Cu vreo doua ore inainte de a scrie aceste randuri, stiam despre un blog (nu cunosc definitia exacta, si nici nu ma intereseaza) ca este un fel de jurnal personal, pe care, prin intermediului Internetului (cred), il pot citi si altii. Sau ca blogul poate fi un spatiu privat, pe care decizi sa-l faci public si in care poti sa scrii orice-iti-trece-tie-prin-cap. Un derivat al cuvantului blog este bloger, adica cel care are (tine) un blog. Asa ca, dupa mult, muuuuuuult timp, am decis ca e timpul sa devin bloger (sau blogger?). Nu stiu de ce, n-am un motiv anume. Asa cum blogu’ lu’ cimpoca a trait vreo doi ani pana sa existe, mai putea trai si in continuare, tot asa.
Cand ma gandeam eu ca tocmai am devenit blogerita, avand vreo noua postari la activ si vreo 15 comentarii cu totul (cu tot cu ale mele, ca raspuns), primesc un comentariu, spre aprobare. Numele ”expeditorului”, Marin Cristian (si acum ma intreb care e numele si care pre-numele din acest ID), nu-mi spunea nimic. Am dat click pe linkul primit, si am vazut ca e un tanar care invata in Bucuresti, aproape inginer (inca student, daca am inteles bine) si fan Dinamo. I-am raspuns si mi-a raspuns, cu o viteza de reactie care m-a facut invidioasa pe abilitatile lui de manevrare a computerului. Din curiozitate, am inceput sa-i citesc postarile. Desi nou pe piata, blogul lui Cristian (prefer sa-i spun asa) este colorat, activ, jucaus, cu trimiteri la una si la alta, ce mai, ESTE VIU. In plus, doar la categoria ”Despre mine”, are zeci de comentarii. Spre deosebire de subsemnata, care, la aceeasi categorie, nu are niciunul (acum, pot sa va spun si voua ca administratorul blogului meu tocmai mi-a atras atentia ca s-ar fi strecurat niste greseli pe-acolo, prin prezentare, pe care n-am catadixit sa le corectez inca!).
Tot cercetand pe blogul lui Cristian, am dat de trimiteri la alte bloguri, si asa am aflat de Bogdan Vlad, asa am descoperit-o pe EmmaDiana, care scrie incantator si asa, in general, am inteles ca blogul e, la urma urmei, o treaba foarte serioasa.
Asa cum am mai inteles ca blogerii sunt neobositi. Ei au conectii, au reactii, au agilitate, au tehnica, sunt mereu in priza, fac si desfac, raspund si critica, lauda si iubesc, sufera si se bucura, rad si plang pe Internet, exista pentru blogul lor.
Si dintr-o data, m-am simtit ca un soi de Adriana Iliescu printre blogeri…
Spre deosebire de acesti tineri, cred ca noi avem mult mai multe avantaje. Tu, de exemplu, ai ce scrie, ceva care sa ramana. Sunt trairi, experiente. O copilarie. Ei ce povestesc? In ce cluburi au mai dansat sau ce photo si-a pus icsuleasca pe facebook? Ce pot povesti ei despre copilaria lor? Chiar sunt curioasa. Sau rautacioasa, oare? Ei sunt generatia IT si cred ca nu se poate concura cu ei
Buna ziua!
ONmusique.info este un proiect nou cu scop informativ. Ne-am propus să venim cu cele mai noi ştiri din muzică, recenzii de albume, concerte şi, de ce nu, filme, interviuri cu artişti români şi străini. Sustine proiectul ONmusique.info si alatura-te echipei noastre! ONmusique cauta sa-si largeasca echipa formată din oameni cu experienţă, ambiţioşi, talentaţi şi dornici de muncă; asadar, daca doresti sa te alaturi, trimite un e-mail la onmusique@yahoo.com. ONmusique…Pentru ca muzica apartine tuturor Felicitari pentru blog!Multumesc pentru timpul acordat! Cu Stima Dan!
Ei, ca tot vorbeam despre tinerii astia, uite la ei cu ce se ocupa! Imi place, sunt, cum am cazut de acord cu totii, si exceptii. Am sa fac o trimitere la site-ul lor.Ma refer la Dan si mesajul lui de mai sus.
