Mai casc din cand in cand ochii pe la canalele TV romanesti si ma crucesc. Prin media romaneasca s-a oplosit o generatie de reporterasi semianalfabeti, scosi pe banda, bag seama, de asa numitele scoli de televiziune, dar carora, judecand dupa produsul finit, ar fi mai potrivit sa li se spuna ”scoli de meserii”. Nu cred ca ar fi ceva contrar vreunei legi din Romania, ca pe diplomele ziaristilor-reporterilor-cititorilor de pe prompter, sa scrie ca au absolvit Scoala de meserii jurnalistice ”Reporterul de pe Lipscani”, cursuri intensive de 2 saptamani. Dupa cum stim, Bacalaureatul il pot sustine si dupa ce intra la facultate, ca doar nu s-or desfiinta acum sutele de universitati romanesti, pentru ca vreo 65 la suta dintre candidati n-au luat bac-ul nici anul asta!
Inainte vreme, obisnuiam sa spun ca profesorii de limba romana care au scos asemenea specimene pe piata mass media, ar trebui sa se sinucida! Eram si eu tanara, de, si inflacarata! Cu timpul, mi-am revizuit gandirea si am realizat ca profesorii nu au nici o vina ca pe loaze le-a durut in cot de gramatica, limba si literatura. Ele, loazele, sunt dovada ca daca vrei, poti sa reusesti intr-o meserie care nu mai are nimic de-a face cu pasiunea, talentul si, nu in ultimul rand, cu priceperea in a folosi corect limba materna, ci a da din coate, a te impinge suficient cat sa-i bagi in gura microfonul, accidentatului intins pe targa ori mai stiu eu carui smecher de prin fotbal, venit sa faca poze in fata Parchetului General.
De fapt, poate sunt nedreapta in a-i acuza doar pe cei mai tineri de atac armat si omor calificat la adresa limbii romane. Sunt figuri care stapanesc micul ecran de ani de zile, dar care nu reusesc sa depaseasca, prin relatarile lor, nivelul unor liceeni de clasa a 12-a. In presa scrisa- cata mai exista- situatia e oarecum diferita, dar nu pentru ca scartza-scartza pe hartie sunt mai breji, ci pentru ca exista Sfanta Corectura. Stiu din proprie experienta cam ce vad ochii unui corector, si credeti-ma, oamenii astia ar trebui declarati martiri in viata. Cati mai sunt, ca, daca e sa ne luam dupa procentul promovatilor la bac, si tagma corectorilor va fi din ce in ce mai saracuta. Si, zau asa, vai de ziarele care vor avea nevoie de corectori care sa-i corecteze pe corectori! 🙂
Si ca sa vedeti ca nu vorbesc aiurea-n tramvai, o sa aduc probe care sa demonstreze cum crimele impotriva limbii romane au fost premeditate, si ca biata comoara, scoasa din adancurile in care era infundata, a fost mai intai abuzata si apoi macelarita fara mila. Drept pentru care propun ca autorii sa beneficieze de pedeapsa cea mai grea prevazuta de lege in astfel de situatii: sa puna, nene, mana pe carte! 🙂
Asa ca 3, 2, 1… incepem! Tortul a cantarit 50 de kg si o inaltime de 2,6 m 
Pretul variaza undeva la 95 de lei In casa de langa unde a ars, este o casuta foarte mica In cateva momente, aici se va incepe lucrarile pentru doborarea recordului mondial Casa lui Caragiu, ceruta de sotie La Complexul Acvatic Brasov este foarte aglomerat, incontinuu vin persoane pe usa, cel putin 5-6 persoane Atacatorul, cu fata infasurata intr-un fular dar si cu un cozoroc, a luat-o la fuga Medic beat de garda la Urgente (???) Copilul a cazut, sub privirile naucitoare ale vecinilor Hotelierii profit de soare, de oamenii care au venit la mare sa bea o racoritoare ori sa stea la soare In jurul jumatatii lunii urmatoare, pensiile se vor da la timp Tragedie in lumea muzicii. Cantaretul american Tony Martin , contemporan cu Frank Sinatra, a murit astazi, la varsta de 98 de ani ( aici se impune o precizare: Tony Martin a fost o legenda a muzicii mondiale, un cantaret fara pereche. Dar chiar si asa, toti suntem datori cu o moarte, iar cand moartea vine si te ia la 98 de ani, cred ca nu ar trebui sa mai fie nici o tragedie, nici o surpriza!) Nimeni nu a stiut numarul de bani din portofelul victimei … cu ajutorul unei firme personalizate … la anumite intervale orale Un magazin de incaltaminte din Marea Britanie vinde pantofi pentru copii cu tocuri de 13 cm Daca oamenii sunt tot mai ciudati in fiecare zi, de ce n-ar fi si legumele la fel? Protestatarul da acceptabil din cap (in traducere, protestatarul este de acord sa discute cu un negociator) Camerele se pot roti mai mult de 360 de grade In 2003, sotul lui Brigitte Sfat a suferit un infarct, iar ea a ramas cu toate bunurile Asa cum v-am spus si datzile precedente… Un francez a castigat de 2 ori la Loterie in 15 ani. Sansele unui astfel de castig sunt de 365 milioane la 1! Scoala nu mai incepe la 7 ani, ca pana acum, ci la 6!
