Nascuta la Bucuresti (fiindca asa a vrut mama, nu pentru ca as fi avut vreo legatura speciala cu locul respectiv) pe 3 noiembrie 1962 
Mi-am petrecut copilaria la Tecuci, un oras caruia nu eu, ci Florin Calinescu i-a adus oarece notorietate. Nu stiu de ce, pe vremea cand lucra la Pro Tv si facea ”Chestiunea zilei”, Calinescu pomenea, destul de des, numele orasului meu natal (insist sa-i spun natal, pentru ca Bucurestiul m-a gazduit pret de vreo trei zile, doar) Am absolvit liceul la Galati si facultatea la Iasi Profesor de biologie pentru o vreme, in Vladimirestii Galatiului, cu o cariera scurta si lipsita de orice stralucire Fire recalcitranta, m-am opus cu indarjire vointei directorului scolii la care lucram, si care voia sa ma ”lege de glie” in comuna respectiva, ordonandu-i sefului de post sa-mi elibereze ”buletin de Tudor” Mi-am pus in cap tot corpul militienesc din sat, pe inspectorul de specialitate de la ”judet’ si vreo 20-30 de tovarasi profesori si educatori colegi, care nu vedeau cu ochi buni un asemenea refuz Cu toate astea, am fost obligata sa fac parte din corul scolii, in care, vrand-nevrand, intrau toti profesorii asezamantului Da, da, eu eram aceea care canta fals Toate se intamplau prin anii ’84-’86-89 Am prins Revolutia la televizor, si chiar nu am nici un merit in izbanda ei locala Insa si astazi imi aduc aminte, cu placere, de ”mica rezistenta” personala impotriva regimului comunist, atunci cand am decis sa intorc televizorul din sufragerie cu fata la perete si am lipit pe el o bucata de hartie pe care scria ”In conservare” Din 1990 pana in 2004, am fost unul dintre condeierii cotidianului Viata libera din Galati A fost una dintre cele mai bune, frumoase si productive perioade din viata mea Surprinzator, chiar si dupa plecarea mea, ziarul a continuat sa existe Acum locuiesc in Irlanda, o tara in care n-as fi crezut vreodata ca voi ajunge sa traiesc Dar Dumnezeu a avut grija de mine, si ma inchin Lui pentru asta N-am avut nici o problema in a lucra, pentru o scurta vreme, ca om bun la toate intr-un take away din oraselul in care locuiesc. Acolo am simtit pentru prima oara cum miroase, cum arata si cu ce se mananca viata in Occicent Singurul progres profesional pe care l-am facut intre timp a fost gasirea unei alte slujbe, de data asta intr-o fabrica Cot la cot cu oameni veniti din toate colturile lumii, de toate culorile si orientarile Profesional, nu mai am nici o ambitie. Sunt, probabil, prea batrana pentru asa ceva, ca sa nu mai spun ca bariera de limba este, de cele mai multe ori, greu de sarit Cu toate astea, iubesc libertatea pe care mi-o da Irlanda, si confortul pe care mi-l asigura banii obtinuti din munca mea de muncitor in fabrica Despre Romania, numai de bine. Ii duc dorul… si-atat! Imi puteti scrie la salut@blogulucimpoca.ro .
Self-promo
Nu numai Calinescu a adus notorietate orasului ci si mustarul care si acum are o raspandire si acelasi gust ca inainte. Mustarul de Tecuci, fie el dulce sau iute.
La cat mai multe articole si comentarii.
BTW, La multi ani si multa sanatate. Sa ne citim si peste 50 de ani.
@ Ciupanezul: Sa dea Dumnezeu, pustiule! Si n-o sa uit niciodata ca esti, cred, unul dintre primii mei cititori, si, cu siguranta, primul care m-a promovat in blogosfera. Sa-ti fie bine.
Draga doamna , constat ca aveti talent!
Ma regasesc in postarile dvs. Aveti si simtul umorului! Asta , e doar pentru cei cu cap!
Va multumesc pentru o clipa de destindere dulce-amara!
Florentina: Florentina? Nu cred ca ne cunoastem, dar imi pare bine de cunostinta. Sincer, ma bucur ca imi acordati incredere, e lucru mare cand cineva venit din neant iti spune asemenea cuvinte frumoase. Va mai astept pe la mine!
Acum, eu imi dau tot interesul, si daca n-o sa reusesc sa fiu unul dintre cei mai cititi blogeri, o sa incerc sa devin, cu siguranta, unul dintre cei mai prolifici in materie de scris.
Glumesc, desigur, nu intotdeauna ce e mult, e si bun!
Cum spuneam, va mai astept, intotdeauna cu placere.
Oamenii te urăsc pentru că nu esti ca ei. Tu îi iubesti pentru că nu sunt ca tine.
citind blogul mi-a venit in minte acest aforism si sunt impresionat de ceea ce scrii
te rugam sa continui oricit de greu iti este si spune mai departe lucrurilor pe nume
Un fan al articolelor semnate pe vremuri in Viata Libera
conservadetecuci: Amuzant ”nume de cod”, oricine ai fi ascuns sub acest pseudonim. Dar, din cate imi dau seama, in stransa legatura cu Fabrica de conserve din Tecuci. Incantata sa aflu ca in afara de familia mea (nici aia prea numeroasa), lumea isi mai aduce aminte de mine. Pai, ramanem in legatura, nu?
