In dictionar, cuvantul ”multicultural” se refera la o tara ”care prezinta mai multe culturi”. Pe teren, multiculturalul devine mult mai concret, material si chiar contondent, cateodata. Ca sa exemplific, iau tara (Irlanda) si mai multe natii care o populeaza in prezent. Asadar, din cele vazute de mine in anii de cand traiesc aici, multiculturalismul a fost reprezentat, pe rand, de: afisele in limba poloneza, de la Lidl, prin care adresantii erau rugati respectuos sa nu mai aduca gunoaiele de acasa pentru a le arunca in tomberoanele magazinului (anii 2004-2005-2006, dupa marea largire a UE); semnele instalate pe malurile unor raiuri, cu ”pescuitul interzis”, adresate, vadit, cetatenilor est-europeni, mari consumatori de peste de apa dulce; bataile dintre lituanieni, polonezi, rusi, letoni, pe motive diverse, incepand de la ocuparea spatiilor de parcare, pana la cine da muzica mai tare in cartierul in care locuiesc respectivii, facand astfel posibila interferenta diverselor culturi. Un alt exemplu de multiculturalism vine din partea rromanilor cantareti la acordeon (pe care ii intalnesti, din ce in ce mai des, in fata supermarketurilor), precum si al cersetorilor si ciorditorilor organizati pe familii (adica, toata familia cerseste si/sau fura- mama, tata si puradeii).
Multiculturalismul este, cred, o strategie care doreste sa puna popoarele impreuna, sa unifice culturile si sa apropie natiile. Insa, tot din experienta am inteles ca, daca aduni 300 de oameni de diferite nationalitati, care lucreaza in acelasi loc, la o manifestare- vei vedea ca dupa 10 minute de sporovait cuviincios si politicos intre ei, fiecare se retrage spre grupul caruia ii apartine. In doar cateva minute, se vor forma bisericute poloneze, irlandeze, lituaniene, nigeriene etc, fiecare natie barfind-o pe cealalta si cautand noduri cat mai mari in papura multiculturalismului care, teoretic, ar trebui sa-i apropie. Dupa petrecere, fiecare dintre cei 300 se va refugia in barlogul monocultural al existentei sale – mancand specific, ascultand muzica tarii lui uitandu-se la posturile tv din tara lui…
In fine, scuze pentru o introducere atat de lunga, dar v-as ruga sa va amintiti de ea ori de cate ori veti citi cate ceva grupat sub titlul ”Multiculturalism”, mici exemple despre cum functioneaza societatea multiculturala din preajma mea.
Vecine, draga vecine
De vreun an si ceva de zile, langa noi s-a mutat o familie de tineri polonezi. O, tineri, ce dragut…. veti spune! Norocul meu ca vin din Romania si ca sunt obisnuita cu prototipul: el- un nene cu ceafa lata, care lucreaza de zor sa-si dezvolte brandul, ce va deveni suport pentru viitoarele tatuaje; ea- genul pitzi, privind lumea de la nivelul tocurilor pe care se cocoata in fiecare zi, fara exceptie. Este necesar sa adaug ca, de cand s-au mutat, nu ne-au adresat niciodata vreun ”hello”, vreo privire, nimic… Asta nu l-a impiedicat pe Dan ca, de fiecare data cand a tuns iarba din fata casei noastre, sa n-o tunda si pe cea de pe tarlaua polonezilor. Ultima oara- acum vreo doua luni- Morocanosul chiar a aparut de undeva, cand sotul meu tocmai ”radea” gazonul de pe parcela vecina. Credeti ca si-a primit binemeritata rasplata, adica vreun salut, un multumesc, ceva? Ei… ash… nici macar o injuratura, ceva de genul ”fuck you, te-a rugat cineva sa tunzi iarba din fata casei mele?” Dom’le, nimic, pana si la un rahat te uiti, ca sa nu calci in el… Ei bine, Morocanosul a intors capul in directia opusa si a intrat in casa, fara ca macar sa schiteze un zambet, un ranjet, o grimasa…
Ieri, sotul a taiat din nou iarba din fata casei. Suparat rau din cauza experientei de data trecuta, n-a mai vrut sa aiba de-a face cu prietenia dintre popoare, drept pentru care in luna aprilie a anului 2011, intr-o zi de duminica, pe la ora 15,30, a fost consemnat esecul societatii multiculturale la noi in cartier!
hahaha, scepticilor!
Excelent! Un articol pentru “Dilema veche”!