Ma rog, ar fi mii si mii de exemple, s-ar putea face un serial cu sute de episoade, dar, evident, am si eu o viata de trait, plus ca nu le pot cuprinde pe toate. In plus, trec printr-o etapa de lehamite, de sila si de protest fata de cei care, platiti cumva sa apere limba romana, ajuta la uciderea ei, prin indiferenta: membrii Consiliului National al Audiovizualului. Nu cred ca doar limbajul dur, vulgar, trebuie sanctionat, ci si cel sarac, modest si alterat gramatical. Si daca, intr-o zi, veti auzi strigate de ajutor din difuzoarele televizoarelor voastre, sariti si intindeti-i o mana bietei limbi romane.
P.S. Multumesc tuturor care mi-au mai scris mesaje pe blog si nu am raspuns, am fost intr-o vacanta mai lunga. Dar promit sa ii raspund inapoi, la fiecare, cu scuzele de rigoare. Plus ca o sa vizitez blogurile la toti prietenii mei. Acum, ca m-am reintors, promit sa continui. Andreea, ai legatura!
Ba, s-avem pardon! Profesorii care este are si ei o vina. Ei este cei ce ia trecut clasa pe loaze. Ca sa nu mai zic cit de naucitori e unii care sint ei literati ce lasa talentosii de prozatoristi sa scrie la carti de poezele si literatura plicticoasa de nici de te rotesti tragicomic mai mult de 360 de grade nu vezi vina copacilor care sint ei taiati pentru celuloza volumelor proaste care in citeva momente s-ar putea realiza caete pentru copii cu fular si cozoroc de sapca.
Lasind gluma la o parte, Gabi, atita vreme cit un agronom agramat a ajuns doctor in stiintele comunicarii la o particolera, de ce n-ar fi si un electrician ce schimba becuri pe la SIDEX in 89 poet, prozator si patron de televizie? Cit timp un fost sef de-al meu habar n-avea ca persona non grata nu trebuie corectat PERSOANA non grata (noroc c-am prins textul la dna Sorela si l-am re-reparat) si a ajuns sa predea jurnalism la universitatea de stat din Galati (nu zic de Negoita, altu-i matracucul), ce absolventi de jurnalism pot aparea? Las’ ca si Catalin al nostru a promovat numai agramaticaliste (parafrazez pe clasicul Costi Ionita, artist popularesc de maneluri mici si mijlocii) din alea cu fuste scurte pe la grupele lui de cotofene! Am cunoscut catastrofe onorate frecvent cu diplome interne si internationale care-s vai de mama lor cind e vorba sa redacteze un text, oameni cu obsesia scrieti, baieti, numai scrieti, grafomani ce uita ca-i necesar sa citesti mai mult decit publici, sa revezi de o mie de ori un manuscris inainte de a-l incredinta vreunei edituri. Ne-om aduna prin pesteri astia care mai tinem la acuratetea unui text tiparit si vom trai cu teama ca echipele latratoare de “jurnalisti” si “jurnaliste” vor veni in legiuni analfabete dupa noi, sa ne aresteze, sa ne taie limba si sa ne dea hrana leilor din arena, asa cum pateau primii crestini. Daca ni se va intimpla tragedia sa murim pe la 98 de ani in paturile noastre, inseamna ca ori ne-am dat si noi cu poporul asta de singerosi, ori a scapat un virus in toate studiourile alea cu pitiponci si pitipoance si-a mintuit lumea de panarame. Ia si tu di icisa legatura!
@ Marean: Multumesc, Marean, am preluat legatura. 🙂 Pentru ca veni vorba, ma gandesc la bietii mei profesori de fizica, de exemplu, care nu au reusit, si pace, sa-mi bage ceva in cap in legatura cu materia asta! Acum, ce sa faca inspectoratul, sa-i impuste? Ideea e ca nu mi-a placut fizica si nu am invatat mai nimic, multumindu-ma sa stiu ca legile fizicii functioneaza… si-atat! Insa nu m-am facut profesor de fizica si nici cercetator pe platforma de la Magurele, asta doream sa spun. Or, multi dintre corigentii la romana au insistat sa se faca ziaristi, poeti si scriitori, cum spui si tu. Asta face diferenta. Si pe aici sunt inconjurata de irlandezi care vorbesc vai mama lor, dar isi stiu lungul nasului si au ramas muncitori in fabrica, nu au plecat la Dublin, sa se angajeze la Irish Time! 🙂 Cat despre Persona Non Grata, cunosc persoana, terminase jurnalism pe la Fanel Gheorghiu, daca nu ma insel. Si, apropo, supusa aceluiasi viol lingvistic e si NOTA BENE, nu-i asa?
Sa stii ca sunt niste pesteri dragute pe aici, prin Irlanda, dar trebuie sa recunosc, cele din Romania sunt mai incapatoare. Asa ca, hai, ne intalnim in fata la Scarisoara, da? 🙂
Bună dimineața, într-o superbă toamnă, Gabi!
Cu sau fără voia mea, am roșit, aflând că și de peste țări și mări se vede cum Limba română și-a zdrențuit de tot rochița, și așa mult prea strâmtă, mult prea scurtă.
A fost o vreme, când, aflându-mă în fața micului ecran, mă enervam, notam, scriam tot ce mă sâcâia . Treptat, când am aflat că moderatoarea X și-a făcut o casă cât un bloc, că domnul y, inginer- jurnalist are în ogradă avioane , iaht și nu-știu -câte- alte minuni, chiar dacă ambii vorbesc o limbă care n-a mai folosit de multă vreme săpunul și periuța de dinți, am devenit cam nesimțitoare.
