Va lansez o provocare. Priviti fotografia de mai jos si, daca doriti, scrieti in sectiunea ”comentarii” la ce v-ati gandit cand ati vazut imaginea, ce ati crezut voi ca reprezinta?
Trebuie sa mentionez ca prima oara am vazut asa ceva acum vreo 5 ani, tot aici, in Irlanda, undeva in centrul tarii, in comitatul Roscommon, si am dedus ca este o turbarie, locul de unde se exploateaza carbunele numit turba. Anul acesta, am strabatut din nou tinutul cu pricina, am facut si cateva poze si m-am si documentat oarecum. Incercand sa nu plictisesc foarte mult, am sa fac o descriere succinta a subiectului, mai mult din convingerea ca nu ati mai vazut poate asa ceva pana acum. Asadar, turba este un carbune inferior, nematurat, format prin descompunerea lenta si carbonizarea partiala a materialului vegetal acumulat in mlastini neaerisite. Daca este uscata si i se adauga petrol, turba devine un combustibil foarte bun, cu o putere calorica mare; poate fi folosita si in agricultura, ca ingrasamant natural, ce ajuta la mai buna fixare a mineralelor in sol.
In Europa, mari acumulari de turba se gasesc in tarile scandinave, precum si in Anglia si Irlanda.
Intamplarea face ca, la cateva minute dupa ce am facut fotografia, sa vedem, in oraselul cel mai apropiat, masinuta asta, plina cu un transport de turba uscata. N-am idee daca a fost o comanda de carbune pentru vreun cottage din zona, sau una de ingrasamant natural, cert este ca nu te intalnesti cu asa ceva toata ziua-buna ziua.
Self-promo
Ce sa fie, ce sa fie?
Posted on May 27 2011
Vazand poza la rezolutie mica m-a dus gandul la chirpicii romanesti; prima idee: “ia te uita ce lut negru au astia!”
Dupa cum arata barnele alea de turba din prima poza deduc ca de la extragere pana la forma din camion turba mai trece printr-o prelucrare mecanica in genul obtinerii sinei de cale ferata din otel (extrudare). Probabil ca exista vreo masinarie cu un rezervor mare in care exista turba oarecum lichida, masinarie care se plimba pe aratura si lasa in urma barnele de turba. Cineva cresteaza “barnele” ca sa poata rupe bucatile mai usor dupa uscare.
@ MrL: Din nou, scuze pt rezolutiile (foarte) mari ale pozelor, adm. de retea mi-a promis o rezolvare, dar ba a fost in sesiune, ba a plecat la Paris… :).
Uite, la chirpici nu ma gandisem… E posibil sa foloseasca, intr-adevar, o masinarie, ceva, pentru ca altfel nu se explica liniaritata barnelor alora, cum le numiti. Am vazut cateva zeci de campuri de astea, si toate aratau la fel. Deci, e o tehnica anume… oricum, le usuca direct acolo, pe camp, dar nu am vazut, in schimb, gropile de unde scot turba. Cred ca trebuie sa fie, undeva, un loc anume de exploatare… Oricum, mi s-a parut extrem de interesanta turbaria, si ma intreb daca nu cumva folosesc aceeasi tehnica de acum 100, 200 de ani…
http://www.youtube.com/watch?v=OKqCog5m5Yo&playnext=1&list=PL1AAF21F0AF84A87F
Ma duc sa joc la loto, azi am inspiratie 🙂
@ MrL: Sunteti extraordinar, zau asa! Si uite cum articolasul devine un articol de documentare in toata regula. Multam fain, recomand a se vedea link-ul indicat de dstra.
Nu stiu daca se spune sau nu… dar BAFTA la loto.
Gabi, lasa-ma cu chirpicii! Ti-ai cumparat manualul ala de fotografie?
Pai seamana perfect cu o autostrada din Romania, inainte de taierea panglicii albastre 😀
@ Anca: 🙂 🙂 🙂 Imaginatie peste medie, asta-i clar! Acum inteleg de ce toata lumea se plange de calitatea autostrazilor din Romania. Weekend placut, pe sosele bune, daca circuli zilele astea. Te sarut!
hmmm … ai venit prea repede cu explicatia si nu am avut timp sa ma gindesc la prea multe. Dar oricum mi se pare super-interesant! Deci in poza 1 turba aia e aranjata intr-un fel sau asa o intilnesti “nederanjata” in natura??
@ coolnewz/Ratatouille: Super-intersant, nu-i asa? E aranjata asa, ca sa se usuce si sa poata fi taiata in bucati mai scurte, apoi. Din cate am citit, si in Germania exista turbarii!
chiar dacă am citit explicaţia (şi mi-a plăcut mult să mai aflu ceva nou) tot îţi spun la ce m-a dus gândul prima oară: topitură de bazalt. cam aşa arăta lava de bazalt pe când cuptoarele se deşertau fierbinţi. era un amestec de piatră de bazalt care odată topit se turna apoi în forme şi se făceau dale, dar uneori cuptoarele se deşertau pe o pantă…. şi ieşeau linii de-astea negre, şerpuitoare şi fierbinţi.
@ psi: Iar eu nu mi-am imaginat niciodata ca bazaltul poate fi topit! Uite, si eu am aflat ceva nou :).
Exact la chirpicii romanesti ma gandeam si eu. Dar eu stiam ca la noi se foloseste si se numeste TEZEC. Cel putin asa stiam eu.