Vecini surdo-muti? Vorbitori doar de poloneza? Ce-or fi zis in mintea lor cand au vazut pe cineva incalcandu-le proprietatea? N-ar fi hilar sa apara pe un blog polonez un articol: “Multiculturalism: proprietatea privata”?
Nu raspundeti la intrebari! Articolul e mai incitant asa, fara raspunsuri!
@MrL: Totusi, nu pot sa rezist… si, ca sa fiti pe deplin edificat, vin cu doua precizari: 1. vecinii nu sunt surdo-muti, va asigur; din respect pentru tara in care au ales sa locuiasca (pentru o perioada mai scurta sau mai lunga), ar fi trebuit sa invete macar trei cuvinte in limba acelei tari: hello, please, thank you. In plus, it’s nice to be nice, indiferent de nationalitate (asa cum, pe de alta parte, nici marlania n-are granite) 2. Vorbim despre un spatiu comun, nu am fi calcat niciodata pe o proprietate privata, mai ales ca sa-i taiem omului iarba, fara voia lui :). Intamplator, locul se afla in fata ambelor case, atata tot! Cred ca in fotografie se vede destul de bine, dar banuiesc ca n-ati mai avut rabdarea sa aruncati un ochi pe ea!
Cat despre Dilema veche, lasati, ca nici dilemele si nici elitele nu mai sunt ce-au fost. In fine, personal, traiesc cu speranta ca o sa scriu totusi, candva, ceva care sa va si placa. Evident, daca o sa rezistati pana atunci! 🙂
Ha ha, ce tare (prietenia dintre popoare) 🙂
:)) sunt curioasa cat de amre va creste iarba lor. sa ne tii la curent!
Gabriela, sa nu crezi ca n-am observat rotunjimea, bogatia si precizia, ei da, si stilul cu care a debutat acest post, care se adreseaza conceptului de multiculturalism! Cum am mai spus, tot ce scrii e bine gandit, exprimat coerent, cu ironie si umor si numai bun de (era sa scriu “tipar”!) citit! Cat despre atitudinea alora, tot din Est vin…Faptul ca si voi veniti din Est e alta treaba, oamenii sfintesc locul, cum se spune. Am avut o experienta ciudata in Franta, in studentie. Vorbeam romaneste si doi insi de la o masa alaturata (de la restaurantul hotelului ) se uitau chioras la mine si la colegul meu. In momentul in care am dat-o pe engleza (nu pe franceza!), am devenit cei mai frumosi, mai haiosi si mai buni vecini de hotel. Multiculturalism! 🙂
@ jeromakay: Eheiii, e nevoie si de sceptici!
multiculturalismul ca idee, nu aş spune că este ceva neapărat rău. a aduna mai mulţi, în aceeaşi găleată a fost întotdeauna visul americanilor care, ştim cu toţii, îs multe neamuri… un singur pământ. dar ideea este una, realitatea alta.
ca dovadă vecinii tăi. aştept curioasă să ne spui cum s-au împiedicat ei (piţi mai cu seamă şi tocurile ei) în iarba devenită junglă…
@ Anca: Scuze, corect ar fi fost ”pacea si pretinia intre popoare”! 🙂
@ aA: Desigur! Daca va creste mai inalta de juma’ de metru, revin. Si cu poze! 🙂
@ Mirela: Si se intampla, vorba aia, in Franta, obisnuita cu turisti de toate categoriile, veniti din toate zarile, vorbind toate limbile pamantului. Evident , nu toti cei care au emigrat corespund descrierii, asa cum pe unii dintre ei, nu bunul simt ii da afara din casa. E greu, cateodata, sa traiesti intre doua lumi in cautarea echilibrului.
@ psi: Realitatea este intr-adevar cu totul alta, pentru ca cei care vin nu vor, nu pot sau nu ii intereseaza sa se adapteze noii societati in care au emigrat. Eu obisnuiesc sa spun ca, emigrant fiind, trebuie sa faci un singur lucru: sa respecti regulile, nu sa impui tu altele. Daca nu-ti place, ai sfantul drept sa te intorci de unde ai plecat.
Cat despre pitzi- nici o deosebire intre pitzi din Polonia si pitzi din Romania. Doamne, parca au mers toate la aceeasi scoala! 🙂
[…] , Andi Bob, Clipe de Cluj, Xaba Nea Costache, Buimacii, Gina ,Gabriela Cimpoca,Melami, Coolnewz, Carmen Negoiţă, Alicee, Gabriela Ilieş, Georgiana, […]
gabi, deci, la categoria piţi, multiculuralismul funcţionează? 🙂
“Excelent!” inseamna ca mi-a placut. Sincer.