Mă străduiesc să-i determin pe copiii din preajmă să facă bine acordul în propoziții clare, să nu pună niciodată virgulă între subiect și predicat, să folosească prepoziția „pe”, înaintea pronumelui relativ ”care„, în situații ca aceasta- „Combinatul pe care l-au pus pe butuci este scos la vânzare„ etc.
p.s. vrei să afli ceva interesant? o tânără dăscăliță, absolventă de „religie- Limba română„( cineva i-a sugerat că ar fi trebuit să se oprească în dreptul linioarei) le dictează( nu-ți este străin termenul..) elevilor „comentarii „. Zice dumneaei„ trestia( „ea din trestii să răsară..„) este AXIS MUNDI!!!
O altă distinsă domnișoară profesoară dă ca temă, din aceeași poezie-realizați o compunere de 10/15 rânduri, prin care să faceți portretul iubitei din poezia „Lacul „ de Mihai Eminescu.
Versurile în care ea, iubita , apare sunt „Ea din trestii să răsară/Și să-mi cadă lin pe piept„ și ..cumva, dacă elevul a memorat întreg poemul ar mai găsi în final ceva, o „amintire„- ”dar nu vine..„.
N-am avut o relație de iubire permanentă , dulce și cuminte cu elevii, dar, crede-mă, nu-i pot găsi pe ei cei dintâi vinovați de stâlcirea pantofiorilor ascunsei noastre „comori„, care, acum, în prag de iarnă, riscă să rămână desculță..
@ Gina: Doamne, Gina, ma bucur ca nu m-ai uitat. Si asta este foarte important pentru mine. Tineam neaparat sa-ti spun asta, inainte de toate.
Asa este, cred ca profesorii, indiferent de materia predata, trebuie sa vorbeasca o limba romana corecta, si abia dupa aceea sa se ocupe de restul treburilor lor de profesori. Copiii sunt ca buretii, absorb si ceea ce e bun, dar si raul, indiferent de directia din care vin, si unul, si altul. Ma uit la baietii mei, adulti in toata firea, de-acum, si cateodata ma enervez la culme cand vad ca, intr-un spatiu public, sa zic Facebook, scriu fara liniuta de despartire, acolo unde este absolut necesara. Stiu ca ei stiu sa scrie corect, dar nu pot digera asta! 🙂 Ce s-ar intampla daca ar uita limba materna (in fond, asta e primul dar de la mine, indiferent ca le place sau nu) ori ar stalci-o intr-un hal fara de hal, dar ar fi nevoiti sa se intoarca in Romania? Ar trebui sa fiu multumita ca se vor adanci intr-un ocean de vorbitori de limba romana de aceeasi teapa? Sper sa nu fie un scenariu valabil… ar fi groaznic!
In schimb, imi scot palaria in fata tuturor celor care respecta si iubesc limba romana, indiferent de unde vin si incotro se indreapta. Am intalnit muncitori care vorbeau o limba romana remarcabila: citisera mult si intalnisera, se pare, profesorul potrivit. De aceea, ziceam, toti semi-analfabetii care apar la televizor si ne agreseaza zilnic, ar trebui sa fie trimisi in codru, undeva, de unde nu pot influenta pe nimeni. Sa-ti fie toamna bogata si frumoasa, Gina. 🙂
Apreciez mai multe din postarile tale, unele dintre ele fiind remarcabile.
De acord cu necesitatea si continutul articolului. Insa, in finalul acestuia, scrii “o sa vizitez blogurile la toti prietenii mei”, ceea ce agreseaza biata limba romana.
Mult succes in continuare.
@ Nicu: Nicu, incantata de cunostinta. Cred ca nu ai fost atent, am facut-o intentionat, tocmai de aceea am si scos in evidenta caracterul de litera. Si cea remarcata de tine nu e singura greseala, mai am vreo doua ”capcane” in P.S.-ul meu. Ce, crezi ca ma ierta fostul meu coleg de gazetarie, Marean, care tocmai a comentat aici? Nu scapam asa usor, crede-ma! Te mai astept, sper sa ajung la nivelul asteptarilor tale. As aprecia, cu adevarat, daca ai mai trece pe aici din cand in cand… 🙂
Bata-te sa te bata norocul, privighetoareo! Iote ca tocmai P.S.-ul ala nu-l citisem si ma lucrasi. Vasazica umbli cu capcanele din astea pentru mujici. La toti dujmanii lu’ preferatu meu care este el manelist cu casa in forma de piramida lu’ Cheops, Ionita talentosu care-a vrut sa rupa Eorovizionu’ acu’ vreo 5 ani, la moara mama mea de nu-i blestem sa-ti ghiceasca toate dezacordarile si virgulitele lipsa dintre subiect si predicat! Sa fii mai precauta, bunicuto, cu glume din astea, ca-i poate sta omului sarmaua-n git. Baga si tu o ghilimica, o subliniere sukara, sa nu te trezesti ca zice cineva ca ridem de Grigore, dar noi sintem mai agronomisti decit doctorul Coriolan.
@ Marean: Las, ca n-ai tu nevoie de ghilimelele mele 🙂 🙂 🙂
La cele 360 şi ceva de grade nu m-am mai putut abţine din râs. Este incredibil ce pot rosti oamenii ăştia care au pretenţia că-i informează pe ceilalţi. Eu voi aniversa în curând al doilea an fără tv. E atât de plăcut!