Interesant. Va accesez de ceva vreme blogul. Am gasit comentariul dumneavostra pe blogul profesorului Stefan Andronache (galeria foto, administrat de noi in cadrul proiectului tecuci.eu). Nu am fost convins ca adresa de e-mail scrisa in comentariu este corecta. De aceea am preferat acesta cale de comunicare. Eu sunt administratorul website-ului http://www.tecuci.eu. Ma gandesc la o colaborare cu Dumneavostra. Toate gandurile bune!
@ Virgil: V-am trimis un e-mail deja, sper ca l-ati primit. Toate gandurile bune si dumneavoastra.
Buna seara! Pentru simplul motiv ca eu sunt surprins placut de blogul dumneavoastra, o sa va fac un banner pe tecuci.eu. Si o sa introduc, cu voia DV, adresa in lista newsletter-ului nostru. Poate ca odata pe saptamana (sau lunar), un articolut pentru tecuci.eu…. Ori, sa-mi permiteti sa postez articole din blog. Evident cu link-ul ce trimite la sursa. Numai bine!
Asa o bucurie m-o luat… Asa o mare bucurie… Am gasit intamplator linc spre blog de pe hotnews (ce frumos au mai crescut oamenii aia in ultimii ani…) si tot citesc, si tot citesc… Chiar ma gandeam in prima faza ca trebuie si scrisul asta sa fie rodat undeva, abia intr-un tarziu m-am uitat mai bine la om si am vazut episodul cu Viata libera, unde nu v-am citit, pentru ca am ajuns pe acolo doar accidental, facand cine stie ce documentari… Foarte tare-mi place, nu prea ma dau io pe bloguri, ca prea mi se par exhibitioniste (marea majoritate). Da’ aici m-am simtit asa bine! Mai viu, daca ma primiti! O mare imbratisare de la un necunoscut…
@ Miha: Ai umor, Miha, m-am distrat. Ca si tine, si eu cred ca noi, bloggerii (hai, sa ma dau si io rotunda) suntem oleaca exhibitionisti. Dar, atata vreme cat exista si destui ”voyeristi”, inseamna ca ne meritam unii pe altii. 🙂 Te mai astept, tu sa vii! O mare imbratisare de la mine!
Mi se pare ciudată senzaţia pe care o am: deşi tonul postării pare amuzant şi prezentarea este făcută cu umor, cititnd , brusc m-a cuprins o stare nostalgică amestecată cu un dor nedesluşit şi fără să-mi dau seama când au plecat din ochi, câteva lacrimi s-au rostogolit pe obraji. Poate gândul meu a alergat spre îndepărtata Irlandă şi l-a speriat distanţa… poate inima mea a reuşit să intre în aura inimii tale şi a găsit acolo acea nostalgie care m-a dominat cât timp am citit mai ales partea de final… Subjugată încă acelei stări aş vrea să-ţi pot trimite un petec de cer de deasupra Tecuciului, un buchet cu flori de câmp – mai mult cu macii – şi-un strop micuţ din Dunărea albastră. Oriunde te-ai afla, fii fericită !
@ Aura: Ti-am urat deja bun venit… sper sa ne citim multa vreme de acum incolo. Multumesc pentru daruri, le primesc cu inima frematand… si pentru tot ce ai spus, atat de frumos, despre mine.
Felicitari pentru carte, la mai multe si sper ca o multime de copii vor invata alfabetul, urmand sfaturile voastre colorate. Aura, ma bucur sa te am prin preajma. Cred ca dra coolnewz a fost pe post de zana buna, m-a adus aproape de niste oameni speciali. Te sarut, bucura-te de primavara.
Cimpoca esti the best romanian irish what I knew 🙂 Like your posts!
@ Daniela: O, girl, you made my day! Si, apropo, not irish… yet! 🙂 Multumesc pentru cele spuse, au fost din inima, sper! 🙂 🙂 🙂 Te-am remarcat si eu, recent, ”frunzarind” blogrollurile catorva prieteni comuni. Pe tine si pe inca vreo doua conitze care, toate la un loc, aduceti un aer tare proaspat in blogosfera. Mai vorbim, da?
Mi-a placut ce am descoperit pe blog la tine…!Sper sa ne oferi cat mai multe momente de delectare!! Salutari din…,,orasul noptilor albe”!!!
Pfiuuu,….ce mica e lumea..de cand cu netul asta…!!!
@ Cristi: Buna, Cristi, bucuria e cu atat mai mare cu cat esti tecucean de-al meu! Chiar imi face placere sa ne intalnim, fie si virtual. Asa-i, lumea e mica tare… de cand cu netul, sa-i dea Dumnezeu sanatate 🙂 si mi se pare extraordinar ca romani aflati peste tot in lumea asta, ne putem intalni pe o pagina de blog, comentand, discutand, analizand. Mai frunzaresc paginile astea un roman care locuieste in Iran, o doamna din Franta, o prietena din Suedia, uite, tu- din Sankt Peterburg, alti cativa romani din State si din Canada… Te mai astept pe aici, am si pagina de facebook, trebuie sa tastezi doar numele meu… toate cele bune, sper sa ne mai auzim! 🙂
Bine te-am gasit! 🙂