Generatia IT? Asa-i, nu cred ca se poate concura cu ea, pentru simplul motiv ca e un program informatic…
@Monica: sunt foarte multi tineri extrem de studiosi si care, cred eu, au scapat de o mare problema: nu mai sunt captivi TV ca generatiile mai in varsta. Fiica/mea citeste, merge la Cinema, teatru si opera si se uita la TV doar la filme pe DVD. Nu se uita la NICI un program TV. Ceea ce e fantastic, ptr ca prin TV se spala creierele- uitati-va la rezultatele alegerilor. Apoi, pe internet gasesti o groaza de informatii, iar jocurile pe calculator si cele Nintendo sunt extrem de educative, daca parintii stiu sa ti le aleaga si sa te orienteze de mic. Nu sunt doar jocuri violente. Sunt f multe care te pun sa iei decizii, care iti stimuleaza imaginatia. Daca ai curiozitatea sa le citesti blogurile sunt multi foarte profunzi. Nu au experinte dar au putere de analiza, au umor, au cultura, au deschidere.:) Am mare incredere in generatia asta!
gabita: iti sugerez ca atunci cand pomenesti un bloger- cum e cazul Emmei sau a lui Cristian, sa pui link la pagina lor. Asa vor afla si ei ca i-ai pomenit si vor veni la tine pe pagina sa te cunoasca:)
Coolnewz, ma bag si eu in vorba la comentariul tau adresat Monicai: felicitari pentru cum incerci sa-ti cresti copiii. Chiar nu credeam ca mai exista si parinti de genul asta, in general ma invart intr-un cerc de parinti mai aiuriti decat copiii lor.
Cat despre link, l-am pus, dar pe pagina de Facebook. Oricum, daca intri (intrati) da (dati) click pe Ciupanezul. De la el, ajungeti si la altii, printre care si cei mentionati.
Iti multumesc pentru prezentare. Foarte mult. Si nu, nu trebuie sa te simti ca o Adriana Iliescu, aici toti suntem egali. Egali din toate punctele de vedere. Pentru acele comentarii tot ce trebuie sa faci, este ca in timpul tau liber sa le dai o mica atentie si altora. Putin lasandu-le un comentariu si se duce vestea peste tot.
Prenumele este Cristian, iar numele este Marin Marin (da, de doua ori, e numele tatalui)
Ciupanezul: Mi-am dat tot interesul si am reusit sa creez, deocamdata, vreo trei linkuri – apropo, ii multumesc lui Vladimir, baiatul meu, pentru implicare- iar tu, pustiule, esti acolo, in blogroll. Pe primul loc! Si multumesc pentru cele scrise despre mine, chiar ma intreb daca meritam. Stii tu despre ce vorbesc. In alta ordine de idei, trebuie sa spun ca iti admir onestitatea. Chia n-am banuit ca sentimentul asta poate exista intre blogeri.
Sa stii ca nu exista chiar intre toti, insa iti spun ca sunt multi in care sentimentul exista.
Important este ca onestitatea nu-i chiar pe cale de disparitie. Si atata vreme cat mai exista, nu suntem pierduti!
Gabi, ai grija, Adriana Iliescu vrea al doilea copil. Tare mi-e ca anul viitor iti faci site! Poate de stiri? Serios vorbind, eu am blogul de doi ani si ceva. Şi l-am facut pentru mine, pentru gandurile mele, prietenii mei.
Cristina: Eu l-am facut, initial, ca sa ies din amortire. Dupa aceea, a inceput sa-mi placa. Dar nu exista comparatii. Tu ai subiecte mult mai multe, sunt convinsa, eu trebuie sa le caut, sa-mi muncesc mintea. Dar merita, cand prietenii, amicii ori unii dintre cei care te-au intalnit candva, isi mai aduc aminte de tine. Plus ca blogul meu e mic, mic, n-a facut inca o luna!
Aaa, sa nu uit. Cum ai dat de mine? Nu conteaza, multumesc mult ca ti-ai facut timp sa citesti multe dintre aiurerile astea. Mai vii, da?
Cum am dat de tine? Mi-ai spus tu, pe mail. Sigur ca mai vin, ca-mi place. Candva eram unul dintre cititorii tai fideli. Acum tind sa devin fan, apropo de o alta postare de a ta.
Cristina: Daaa? Am inceput sa imbatranesc, si apar simptomele, asta-i clar. Multumesc, oricum, si am sa-ti trimit un mesaj privat, chiar acum. Sa-ti propun ceva. La buna citire…