Am avut nenumarate vacante in care am plecat impreuna cu prieteni sau cu neamuri. Toate au fost esecuri perfecte: planuri ruinate, eu sau el, atat de nervosi, incat am fi avut nevoie de o alta vacanta, ca sa ne revenim, si prietenia cu respectivii pusa intr-o alta perspectiva- adica pe chituci. Cu multi dintre ei, m-am si certat definitiv dupa aceea, ca sa scapam de-o grija.
Noi doi, eu si Dan, suntem mai militarosi, asa. Adica, vacanta vacanta, dar parca tot trebuie sa facem ceva. In general, dorm foarte putin- rar ”prind” sapte ore de somn, de obicei cinci-sase ore imi sunt suficiente. Chiar si in vacanta, ne trezim devreme, si, tocmai de aceea, noi vom fi intotdeauna printre primii la coada pentru telecabina, cea pentru intrarea la muzeu sau alte obiective turistice etc 🙂 Sunt de acord ca e greu sa tina cineva ritmul (asta) cu noi!
Ani la rand, am plecat in vacanta cu acelasi cuplu: un el si ea simpatici, distractivi, tineau la poante si, in general, nu se plangeau de nimic. Doar ca… nu aveau niciodata bani destui. In general, dupa doua zile, li se terminau banii. Era clar ca trebuia sa-i imprumutam, ceea ce imi strica, din start, propriile socoteli. La cazare, primeam camere alaturate. Pana cand, intr-o noapte, m-am trezit din cauza zgomotului care venea din camera lor. Faceau sex, peretii erau subtiri si, de!, am auzit lucruri pe care nu trebuia sa le aud, asa incat, a doua zi, cand i-am vazut, nu am stiut ce sa fac mai intai: sa rad cu gura pana la urechi sau sa-i intreb, cu o mina serioasa, daca au dormit bine. 🙂 Daca nu ma insel, aia a fost ultima vacanta in care am fost cu ei. Culmea, ei s-au suparat pe noi. Cred ca nu le convenea faptul ca le ceream inapoi banii imprumutati! 🙂
In timp, au mai urmat altii. De pilda, mergeam impreuna la masa, stiti cum e, comanzi la gramada dar, ca un facut, socoteala finala nu iesea niciodata corect. N-am facut niciodata caz de asta, dar parca prea devenise un obicei. Adica, una este sa inviti pe cineva la masa- caz in care platesti, indiferent cat ar costa, si alta e sa comanzi diferit, dar sa imparti egal! Nu? 🙂 In plus, nu reuseam sa ne intelegem, de cele mai multe ori, asupra orei si locurilor in care am fi dorit sa mergem. Aia aveau o idee, noi- alta, si uite asa, iti faceai nervi, iti crestea tensiunea, te imbufnai, iti pierea tot cheful, care-ti mai revenea in ultima zi, la gandul ca te desparti de amici, probabil!
Nici vacantele cu neamurile n-au fost experiente placute, pentru ca, nu stiu din ce motiv, rudele au senzatia ca isi pot permite sa decida si sa faca aranjamente si in numele tau. Evident, fara sa-ti ceara parerea!
Tocmai din motivele astea, nu-mi pot imagina o vacanta in care ar mai merge alte trei-patru-cinci familii. Si cu odraslele, eventual, pentru a-i da concediului o tenta aventuroasa! Ca sa induri hachitele unor copii care ba vor, ba nu vor ceva, ba plang, ba rad si sa te mulezi pe pretentiile si cerintele parintilor- trebuie sa fii un sfant, zau asa!
Si pentru ca, totusi, oamenii pleaca in vacante impreuna cu alte familii si cu copiii lor sau ai acelora, ca o gashca, si pentru ca merg asa de ani si ani, si pentru ca abia asteapta vacantele in grup- inseamna ca problema nu-i la ei, este la noi!
Si prefer sa ramana asa! Va doresc vacante placute, oriunde v-ati afla. Si cu oricine le-ati petrece! 🙂
Candva mai la tinerete parca-mi amintesc ca printr-un vis (urat) de niste vacante petrecute cu diversi pe care acum abia-mi mai stiu cum ii cheama, semn ca au fost oameni foarte importanti in viata mea :)) Dar de-aia e buna batranetea ca te mai inteleptesti si te scuturi fara remuscari de ce nu-ti place, fie oameni, obiecte, sau vacante petrecute cu neamurile.
Si noi suntem matinali si mai suntem si foarte calculati, nu ramanem fara bani niciodata, iar copilul ne e mare, nu mai merge cu noi. Ce zici, facem o vacanta impreuna, ca parca prea ne potrivim :))
Am putea incerca. :)))) Suna… promitator!
Uneori e greu chiar si numai cu partenerul. Mihai se va gandi de doua ori inainte de a aproba urmatoarea vacanta. Militarie am facut si eu. M-am trezit de la 5-6 dimineata, am adormit dupa miezul noptii si m-am plimbat pe unde m-au dus drumurile. :)))
Am avut cateva iesiri cu neamuri si prieteni. Am jurat ca nu imi mai trebuie. Cred ca as putea aduce niste completari acestui articol. :)))
@ Vienela: Noi doi suntem un tot, in probleme de astea. Nu prea avem divergente in legatura cu destinatiile, traseele, mijloacele de transport etc. Mi-ar placea sa citesc despre experientele tale in domeniu. 🙂 Scrie și tu ceva pe temă, să arătăm lumii că suntem mai mulți!
🙂 am patit si eu si inca mai patesc! Am stofa de victima, ce sa fac! 🙂
Cita, cred ca si eu. Pentru ca eu l-am bagat pe Dan in chestii de genul asta. Incerc sa ma vindec, vad ca merge destul de bine. Iti doresc vacanta placuta, cand o fi sa fie!
Am pierdut ultimele tale postari, m-am gandit ca nu mai scrii nimic aici. M-am uitat azi din intamplare si ce sa vad, un articol despre cum sa te certi cu rudele si prietenii cand mergi in vacanta. :)) Da, stiu cum e. Eu ma trezesc devreme, vreau sa ma duc la muzee si sa vizitez diferite atractii turistice si sa stau 5 ore la plaja nu inseamna distractie pentru mine, pentru sot e la fel. Am avut prieteni care se asteptau sa-i ducem si sa-i aducem si de unde stateau la magazin pentru ca noi aveam masina si ei nu, se trezeau la 11-12 si apoi vroiau sa stea la plaja toata ziua. Pana acum nu am gasit oameni cu care sa putem merge in vacanta, desi vad ca avem destul de multe in comun cu voi. 🙂
Vacanțele trebuie să fie balsam pentru sufletul tău! Nu e nevoie să fii pe placul nimănui. Punct!