Blogu' lu' Cimpoca

Blogosfera romaneasca este o lume in continua miscare, vie, agitata, energica. De exemplu,  pe Ze List, un site de monitorizare a blogurilor romanesti, erau inscrise aseara, pe la ora 10 jumate’ (ora locala) 59.991 de bloguri. E posibil ca intre timp sa mai fi fost inscrise doua-trei bloguri, o sa verific. Cum poezie nu prea se mai scrie, am ajuns  la concluzia ca romanul nu se mai naste poet, ci blogger. Avem o apetenta pentru scrisul pe blog, ceva de speriat… Exista clasamente ale blogurilor, in functie de numarul de postari si de comentarii. Exista o dinamica a blogurilor, cu pozitii in urcare si coborare. Poti sa afli pe ce pozitie este blogul tau, al vecinului, verisorului sau colegului de munca,  doar introducand numele blogului respectiv. Te poti mandri cu pozitia pe scara celebritatii, afisand-o pe blog.

In blogosfera exista bloguri scrise de jurnalisti,  fosti jurnalisti, scriitori, muzicieni si muzicanti, sportivi, bucatari,  cercetatori, elevi de liceu si studenti, electricieni, avocati, profesori, alte categorii de muncitori si  Elena Udrea. Inclusiv Serghei Mizil ”tine” un blog, si n-o sa va vina sa credeti cat de serios este atunci cand ni se adreseaza. Tatuajele, in schimb,  sunt aceleasi pe care le vedeti si la televizor. Au bloguri Ciutacu, Tudor Chirila si donsoara Andreea Raicu, Adrian Nastase si Bichir, Bendeac, desigur, si mai mult ca sigur, Bianca Dragusanu si toate blondele lui Iri scriu si ele pe blog.

Exista bloguri despre nimic si despre orice; despre cum sa emigrezi si cum sa procedezi daca vrei sa te reintorci in tara; despre flux si reflux; despre viata si moarte; despre a muri si a reinvia; despre lansarile de moda din Bucuresti;  despre mancare; despre cum sa bei fara sa te imbeti; despre cum creste iarba; despre copilaria pierduta si tineretea fara batranete; despre emisiuni tv, spectacole de teatru, filme bune si meciuri de fotbal; bloguri despre sarbatorile de Pasti si de Craciun; bloguri de inima albastra si pietre la rinichi; bloguri de calatorii; despre cum sa te stabilesti in Canada si despre fotosinteza;  despre cum  functioneaza musuroaiele de furnici si cum este structurata familia de albine; bloguri despre Armani, D&G si Chanel, scrise de modiste si modele  formate la Panciu sau hat departe, la Milano; bloguri despre alaptarea la san si primul dinte de lapte; bloguri despre saracie, bogatie, frumusetea sufletului si amenintarile crizei economice; bloguri ale Bisericii Penticostale si ale unor partide politice care aspira la glorie. Exista pana si bloguri despre  bloguri!

Mi s-au ratacit privirile pe povesti tulburatoare de viata, care te fac sa plangi in hohote, pe istorisiri  despre prietenie si dusmanie, despre dragoste si tradare. Am citit bloguri de un umor involuntar, generat de greselile de exprimare ori de ortografie (destul de dese la case mari, foarte mari chiar) dar si de un umor sanatos, creat de autorul insusi. Sunt bloguri cu autori care se exprima simplu, copilareste ori ai caror creatori sunt incriptati  de limbajul  super-academic folosit.  Istorisiri al caror deznodamant ni se arata de la primele randuri, ori unele din care nu intelegi nimic. Indiferent de cat de multe ori le-ai reciti.

Am intrat pe  bloguri cu postari interesante, de genul ”azi nu am chef sa scriu, incerc maine” sau care gazduiesc doar interventii  precum  ”tuturor ionilor, ioanelor, Oanelor si ionelelor, la multi ani” ; bloguri fara text, cu multe fotografii,  in care autorul (autoarea) a descarcat poze fara numar, carora le-a dat si  explicatiile de rigoare: ”eu maimutarinduma”, ”eu- la mare”, ”eu-la nunta varamii”, ”eu cu sotul la cabana”. Fratilor, reveniti-va, astea se pun pe Facebook, si e si gratuit!

Sunt bloggeri care isi injura cititorii sau care ii cearta, printr-o  altoire verbala constanta, si altii care raspund, cuviincios, oricarei provocari. Exista si bloggeri indiferenti, care nu raspund deloc: arunca piatra si apoi  isi lasa comentatorii sa se bata intre ei.

Culmea este ca  toata aceasta babilonie bloggeristica  sau Arca a lui Noe on line (careia m-am alaturat si eu, ca doar roman  mi-s!) isi gaseste categoria de cititori adecvata. Exista cel putin un cititor pentru ceva, un om interesat, miscat, patruns de mesajul transmis de blogger.  Cineva se descopera, fara indoiala, in fiecare dintre postarile de pe un site  sau altul. Cred ca simtim bucuria de a ne regasi in ceea ce altul a gandit si a avut puterea sa scrie pe blog, fericirea de a descoperi ca si ceilalti impartasesc-traiesc aceleasi probleme ca si noi, mirarea de a afla  ca rasu’-plansu’ sunt stari pe care le incearcam toti  ori  riscul-povara  de a impartasi cu oameni necunoscuti sentimentele care te incearca, ranesc, vindeca, tulbura…

Aceasta este blogosfera asa cum am vazut-o eu, o lume intr-o continua miscare si transformare. Apartin acestei lumi, printr-un act unilateral de vointa, caruia am inteles sa ma supun. In blogosfera nu exista reguli, exista atitudini. Poti sa scrii bine sau prost, corect sau incorect, dar oricum ai face-o, vor exista intotdeauna doua tabere: cei care te plac si ceilalti. Eu le multumesc si unora si altora, pentru ca macar au avut rabdarea  (si sper s-o mai aiba!) de a citi Blogu’ lu’ Cimpoca. Daca au mai si comentat, cu atat mai bine. Tututor, lectura placuta!