@ Ciupanezul: Astia nu cred ca stiu pe aici ce sunt chirpicii. Sau cel putin asa cred eu, dar uite ca mintea romanului… zboara! 🙂
ca sa fiu sincera eu am fost nitel in dubii, daca explicatia pozei era cea data de tine sau trebuie sa supoztionam noi 🙂
mda, pana la urma m-am prins, insa cand ai zis ingrasamant natural, m-am gandit ca au gasit astia o metoda sa preseze balegarul si sa-l faca benzi de forma aia…
@ aA: Oricum, folosesc si ei balegar pe post de ingrasamant natural. De altfel, prin martie, cand incep sa imprastie balegar pe camp (au niste masini speciale, foarte rapide), mirosul de balegar este mai mult decat pregnant prin… tzara. Noi ii spunem parfum de Irlanda! 🙂 🙂 🙂
@ Marean: Eu n-am spus nimic de chirpici…. 🙂 Nu, n-am cumparat (inca) manualul. 🙂
Eeeeeeeeeeeeee, atunci n-ai facut nimic in cultura!
@ Marean: Tocmai ma intrebam ce poate face cultura pentru mine, nu ce pot face eu pentru cultura! 🙂 🙂 🙂
Din punct de vedere al alimentarii cu nutrienti zacamintele de turba din tara noastra sunt in principal eutrofe, dar raman destule si oligotrofe.
1.1 Zacamintele de turba eutrofa
Cele mai importante turbarii eutrofe sunt legate de depresiunile intramontane ale Carpatilor Orientali. Astfel, depresiunea Ciucului cuprinde pe langa alte 15 zacaminte si zacamantul de la Miercurea Ciuc cu o suprafata de 525 ha, urmat de cele de la Siculeni Siculeni (341 ha) si Toplita (245 ha). Grosimea maxima a stratului de turba este de 2,40 m, in mod exceptional, la Tusnad Bai, dar intr-un zacamant de numai 3,5 ha, turba ajunge la 11 m grosime.
Alte zacaminte de turba eutrofa se gasesc in Depresiunea Maramures (2), cel mai important fiind cel de la Ocna Sugatag de 1,4 ha si cu o grosime maxima de 8 m;
Depresiunea Giurgeului (11 zacaminte) din care doar 6 au peste 10 ha, cel mai mare, Remetea are 140 ha si o grosime a turbei de 3,7 m; Depresiunea Barsei, cu numeroase zacaminte, cel mai mare la sud de Sanpetru are 43 ha cu grosimi sub 2,5 m.
In Bazinul Transilvaniei o turbarie importanta se afla la Mandra, langa Fagaras, are peste 300 ha cu grosimea maxima a turbei de 3,5 m si este instalata in lunca Oltului.
Alte turbarii mai mari se gasesc in depresiunea Pannonica, unde turbaria de la Ecedea din bazinul Crasnei, desi intinsa pe mai multe zeci de kilometri patrati nu contine o turba valorificabila.
In fine, pe Platforma Moldoveneasca, in apropiere de Dorohoi se cunosc trei turbarii, cea mai mare fiind cea de la Dersca Lozna, cu o suprafata de 80 ha si un strat de turba gros de pana la 6 m.
1.2. Zacamintele de turba oligotrofa
Turbariile oligotrofe din Romania apar exclusiv in zona montana, la altitudini de peste 800 m, au suprafete sub 120 ha, in general, mai mici si grosimi de pana la 10 m.
In Carpatii Orientali se gasesc cele mai multe si mai mari turbarii oligotrofe, fiecare masiv muntos mai important avand cateva turbarii. Mai importante sunt turbariile din Muntii Harghita, unde patru zacaminte insumeaza 217 ha cu grosimi ale turbei de pana la 10 m, asa cum este turbaria de la Mohos cu 80 ha. Alte zacaminte se cunosc in Muntii Calimani, Muntii Gutaiului, Muntii Bargaului (Bazinul Dornelor). Acesta din urma cuprinde 26 turbarii cu o suprafata de 700 ha cu valoare stiintifica si economica deosebita, cea mai importanta fiind turbaria de la Pilugani – Poiana Stampei cu 96 ha si grosime maxima a turbei de 6 m. Profilul litologic al zacamantului are urmatoarea succesiune: in baza un strat de namol cu grosimea medie de 0,65 m, urmeaza un strat de turba neagra de cca 2 m grosime, turba de Sphagnum cu multe Cyperaceae si graminee eutrofe; stratul mediu de turba mai putin turbificat, de cca 2 m si, in fine, la partea superioara apare ultimul strat de turba de Sphagnum cu o grosime de peste 3,5 m de varsta subatlantica.
Turba de la Pilugani se exploateaza pentru uz casnic (combustibil), dar si pentru extragerea de rasini eterice (pana la 7,5 %), produse de valoare in industria cosmetica. Namolul din primul strat are proprietati terapeutice deosebite.
Alte turbarii importante din Bazinul Dornelor se gasesc la: Casoi, Colacelu, Gradinita, dar si in alte locuri, insa de dimensiuni mai mici.
Turbarii oligotrofe se mai cunosc in bazinul Lucina (Suceava), Muntii Apuseni, cu peste 50 de turbarii cu o suprafata totala de 212 ha si mai putine in Carpatii Meridionali (Fagaras, Sebes si Semenic).
@ Ioana Tudor: Wowwwww… multumesc pentru informatiile puse la dispozitie. Sunt, marturisesc, impresionata. Ulterior, am intrat pe blog si am vazut ce carte de vizita impresionanta aveti. Va trec in blog-roll, sper sa ramanem in legatura, si nu doar pe seama subiectelor stiintifice. Ne mai intalnim la cate o cafea virtuala, daca nu aveti nimic impotriva! Va doresc spor la treaba.