În ultimii ani, m-a tot întrebat lumea cum se face emigrarea. Am preferat să le răspund oamenilor personal, mi s-a părut mai simplu. Acum, îmi pare rău că nu am întocmit un soi de ghid al emigrarii, așa cum mi s-a întâmplat mie. Dar niciodată nu-i prea târziu și sper că, măcar de data asta, să-mi pot structura în așa fel ideile încât postarea să le fie de folos tuturor celor care decid să emigreze în Irlanda. Cu necesara adăugire că acesta nu este un ghid în adevăratul sens al cuvântului, cu indicații exacte despre prețuri la chirie, despre salarii, despre costuri la mâncare și transport, ci un soi de îndreptar mai mult subiectiv, pentru simplul motiv că exprimă punctul de vedere personal al autoarei. Trăiri, și nu cifre.
De emigrat, poate emigra oricine. Deci, oricine poate veni în Irlanda. Rămâne, însă, cine poate. Clima în Irlanda este mult deosebită de cea din România. Aici plouă mult, soarele iese rar și, de obicei, pentru scurt timp. Iernile pot fi lungi, excesiv de umede și, ca atare, extrem de sâcâitoare. Când vii dintr-o țară atât de însorită precum România, vremea irlandeză poate crea stări depresive. Am auzit despre oameni care, nesuportând clima de aici, au renunțat, pur și simplu, la a rămâne in Irlanda. S-au întors în România sau au plecat în țări cu o climă mai blândă.
Nu există o zonă anume în Irlanda care să fie mai bună decât restul țării. De obicei, majoritatea românilor se oprește în Dublin, capitala țării. Acolo există o concentrație mare de români, există afaceri românești- gen service-uri auto, școli de șoferi, magazine, restaurante, școli private cu diferite profiluri- dans, muzică etc, medici (medici de familie, stomatologi etc), traducători, firme de curațenie, de construcții, organizatori de petreceri si, mai nou, doi avocați români cu drept de practică in Irlanda. Acolo se fac banii, în sensul că salariile sunt mai mari în Dublin în comparație cu restul Irlandei (și aici nu mă refer la specialiștii în anumite domenii, care beneficiază de condiții cu totul diferite față de restul lumii. Mă refer la cei care vor să vină în Irlanda hotărâți să o ia de la zero, făcând, pentru început, orice muncă găsesc). Rețineți faptul ca diplomele românești pot fi echivalate, în cele mai multe cazuri, de către o instituție specializată și, astfel, puteți profesa în domeniul în care v-ați pregătit sau ați lucrat în România.
Ce-i drept, în Dublin și cheltuielile sunt mai mari- în special cele legate de chirie. De aceea, mulți români preferă să locuiască în sistem sharing, adică închiriază câte o cameră într-o casă în care locuiesc mai mulți compatrioți.
Pentru mulți dintre noii veniți, aceasta este o soluție de mai scurtă sau mai lungă durată, absolut folositoare, până când prind cheag. Oricum, ca să evitați orice neplăceri, este bine să veniți cu o sumă de bani care să vă asigure cheltuielile cu mâncarea și transportul public urban, precum și cazarea pentru o lună-două plus contravaloarea depozitului obligatoriu, pe o lună, când închiriați. N-aș prea îndrăzni să avansez o sumă de început, dar cred că cel puțin 1500-2000 de euro ar fi un bun start. Se poate și cu mai puțin, desigur, caz în care vă puneți în situații neplăcute. Sau aveți aici pe cineva dispus să vă ajute.
Există câteva orașe în Irlanda în care chiriile sunt aproape la fel de mari ca în Dublin, și anume Cork, Galway, Limerick. În condițiile în care vă permiteți să închiriați o casă, mergeți la o agenție imobiliară. Eventualele conflicte pot fi astfel tranșate legal mult mai repede și ușor, având la mână un contract ferm între cele două părți. Pentru a vedea care sunt, în mare, prețurile practicate în domeniu, puteți accesa website-uri precum daft. ie sau myhome. ie.
