vreo ora si ceva!
Ma decid sa devin cautator activ si-mi sun sotul: trebuie sa trecem la o cautare organizata, ii spun, si-i impartasesc planul de actiune. Vezi ca s-ar putea sa se termine bateria, mai adaug, si, ca sa salvez energie, ”sting” telefonul. Il voi deschide doar in caz de extrema urgenta. Las bagajul acolo, pentru ca, nu-i asa?, 1. cine naiba sa-l fure la ora aia din noapte? si 2. disparitia bagajelor ar fi cel mai mic rau care mi s-ar putea intampla acum.
Incep sa cercetez tot randul de masini din stanga mea, urmand sa ma intorc si sa le iau la rand pe cele din dreapta. Litera dupa litera, sector dupa sector… cat o fi nevoie, pana o gasim. Merg cativa metri, cu ochii transformati intr-un scanner. Vad coltul unei tablite de inmatriculare, 07-WX… Doamne, ce-ar fi sa…? Da! Ea este, frumoasa, draga, scumpa si mult dorita mea masina. Uite-o cum straluceste ea in lumina Lunii, parca-i noua! Imi vine s-o pup, nu alta! Deschid telefonul si-l sun pe om. Am gasit-o, ii spun cu vocea gatuita de emotie. Unde? Acolo, langa noi, unde m-ai lasat. Vin acum, zice, si incerc sa-mi imaginez reactia pe care a avut-o.
Asadar, dupa o cautare care a durat aproape doua ore, ne-am gasit, in sfarsit, masina. Care era parcata la zece metri de noi. Evident, pe drum ne-am distrat de toata tarasenia, ca de, asa se intampla, dupa razboi, multi viteji s-arata si tot patitu-i priceput!
Nu stiu cum de-am patit-o, la experienta pe care o avem. De obicei, facem o poza, pe telefon, cu sectorul in care parcam. Sau notam undeva litera corespunzatoare sectorului. Bine, exista si riscuri: sa pierzi telefonul sau sa uiti hartia pe care ai notat, … in masina! 🙂
Vaai,sa stai doua ore in miez de noapte si in frig?? Pai in timpul ala erai acasa.Brrr :D. That will teach you,cum ar zice vikingul meu :))
PS : cu gandul te-am adus la mine in vizita pe blog,ma gandeam azi noapte sa nu uit sa trec azi pe aici pe la tine :))
@ Silving: Culmea, lasam masina in parcarea pe termen lung de vreo 10 ani. Si a fost prima oara cand am patit asa ceva! Si da, uite ca se poate sa-ti cauti masina timp de doua ore! 🙂
Mi-am propus sa trec pe la tine (aproape) zilnic, imi place din ce in ce mai mult blogul tau.
Oooh,nu pot sa cred! Daa,ca nu scriu mult si nu obosesti citind,haha. Multumesc frumos! You made my day 🙂
By the way, la multi ani! 😉
@ Silving: Anyway, multumesc! 🙂 🙂 🙂
Stiu eu,de la *girafu’) ala micu` ti se trage placerea asta 😀
@ Silving: A avut si girafu’ mic o mare contributie, crede-ma! 🙂
@ Silving: Scrii vioi, si din real (mostly). Cred ca de aia imi place! 🙂
Am venit să te liniștesc: nu numai ție! Eu nu găsesc mașina nici în parcarea de la Mall! O fi adevărat că femeile, cu toate că le sunt egale (și chiar superioare, spun unii) bărbaților, nu au simțul orientării?! Că se tot bate monedă pe asta și mă tem c-o fi, parțial, adevărat. Bine că a găsit-o Dl. Perfect, vezi, ce te-ai face fără simțul lui de orientare?!
Ca de obicei, cu toată noaptea și frigul pe capul tău, ai reușit să mă amuzi! Data viitoare notează-ți litera! Apropo, la ce literă era parcată?! Te pup, să ai o zi frumoasă!
@ Mirela: M-ai facut sa rad. Mi s-a intamplat si mie sa uit unde e masina, in parcarea fabricii. La mall, niciodata! 🙂
Dl Perfect are un simt al orientarii mai ceva ca o busola! Cu toate astea, uite ca nu toate busolele arata nordul! 🙂
Am venit să te liniștesc: nu numai ție! Eu nu găsesc mașina nici în parcarea de la Mall! O fi adevărat că femeile, cu toate că le sunt egale (și chiar superioare, spun unii) bărbaților, nu au simțul orientării?! Că se tot bate monedă pe asta și mă tem c-o fi, parțial, adevărat. Bine că a găsit-o Dl. Perfect, vezi, ce te-ai face fără simțul lui de orientare?!