@ Ana: Mi-as dori sa pot renunta si eu, dar…. nu pot si pace. Dar deja nu mai suport programele de stiri, in mare parte si pentru motivele enuntate mai sus. Simt ca oamenii aceia imi agreseaza urechile, si nu mai poooooot! Am renuntat la fumat cat ai zice peste, dar la privit… nu-s sigura ca pot s-o fac atat de usor! 🙂
Apropo de pledoaria făcută mai sus…P.S.-ul conține câteva greșeli și doresc să cred că sunt intenționate,pentru a ne testa atenția,nu-i așa stimată doamnă? În ordine:
1.”Mulțumesc tuturor care mi-au mai scris…” Cred că trebuia strecurat cuvântul ”celor” între ”tuturor” și ”care”, așa-i?
2.”Dar promit să îi răspund înapoi…” Trebuia folosit pluralul,ca să vă acordați cu fraza anterioară : ”promit să le răspund înapoi”! Zic și eu,nu dau cu parul!
3. ”…la fiecare..” Corect ar fi ”fiecăruia”, cred!
4. ”Plus că o să vizitez blogurile la toți prietenii mei!” E cea mai ”tare”,doamnă! M-am distrat copios! Nu trebuia scris ”blogurile tuturor prietenilor mei”???
Vă dau și eu legătura(de mărar!)înapoi,să vă păstrați același umor,că vă șade ”mumos”!
@ Carcotasul: Ati sesizat bine, sunt intentionate. M-am gandit la ghilimelele de rigoare, dar cred ca imi fragmentau P.S.-ul si nu stiu daca efectul ar fi fost acelasi.
Multumesc, va mai astept pe blogulet! Toate cele bune! 🙂
In limba romana se… “raspunde”… pur si simplu !!! Chestia asta cu “a raspunde inapoi” se trage din limba engleza : “call you back”, “hug you back” etc. si este o constructie verbala improprie limbii romane. Notiunea de “a raspunde” include in ea insasi ideea de reactiune la o actiune exterioara din prezent sau din trecut . De aceea expresia “a raspunde inapoi” este de fapt o expresie pleonastica si sta alaturi de alte expresii “celebre” cum ar fi : “ma reintorc inapoi”, “am repetat din nou”, “am revazut inca o data” etc.
Da’ ,asta-i viata, ce sa-i faci…?! Lucrurile se repeta : acu’ vreo suta si ceva de ani lumea din Romania se “sclifosea” pe frantuzeste ca asa era “en vogue” iar astazi “furculitzion”-ului frantuzesc i-a fost luat locul de catre “furculishon”-ul englezesc (sau chiar mai rau…american) pentru ca e mai “trendy” ca “sotzietatea” sa-si “scranteasca” limba (si mintea,dupa cat se pare…) pe englezeste…
Corect! Sau mult mai des folositul cuvânt ”patetic”, al cărui înțeles este unul în limba română ( PATÉTIC, -Ă, patetici, -ce, adj. 1. Plin de patos, care emoționează, impresionează, înduioșează; plin de emfază, de afectare. 2. (Despre nervi) Care inervează mușchii oblici ai ochiului. – Din fr. pathétique, germ. pathetisch) și cu totul altul în limba engleză. Dar ne place să-l folosim și gata!
Patetic, nu? 🙂 🙂 🙂
Pentru a doua oara bine ai revenit! 🙂
Perlele sunt savuroase 🙂
@ Dana: Multumesc, fata draga, cred ca doua reveniri pe an sunt suficiente. 🙂 Perle- sunt cu miile, dar nu as fi vrut sa plictisesc. Sper ca esti bine!
Până la urmă copiii aștia inculți și speriați și lipsiți de experiență și parcă și de bun simț mi se par mai puțin blamabili decât cei care-i trimit pe teren. Sunt niște răcani neinstruiți și neinarmați aruncați pe front in linia intâi.
Bașca cei de la regie și butoane, care reiau știrea din oră in oră, transformând orice accident si orice cafteala între clanuri în știre de interes national…
@ ba-laura: In privinta stirilor ”de interes national”, ai dreptate. Dar, una peste alta, televiziunile din Romania au luat-o razna. De tot! Asta e deja o armata fara generali, fara comanda! Si se vede! Cred ca renunt! 🙂
Bună dimineața, Gabi, mă bucur să citesc din nou articolele tale!
S-a vorbit în mediile intelectuale despre criza artei şi promovarea non-valorii de către mass-media. Măcar de n-ar promova kitsch-ul. Manele, răpiri din serai și alte porcării… E la rang de politică de stat non-valoarea. Ne reprezintă în Europa, oficial, cvasi analfabeți, oameni fără merite (pardon, poate-s beizadele), manageri de fotbal care stâlcesc limba noastră încât îți vine s-o iei pe arătura limbii engleze, măcar acolo e mai curat, iar în media scrisă și vorbită e mai mult decât elocvent ce-ai spus aici. Și adevărat. Și puțin. Deoarece am auzit o sumedenie de cuvinte fără perdea, pe care nicio televiziune din lume n-ar trebui să le accepte, sau măcar să facă ”beep” în preajma lor. E cumplit, urât, dezarmant…Cuvintele indecente se șterg, greșelile se elimină definitiv, pentru că altfel ajung să fie folsite de cei foarte tineri, care nu le vor mai elimina din propriul limbaj. Pentru că dacă un om educat, cu școală și bun simț caută un astfel de post, am înțeles că i se spune: ești prea bătrân, ești prea scund, prea gras, prea slab, prea cult, prea citit, ai prea multe scrupule, sau nu-l ai pe vino-ncoace. A, păi dacă desfrâul (de orice natură) e criteriul de angajare în media, înseamnă că prostituția lingvistică la care suntem zilnic martori e legală și chiar a devenit o condiție sine qua non. E esențail să fii analfabet într-o oarecare măsură, ca să poți fi un bun reporter, se pare. Pentru că orice atenționare e îngropată rapid în bășcălia păguboasă. Asta vor ei, asta au ei. Nu mai pot fi păratașă la masacrarea limbii române, la scrierea incorectă și exprimarea defectuoasă, așa că mă feresc să deschid televoizorul sau ziarele, cu excepția celor care încă mai cred într-o limbă scrisă corect.