M-am uitat la poza de cel putin 7 ori, jur! De doua ori dupa ce am citit replica la comentariul meu. Habar nu am unde sunt cele doua case. Pot presupune dar nu stiu sigur.
“tarlaua polonezilor” m-a dus cu gandul ca e proprietatea lor.
O sa va fac o sugestie de optimizare a blogului; vad ca postati imaginile la rezolutie maxima; mananca spatiu pe serverul blogului si latime de banda cand sunt accesate. Intrebati-o pe Mirela ce-i de facut. E experta in imagini.
Scurt tratat despre multiculturalism!:) Poza spune cele mai multe despre partea practica a multiculturalismului. Eu am observat ca cu cat sunt mai educati, oamenii sunt si mai deschisi catre alte culturi, sa lege prietenii, sa incerce si alte mancaruri, obiceiuri, traditii, decat cele nationale. Insa, trebuie sa nu asteptam ca veneticii sa fie asimilati. Cel mult se vor integra, in sensul ca vor respecta legile din tara in care traiesc. Altfel, cred ca multiculturalismul functioneaza de la a doua generatie incolo.
@ psi: Da, e clar, toate pitzele si toti pitzii sunt la fel. Pitzi si pitze fara frontiere :).
@ MrL: In mod normal, stiu ce inseamna ”excelent”, dar in cazul de fata, am mari dubii… :)! Da, in legatura cu fotografiile, ce sa spun? Eu nu stiu de astea…. dar faimosul (de-acum) dep. de marketing stie, si mi-a promis ca rezolva. Ne intalnim acum, de Pasti, si, cu toata frumusetea sarbatorii, am sa-l somez sa rezolve. Nu de alta, dar nu vreau sa ma prinda Craciunul asa. Oricum, multumesc, se vede ca va pricepeti. Eu (si ca mine multi si multe, sunt convinsa) nu m-as fi prins nici intr-o mie de ani.
Va referiti la Mirela Pete? Da, ar fi trebuit sa-mi dau seama!
Spor la pregatiri pentru Pasti (daca sunteti implicat).
@ coolnewz: Asa-i, cu cat sunt mai educati (si mai umblati, as adauga eu), oamenii sunt mai deschisi. Si iar sunt de acord ca abia de la a doua generatie incolo, poate chiar de la a treia, incepe sa functioneze multiculturalismul. Insa, noi, familia, incercam sa ne integram putin mai repede, sa aiba si generatia noastra raza de actiune si interferare interculturala. Banuiesc ca si pe la voi pe-acolo, cam tot asa stau lucrurile.
hopa, ca te schimbasi la fata! sa-ti priasca noua infatisare si sa ai inspiratie cat mai multa!
Paste fericit!
@ aA: Aaaaaaaa, muream sa vada cineva! 🙂 Da, administratorul de retea ne-a vizitat si, printre picaturi, s-a ocupat si de asta. Multumesc de urari, iubito, a fost frumos. Si, pe deasupra, cald si bine!
vezi că-i vorba de dep de marketing, nu adm de reţea!!!! :p
@ Vladimir: Si e vreo diferenta? 🙂
[…] Savitsky, Snejinka, Cati,Ganditorul,Napocel, Virusverbalis, Bunatati simple, Ioan Sorin Usca, Gabi Cimpoca, Angela, Carmen Negoiţă, Redsky, Baghi, Silavaracald, Gabriela Ilieş, Carmen, Georgiana, […]
HAHAHA ! Foarte tare ! O chestie pe care nu pot sa mi-o explic este cum de unii dintre strainii care aterizeaza in Irlanda marlani … devin extrem de marlani dupa o vreme. O fi vremea de vina?!
@ N-are nici o legatura cu vremea, doar si peste noi ploua :)! Pur si simplu, se invart in lumea lor, fara a-i interesa sa evolueze in vreun fel. Ce pot sa mai spun? Poate doar… nu faceti ca ei!
[…] ceilalti. Cum va spuneam, suntem vecini cu trei familii poloneze. In virtutea multiculturalismului de care va vorbeam nu demult, nu ne salutam, nu vorbim, nu comunicam in nici un fel, pentru ca, dupa ce le-am adresat, de cateva […]
[…] Savitsky, Snejinka, Cati,Ganditorul,Napocel, Virusverbalis, Bunatati simple, Ioan Sorin Usca, Gabi Cimpoca, Angela, Carmen Negoiţă, Redsky, Baghi, Silavaracald, Gabriela Ilieş, Carmen, Georgiana, […]