Ca de obicei, cu toată noaptea și frigul pe capul tău, ai reușit să mă amuzi! Data viitoare notează-ți litera! Apropo, la ce literă era parcată?! Te pup, să ai o zi frumoasă! 🙂
@ Mirela: Dublura asta de comentariu o las, sa vada lumea ca am trafic si comment-uri! 🙂
@”sa vada lumea ca am trafic si comment-uri! 🙂 ” – Gabylou, you’re such a sweet and funny lady… 🙂 why?!… vei fi observat c-am schimbat adresa si numele blogului exprès, ca sa “scap” de “vânatorii de circulatie”(traffic hunters, LOL!), iar trierea s-a facut rapid între grâu si neghina: cei/cele care ma vizitau si/sau ma citeau si restu’(majoritatea!) care au ales optiunea-WP de bifare-”laicuire”(sic!) automata, spontana si imediata, far’ sa citeasca macar titlu’ postului! 😀 am avut dovada negru pe alb, QED: la ultimu’-mi post despre Dali Museum au bifat “like” 84, iar dupa modificare, au disparut ca magarii-n ceata… 😀 daca ma vei fi citit la “about”, vei fi înteles unde “bat”… 😉 daca “scrisaturilii” mele plac si-altora, ma bucur, daca nu, sa fie sanatosi, voiosi, voinici, ca nu-s în locu’ meu… 🙂 Andy Warhol said:”In the future, everyone will be world-famous for 15′.” – well, nu caut si nu fug dupa acele minute de faima efemera, în virtual sau în real… 🙂
@ Melanie: Am vazut, am si schimbat adresa in blogrool, ca sa-mi fie mai usor accesul la blogul tau. D a, chiar nu inteleg chestia asta cu like-uri doar de dragul de a da like. Lasa-ma, dom’le, cum sunt eu, ma citesc 10, 10 sa fie! Putini, da buni, nu-i asa?, Melanie?
exactement, Gaby dearest: you’re sooo right… 🙂 culmea e ca “vânatorii de traffic” nu citesc nici macar titlu’ postului, iar de text, nici vorba! d-aia am precizat la “about” ca prefer din totdeauna calitatea, nu cantitatea… 😉 eh, lume bizara-tare prin pânza virtuala, da’ nu cre’ca-n viata reala-s mai “altfel”… 😀
* * *
mille merci pentru “escalele”-ti amicale la “crossroads”, I did/do appreciate them si-ti raspund de fiecare data, am zis! 🙂 Have a sunny afternoon, take care, my very best & hugs…<3
@ Melanie: A fost epuizat spatiul pentru comment, asa ca m-am inghesuit si eu aici. Scuze ca iar n-am mai dat pe blogul asta, am fost cam ocupata in ultima vreme. 🙂
In rest… daca nu ne citim noi intre noi, atunci… cine? Eu comentez la 3-4-5 articole odata, pentru ca le citesc pe toate, ca sa recuperez. Imi place ca n-ai postari lungi, plictisitoare. Sunt la obiect, pline de esenta. Asa ca, la buna citire, draga mea! 🙂
Draga mea, sper ca ai inteles, intre altele, ca nimic nu e in puterea nostra.
Bucurati-va! Nu stii intarzierea aceea de ce v-a scapat!
Eu obisnuiesc sa ma las in mana Domnului! Si in povestea ta eu il vad pe El!
Nobody’s perfect… nici macar dl Perfect 🙂
Povestea ta mi-a amintit de niste prieteni care au facut pe vremuri o excursie in Germania de Est si au patit intocmai. Au inceput sa intrebe mai intai unde e un WC public (doar atat remarcasera dupa ce au parcat) si asa au aflat ca WC.uri publice la ei erau … peste tot!
Au gasit masina pe seara… dupa ce s-au certat bine si au ratat intreaga zi! 🙂
Mi-a placut cum ai povestit… 🙂
Sunt convinsa ca bucuria regasirii masinii a sters panica, frigul si neplacerea, in general!
O imbratisare 🙂
@ Cita: Asa-i, Dumnezeu ale caile Lui, si poate, dandu-ne un rau mai mic (si trecator, in fond), ne-a scapat de unul mare! Cum spuneam undeva mai sus, nici Dl Perfect nu arata intotdeauna Nordul! 🙂 Cand am gasit masina, parca m-am reintalnit cu un prieten drag!
Imbratisare, inapoi. Si sanatate, sa-ti fie bine.
[…] fată din vis, dar şi soţului tău vienela! la mulţi ani lotusica mea dragă şi la mulţi ani gabi cimpoca. la mulţi ani […]
@ psi: Multumesc, matz drag! 🙂
First of all: happy belated b’day, Scorpio girl! 🙂 mai bine mai târziu decât neam de loc… sanatate, bucurii, saatisfactii & lots of hugs, too! 🙂
– – –
second of all: m-ai amuzat cu relatarea-ti mucalita, caci mi-am reamintit c-asta iarna, back form Lanzarote, era noapte(23h!) si-am cautat masina vreo 45′, dupa ce trecusem pe lânga ea, cel putin de vreo 3 ori! Deci welcome to the absent minded people club! 🙂
– – –
Have a peaceful Sunday and a formidable week! cu drag, Mélanie
@ Melanie: Multumesc mult, o urare de bine in plus nu strica niciodata!