Gabi, te felicit pentru articol. Să ai o duminică plăcută! 🙂
@ Mirela: Cred ca ai punctat foarte bine cateva aspecte, Mirela, vizavi de ceea ce se intampla in mass media romaneasca. Din pacate, nu cred sa se schimbe ceva in bine, din contra! Cum spuneam, sper sa ma lepad si eu de televizor, in fond atatea carti bune ma asteapta. 🙂
O saptamana buna sa aveti si voi.
Salut. Ce bine-mi pare ca ai revenit (chiar si cu un articol dureros de adevarat! 😉 ) .
Nu stiam ce s-a intamplat, dar totul e bine daca te-ai reintors cu bine!
Te pup dulce.
p.s. sunt foarte bune castanele prajite! 🙂
@ Cammely: Pana si eu ma bucur ca m-am intors! 🙂 🙂 🙂
Vorbeam cu sotul meu, sa venim odata in tara doar pentru a participa la un festival tematic, sa invatam, sa vedem si sa ne miram de lucruri pe care nu le-am mai vazut pana acum. Cred ca festivalul despre care vorbeai tu, Cammely, ar putea fi un inceput! Pupici, de la mine! Saptamana buna! 🙂
oricand, te astept cu drag, ma contactezi pe mail cand ai ocazia sa vii incoace si eu te preiau 🙂
@ Cammely: Multumesc mult, uite cum, dincolo de bloguri, se nasc prietenii. Sa fim sanatosi si… poate se rezolva cumva! Toate cele bune.
Hello! Imi era asa de dor de tine…
Referitor la subiect… o luna cat am stat in Romania am avut impresia ca ma aflu in cu totul alta tara! Nici accentul nu il mai recunosc, fraza, nimic nu mai e la fel… Evident e greu sa iti dai seama de asta daca nu te indepartezi putin!
Cat despre greselile semnalate de tine… sunt uimita cum de nu mai supara pe nimeni.
Nimeni nu se revolta. Disparitia genitivului si a dativului trece in derizoriu. Cat despre topica sau acord… manelele isi spun cuvantul, nu!
Am cumparat un CD, Alba ca Zapada in limba romana, pentru nepotii mei. Si ce sa auzi?
“Aiho, Aiho, suntem pitici misto!”
Am crezut ca mor! Cum sa le explic copiilor cuvantul “misto” cand nici nu are nici o legatura cu textul initial. Stiu, nu au gasit alta rima! Totusi, pe vremea mea refrenul era altul!
Stii, era o controversa cu privire la subtitrarea sau traducerea filmelor la TV… Pai decat sa faci astfel de adaptari… mai bine deloc!
Cu fiecare revenire in tara observ o mai mare anchilozare nationala, o totala lipsa de interes pentru viata cetatii! Fiecare e pentru el, uneori nici macar pentru ai lui ci doar pentru el!
Pai cum sa ne mai pese de limba romana?
In timp ce continuam, ca natie, sa ne credem minunati, ne ducem metodic de rapa cumparand examene si diplome…!
Macar scoala se facea odata in Romania! Scoala si otel!
Pai acum chiar nu mai avem nimic! Nici scoala, nici otel! (dupa ’90 nu credeam sa ajung sa spun asta vreodata!)
Te imbratisez cu drag.
@ Cita: Si tu ai lipsit toata vara, Cita, dar sper ca ai avut, totusi, o perioada cat de cat linistita.
Se pare ca manelistii au atras-o de partea lor pana si pe Alba Ca Zapada! O si vad dansand din buric, la nunta vreunuia dintre cei 7 pitici, unde Dan Bursuc este invitat sa cante! Sa stii, Cita, ca eu vin dintr-un oras unde, cu adevarat, se faceau, cu adevarat, si scoala, si otel! O saptamana buna si multa, multa sanatate, draga mea! 🙂
Traiesc de destul de mult timp departe de tara iar cateodata, cand am timp, ma mai uit pe net la tot felul de programe TV din Romania. Asa este, ai dreptate ! Am remarcat ca s-a schimbat (sau inca este in schimbare, din nefericire…) mai ales intonatia limbii romane ! Limba vorbita de cei (dar mai ales de cele…) care se produceau in programele in cauza suna total aiurea si complet strain de acea limba romana pe care am lasat-o in tara acum 15 ani ! Suna distorsionat, apasat, agresiv, contondent (daca imi dai voie sa ma exprim asa…) facand sa para ca intreaga muzicalitate a limbii romane a fost distrusa si apoi refacuta de un compozitor fara vocatie . Despre felul in care accentuau cuvintele…sa nu mai vorbim ! Fara a dori sa par pretios dar se pare ca ar trebui facut un studiu serios de prozodie al limbii romane vorbite in anii din urma pentru a se vedea cum si de ce s-a ajuns la o asemenea anomalie. Ar mai fi ele multe de spus dar deocamdata este suficient … si trist…!!!