În ceea ce privește sistemul de învățământ, despre cel primar și gimnazial nu pot oferi multe informații, copiii mei erau deja mari când au venit aici si au mers direct la facultate. Ce știu este faptul că pentru un elev nou venit, care nu vorbește limba engleză, școala asigură pregătire de specialitate. Este recunoscută ușurința cu care copiii, în general, pot învăța o limbă străină, așa că acesta nu ar trebui să constituie un motiv de îngrijorare pentru părinți. Oricum, există diferențe foarte mari între sistemul de învățământ românesc și cel irlandez, iar cel din urmă este, cu siguranță, mult mai eficient și orientat spre nevoile și abilitățile școlarului. Cât despre învătământul superior, nu ezitați o clipă să vă îndrumați copilul/copiii să urmeze o facultate în Irlanda. Nu am știință ca vreo universitate românească să fie în Top 500 al celor mai bune universități din lume, dar există câteva universități irlandeze care sunt în acest top. Cel puțin trei, la vremea când, personal, am fost interesată de subiect.
Sistemul medical nu este, cu siguranță, printre cele mai eficiente din lume, dar, măcar, nu va trebui să dați șpagă medicilor și asistentelor. Orice vizită pe care i-o faceți medicului de familie se plătește, iar tarifele variază, de obicei între 50-70 de euro/consultație. Pentru a putea fi văzuți de medici specialiști din sistemul public, listele de așteptare sunt foarte, foarte lungi, și poate dura ani până când ajungeți să vă vedeți în situația de a rezolva o problema medicală complicată.
Pentru o mai bună informare, puteți accesa, de asemenea, diferitele pagini de Facebook ale unor grupuri de români din Irlanda, unde puteți pune întrebări specifice despre problemele care vă interesează și, la care veți primi, cu siguranță, răspunsurile adecvate.
X
Emigrarea poate fi, pentru mulți, un proces dur. Deși nici o poveste nu seamănă cu alta, fiecare trăind emigrarea în felul său, îndrăznesc să susțin că pentru a emigra, nu trebuie doar voință, e nevoie și de putirință. Trebuie determinare și răbdare. Chiar încăpățânare, câteodată! În principiu, ai nevoie să știi, din start, ce vrei. Să vii aici și să muncești o vreme, după care, dacă ți-ai făcut suma, să te întorci în România. Sau, din contră, să decizi că vrei să trăiești aici pentru toată viața sau pentru o perioadă foarte lungă de timp. Indiferent pe care dintre căi alegi să mergi, trebuie să te integrezi și să te dai cu lumea, să urmezi regulile și să le respecți. Altfel vei fi doar un emigrant neadaptat, un personaj veșnic furios și nemulțumit de tot ceea ce te înconjoară.
În opinia mea, Irlanda este o țară minunată, frumoasă, care are multe de oferit. Irlandezii sunt, în general, prietenoși și săritori. Și, peste tot, creatori ai unei culturi unice, despre care, în lumea asta mare, se vorbește la superlativ. Depinde doar de voi cum reusiți ca, dupa emigrare, să treceți la integrare.
Și nu uitați, nu vremea creează caractere, ci vremurile!
Awww, “emigrant neadaptat, un personaj vesnic furios si nemulțumit de tot ceea ce te inconjoara” suna perfect. Am avut placerea de a interactiona cu astfel de nemultumiti, dar fara nicio dorinta de a se reintoarce in RO. Unii care nu stiu ce e pe rafturile supermarketurilor desi stau aici de multi ani, care nu stiu mai nimic despre cultura si istoria britanicilor si inca mai cred ca sunt in “Anglia” si nu in “Regatul Unit”. Ma gandesc ca sau au ceva impotriva celorlalte 3 tari de nu ii iau in considerare niciodata sau nu stiu pe ce lume sunt. Macar in Irlanda stiu in ce tara locuiesc. :))
Sunt de acord cu tot ce ai spus.
Continuă să mă uimească reacțiile compatrioților mei, mai ales ale celor care sunt aici de ani de zile. Se urăsc între ei, îi urăsc pe irlandezi, nu pleacă, dar nici nu stau, dacă înțelegi ce vreau să spun. Am încetat demult să-i înțeleg, deși pe unii îi compătimesc. Pe restul- nici măcar atât! Te pup, sărbători cu bine, Anca!