Cat priveste pataniile de genul asta- ma bucur, sincer, ca nu sunt singura, ci ca exista chiar un club!
O saptamana excelenta iti doresc, week end-ul e deja dus! 🙂
Doamne, cu cata placere am citit aceasta postare. E drept ca nu am mai trecut de mult pe aici si chiar imi era dor. Sa dau vina pe Campul romanesc, caruia ii dedicam
Cea mai mare parte a anului din primavara si pana la inchidere?! Nu e o scuza si nici cele trei computere din casa care merg…cu incetinitorul?! In final, tot eu sunt de vina, asta este clar si imi propun sa recuperez ,neaparat. Cat despre peripetiile cu parcarea, nu sunteti singurii carora Li s – a intamplat sa caute doua ceasuri,masina. De cate ori nu am cautat si noi la mall in aeroport, la CN-Exibition,…de ne trecea de frig sau de cald, de foame,sete,oboseala,…fericiti intr – un final in drumul confortabil spre casa. Dar toate se intampla cu un motiv si faptul ca ne putem amuza dupa este inca un motiv de bucurie pe langa invataturile ce le tragem din asemenea patanii.
Va admir pentru talentul scriitoricesc si pt timpul dedicat. Cu mult drag,M
@ Maria Dincov: Multumesc mult, muuuult de tot, Maria. Stiu de Campul Romanesc, e bine ca-l aveti si ca va tine ocupati.
Asa-i, din orice, fie ca-i bine, fie ca-i rau, putem invata ceva. Si daca nu inbatam, e pacat, trece timpul pe langa noi si-l irosim!
O zi frumoasa, oriunde va veti afla! 🙂
Mi-am inchipuit filmul, secventa cu secventa, si daca am ras la unele pasaje din text sa stii ca n-am facut-o cu rautate 🙂 … pur si simplu lucrurile se intampla … uneori pe dos !
@ -X-: No problem, pana si eu am ras de mine insami. Nu-i bai, chiar si Perfectul a ras, ceea ce e de bine! 🙂 In general, nu accepta critici. Pentru ca, nu-i asa?, el niciodata nu greseste, deci nu are de ce sa fie criticat! 🙂
Doamne!! mi-ai dat niște emoții, nu de alta, dar mai aveam ceva din altele, produse dintr-un motiv aproaaape identic, tot noaptea, tot aeroport.. asta e! lumea, oricât ar fi de mare, întâmplările se repetă, doar noi rămânem veșnic tinere!
Mamă, ce tare chestie ți-am spus, așa-i, Gabi??
Eu am venit să-ți urez LA MULȚI ANI!! din tot sufletul! Să fii iubită, sănătoasă, mândră de tot ce sunteți voi! și să -ți păstrezi umorul ăsta plin, care mulți bani face!
Cu tot dragul!
@ Gina: Ma bucur ca ai trecut pe aici, cum spuneam, imi cam lipsesti, draga mea. Multumesc de urari si de restul cuvintelor frumoase. Ziua de azi a fost un rasfat, din punctul acesta de vedere. Un week end insorit iti doresc, doamna draga! 🙂
Bună seara, Gabriela!
Ți-am adus linkul.
Nu știu dacă o să-ți placă. Mie mi s-a părut ceva foarte..din suflet! Ceva care îi apropie pe oameni.
Vorbim după ce vezi.
Pupici!
http://adelaparvu.com/2013/11/16/doamne-ce-sat-frumos-toate-casele-pictate-cu-flori/
Dacă nici acum nu-l poți vedea, du-l pe google.
@ Gina: In sfarsit, a dat Dumnezeu si am ajuns si eu pe aici. Intr-adevar, e de vis! Am inteles ca Polonia are un potential turistic imens. Ca si Romania, de altfel! Dar stiinta de a atrage lumea face, dupa cum stim, diferenta! Multumesc pentru link, e ceva deosebit. Pupici, promit sa trec pe la tine, am de recuperat o gramada de povesti! 🙂
🙂 🙂 vaiii, nu pot sa cred! Din cum scrii nu mi te-as fi imaginat in incurcaturi aiurite din astea. dovada ca pana si oamenii ordonati isi au scaparile lor.
Dar episodul din Seinfeld in care merg toti 4 la mall si nu mai stiu in ce sector si-au parcat masina il stii? E preferatul meu. 🙂
@ Mihaeladm: Da, mi s-a mai spus despre episodul din Seinfeld, asemanator cu patania mea. Poate daca l-as fi vazut, bagam la cap! 🙂