Asta, în primul rând. În al doilea rând, am constatat că lumea care apare la TV (fie că este reprezentată de realizatori, fie de invitați) folosește deja sumedenie de cuvinte în limba engleză- câteodată, complet greșit, astfel încât discursul este greu de urmărit. Mă întreb ce înțelege telespectatorul simplu, de la țară, când aude de ”job”, ”OK”, ”vibe” etc. Nu cred că mai sunt multe de făcut în ceea ce privește exprimarea, și, așa cum vrem să ne luăm țara înapoi, ar trebui să ne luăm și limba maternă înapoi, de pe unde a plecat! 🙂
postarea asta mi-a mers la inimă! atît și-o dungă!
Te pup și-ți doresc o săptămînă frumoasă! :*
@ Giana: Le-am zis-o, moldoveanco, nu-i asa? 🙂 🙂 🙂
Sa-ti fie si tie saptamana buna, am vazut ca stii sa te tii ocupata. Ti pup, fata! 🙂
am recuperat din urma, ca ramasesem codasa. cat despre media romaneasca, o urmaresc aproape deloc, mai prind din zbor cate o stire la carcotasi dimineata in drum spre munca. nu mai am rabdare demult cu ei…
@ aA: Incerc sa ma desprind si eu… doar am atatea de facut! Oricum, petrec din ce in ce mai putin timp in fata televizorului, si incepe sa imi placa! 🙂
pun si eu un titlu la lista:
O mina criminala a spart usa cu piciorul!
… săracă limbă bogată !
Nu stiu de ce ne necajim atat din cauza unor programe TV in care unii, deveniti peste noapte realizatori de programe, debiteaza ineptii.
Cineva imi spunea ca ‘nu-l mai tine sufletul’ sa citeasca lucrarile de masterat care ii sunt trimise pentru evaluare.
Lucrarile nu sunt slabe in ceea ce priveste calitatea informatiiilor, munca de laborator, proiectarea sau analiza datelor. Se observa ca studentii au muncit.
Dezastrul vine atunci cand trebuie sa explice ceea ce au facut.
Copiii din ziua de azi s-au obisnuit sa dea copy and paste pentru orice, chiar si pentru scrisori de dragoste 🙂
Asa ca nu-i de mirare ca nu vor fi in stare sa compuna cateva fraze coerente.
@ -X-: Pai, vezi? Li se intampla tocmai pentru ca dau copy and paste pentru orice si pentru ca se uita la programe TV. E mai usor sa deschizi televizorul, sa asculti aberatiile celor care apar pe-acolo, decat sa pui mana pe o carte. Si sa o citesti, desigur! 🙂
@ coolnewz/Ratatouille: Genial! Ceva asemanator cu ”martori oculari care au vazut cu ochii lor”. Unii prieteni stiu de ce! 🙂 🙂 🙂
Stie de ce. Corect?
@ Marean: Exact! A fost memorabil, oricum! 🙂
Eu perfect compus
Tu perfect compus
El perfect compus
Noi perfecti compusi
Voi perfecti compusi
Ei perfecti compusi :))
@ Virusverbalis: Eu mai mult ca perfectul
Tu mai mult ca perfectul
El/Ea mai mult ca perfectul
Noi mai mult ca perfectul
Voi mai mult ca perfectul
Ei/Ele mai mult ca perfectul 🙂 🙂 🙂
Cum să te uit, dragă Gabi?
Doar că intrarea în toamnă a fost cam anevoioasă..una ,alta și tot așa.
Și dacă tot vorbeam despre ce mai aduce moda în Limba noastră veche , dar înțeleaptă, vreau să-ți spun că de o zi, mi-am îmbogățit vocabularul cu un element de argou, frumos, ca un chiparos! Se numește„SMARDOI„.
L-am găsit pe blogul unui domn foarte serios, așa că am pornit pe urmele lui. Vine de verbul țigănesc„mardati„, a lovi, uite că acum mi-a venit în minte- mardeală- bătaie.
Respectivul șturlubatic „smardoi„, repede s-a așezat confortabil în jilț, și s-a făcut om de casă, adică și-a înjghebat o famile-„Vă altoiți ca doi smardoi„..„Să vezi ce smardoială o să-ți dau„..
Nu-ți spun câte haine de schimb are- bătăuș, mardeiaș, scalpete( așa îi numește cineva din blogosferă pe profesori), trosnitor, anasin, cârâitor, caftangiu, arzoi..mă opresc că ocup prea mult spațiu.
mi-ar plăcea să-ți aflu părerea într-o problemă mai delicată-
http://incertitudini2008.blogspot.ro/2012/10/daca-stelele-licaresc.html
@ Gina: Sa stii ca intrasem cu o seara inainte, am citit, mi-am pus intrebari, am vrut sa comentez, dar am fugit speriata de acolo, nici eu nu stiu de ce. Intre timp, mi-am mai limpezit gandurile in legatura cu subiectul, si am postat ceva.
Hehehe, eu nu mai sunt chiar atat de inversunat! Nu zic, fac in continuare bube cand vad cate un viol in limba-mi materna, dar cred ca am atins o oarescare stare de zen in privinta asta. Din mai multe motive:
1) Cred ca abuzurile astea sunt macar un pic utile si contribuie la evolutia limbii. Precum in vorba aceea care spune ca atunci cand toata lumea face poteca prin spatiul verde, nu pui semn de “interzis calcatul pe iarba” ci asfaltezi (ma rog, suna mai bine in rusa :D). Desigur nu asfaltezi tot si pe oriunde fiindca pierzi parcul. Ce vreau sa spun este ca greselile uzuale facute de mujicii unei limbi, de multe ori contribuie la evolutia ei. Fie la inlaturarea unei reguli inutile care nu era in “spiritul limbii”, fie macar la o academie care are pentru ce trai si muri pe altarele artei (fiindca si asta e un element important, nu vrem sa se plictiseasca, nu? Ca pe urma au timp si idei de genul schimbarii grafiei! :P).
2) sunt amuzanti! E sursa inepuizabila de umor spontan si inocent! Cu genul asta de agresiune ai doua variante. Sa te enervezi paroxistic si sa-ti daunezi (insa prostul tot fericit cu duhul e) sau sa razi pana ametesti. Eu, dintr-un oarescare narsicisism personal, fiindca ma iubesc, votez cu varianta 2.
3) daca n-ar fi ei cum m-as putea simti si eu din cand in cand superior? E un mod extrem de comod si simplu. Un click pe internet si simt meandrele concretului! :))
4) in contrast cu punctul (3), mi-a fost infipta superioritatea pe gat si am constatat ca uneori ma insel si aia de care faceam misto au macar un pic de dreptate. De exemplu (nu foarte potrivit, da’ e 8 dimineata…), eu eram aprig impotriva emoticoanelor in text. Le uram de-a dreptul. Le consideram abuz. A trebuit sa ma inclin si sa accept ca online, de cele mai multe ori, sunt necesare. Cand scrii un text literar se desprinde din el starea de spirit. Intr-un comentariu scurt nu este chiar atat de clar. Dupa cateva confuzii si interlocutori furiosi, am inceput sa pun zambete si dinti, ca sa priceapa omul ca nu musc beregate :D. Deci, pe scurt, in problema asta, mi-am luat-o. Acum suflu si-n iaurt. Dar nu-i rau! Contribuie la zen :D.
@ Vladimir: 1. M-ai gasit… ma bucur de vizita, pustiule! Da, asa-i, abuzurile contribuie la evolutia limbii. Au fost atat de des folosite si de insistente, incat lingvistii au gasit de cuviinta sa le introduca in dictionare, devenind forme acceptate. Ar fi luat, probabil, prea mult timp ca sa incerce sa indrepte fiecare greseala in parte. Si nici nu ar fi avut garantia ca se rezolva!
2. Eu am fost ziarista, de aceea ma implic. Stalcirea limbii materne, de catre persoane care ar trebui sa fie primele care sa o ocroteasca, mi se se pare o crima (pacat; lipsa de respect, indiferenta). Din pacate , televiziunea si televizorul ne educa intr-un sens negativ, incepand cu ”scaparile” legate de limba romana, si terminand cu deviatiile de comportament ale invitatilor, subiectelor abordate in tot felul de show-uri exhibitioniste! De aceea, am inceput sa citesc mai mult! Si nu-mi pare rau! Uite, si eu am comis-o, in acest articolas (n-o sa spun unde, da’ fug acum sa corectez ), si nu-ti poti imagina ce aiurea ma simt! Oameni suntem, asa-i, dar gramatica o stii sau n-o stii!
3. Un click pe internet te poate scuti de o mie de griji sau te poate ajuta sa iesi din diferite situatii critice!
4. 🙂 🙂 🙂
In orice caz, de cand te-am citit pe ici pe colo in ultimele ore, nu incetez sa ma minunez de abilitatea ta de a jongla cu limba romana, de parca ai fi nativ! Te felicit, desi stiu ca in spatele acestei usurinte sta, probabil, multa, multa multa munca. As vrea sa pot vorbi limba engleza asa cum te joci tu cu limba romana. M-as incumeta la orice! 🙂
Pai imi place blogul asta mult!
Insa, din pacate, e doar o aparenta ca as stii bine romana. M-am prins de niste trucuri si le aplic. Daca m-ar vedea careva cum transpir sa raspund la comentarii (nu insist atat sa fie corecte cat sa fie in spiritul limbii, sa sune nativ) si-ar schimba radical opinia :)). Mie limbile mi se par precum matematica. Si la fel ca si acolo, poti sa le modulezi dupa propria-ti pofta (atat timp cat respecti niste reguli). Mie arta mi se pare insa sa vorbesti o limba precum nativii. Cu acele mici greseli de stil ce sunt trecute cu vederea, dar care fac limba sa sune neaosa :). De asta mi-am facut blog. Fiindca doar comunicand cu sotia si cateva saptamani pe an cu romanii, nu era suficient. Aveam o limba de lemn cumplita. Genul care da dureri de masele. De fapt, din pacate, vad si eu ca inca am nevoie sa copiez un stil. N-am stil propriu in limba romana. Cand am sa-l am, atunci am sa ma mandresc ca o vorbesc bine! :D. Si am sa fiu atat de cocos si umflat in pene ca nu ma va mai suporta nimeni.
Si daaaa…dau click in disperare pe net :)). Am la nedumeriri. Nu ma lamuresc intotdeauna. Am cateodata dubii majore ca Institutul limbii romane de la Cluj comunica cu Academia :))
P.S: eu vad imediat greselile de gramatica romana ale romanilor (ce grozav ar fi de le-as vedea si pe ale mele la fel de usor :D), dar invat din ele. Si nu neaparat in directia evitarii lor (depinde si de greseala, daca-i manerism verbal de regula insa mi-l notez in cap :D).
@ Vladimir: Scuze ca raspund atat de tarziu, pustiule… am fost si eu prinsa cu neste treburi! 🙂 E greu sa inveti in cativa ani (2-5-10) ceea ce altii invata intr-o viata! De mici, zi de zi, clipa de clipa! Cred (de fapt, nu cred, asa este) si cerul gurii se dezvolta diferit, si asta se poate sesiza, probabil, in accentul fiecaruia. Nu te-am auzit vorbind, te stiu din scris! Care, crede-ma, e aproape impecabil, cu toate problemele invocate de tine. Si mie, care am fost nevoita sa invat o limba straina pe la jumatatea vietii, aproape, mi se spune, cam tot timpul, ca si irlandezii ”fac greseli”. Si ce ma intereseaza pe mine? 🙂 Eu vreau ca engleza mea sa fie perfecta, nu-mi admit greselile si nu sunt indulgenta cu mine insami. Dar stiu ca e greu… mai sunt inca sperante. Dar stiu ca nu voi vorbi niciodata ca un nativ! Asta e! Tu insa, ai un talent nativ pentru invatarea limbilor straine si, dupa cate inteleg,l-ai folosit cum se cuvine. Cat priveste limba romana, ai nevoie doar de putin timp… si vei fi, cu siguranta, unul de-al nostru! 🙂
Foarte bine punctat; cât despre “gafele” enumerate… sunt de râs la prima vedere dar situaţia este de-a dreptu’ tristă…
@ Daniel Nica: Imi cer scuze ca nu am raspuns pana acum… mai fac de astea! Asa este, situatia devine trista, cu fiecare zi. Parca greselile sunt din ce in ce mai dese, ne napadesc din toate partile… si, ce este mai grav, e ca autorii nu-si dau seama! Saraca limba romana!
Hi-Bonjour Gaby! Am surfat la tine via amicu’ Ratatouille… 🙂
Una la mâna: HELP indeed pentru limba româna actuala! N-am (avut) canale-ro, n-am fost în tara de un an, rasfoiesc ziare-ro now and then si ma “crucesc” cu ambele mâini, desi mi-s agnostica… E de râsu’-plânsu’, da’ mai mult de… plânsu’! Cam jumatate din fostii mei colegi de promotie locuiesc de ani în afara patriei-muma… A propos de starea actuala a limbii române, o fosta-profa de la facultate mi-a spus anu’-trecut:”Mai Mélanie, situatia devine din ce în ce mai penibila, mai patetica… voi, cei plecati pe-alte meleaguri, vorbiti si stapâniti mai corect româna decât generatiile de dupa ’90!” Se pare ca celebra fraza “mult e dulce si frumoasa limba ce-o vorbim”(dixit Gheorghe Sion) nu mai e de-actualitate… 🙁
– – –
Salutari toulousene, sanatate si-un weekend formidabil în verdea-ti Irlanda! 🙂
@ Melanie: In sfarsit, ne intalnim, stimata doamna! Sunt onorata, trebuie sa spun!
Da, cred ca noi, expatii, folosim o limba romana mai corecta, pentru ca, neavand un contact direct cu tara, riscul otravirii noastre lingvistice este foarte redus. Chiar daca ascultam/vedem tot felul de show-uri in limba noastra materna la radio sau tv, exista totusi un filtru impus de CNA, si nu scapa chiar toate nazdravaniile. Scapa foarte multe, e adevarat, dar nu cele foarte grosiere. Si stii ceva, Melanie? Aproape ca nu mi-as mai bate capul cu limba romana, dar este totusi limba pe care o vorbesc in casa si pe care am primit-o, nu-i asa?, de la mama! Daca tot o am, de ce s-o stric? Din contra, eu sper s-o dau mai departe, nepotilor mei! 🙂 Chiar daca va fi a doua limba, pentru ei/ele!
Imbratisari din verdea Irlanda, pentru un cetatean francez in care bate o inima de roman! 🙂
@Gabylou, same here… 🙂 Te-am citit episodic, acilea si pe la colegii tai, dar acest articol mi-a mers nu doar la inima, ci si la casa-sufletului… Ref. la nepotii tai, vor asimila româna, o vor întelege, dar traind în Irlanda, va vor raspunde în… engleza! 🙂 Cunosc cazuri concrete când ambii parinti sunt români, aici, în USA si-n Canada. Idem pentru cuplurile mixte, ca al nostru, desi sotu’ meu vorbeste si scrie româna dincolo de onorabil, copiii ne raspund în franceza sau engleza, cum am locuit 5 ani în USA… 🙂
– – –
Ah, stii ce-au în comun irlandezii, scotienii si francezii si de ce se “iubesc” de secole?… acelasi dujman comun: perfidu’ Albion=UK! 😀 =))
Sanatate & friendly hugs… 🙂
@ Melanie: Multumesc pentru… Gabylou, suna ca un cantec!
Cat despre romenglish sau cum s-o numi ea, cred ca ai dreptate. Ma uit, deja, la baietii mei si-mi dau seama ca, uneori, le este mai usor sa vorbeasca in engleza cu noi, decat in romana. Pana si eu, care nu am practic, o traditie in a vorbi o a doua limba, am zile cand, fara sa vreau, vorbesc in engleza, chiar si atunci cand n-ar trebui. Asta e, omenirea va vorbi, mai devreme sau mai tarziu, o singura limba. 🙂
🙂 esperanto a esuat, asa ca engleza sau/si chineza?!… 🙂
– – –
Gabylou e diminutivu’ afectuos pentru Gabriel si Gabrielle, prenume adorabile… 🙂 Salutari toulousene, sanatate si… see you soon, on the Moon! 🙂