In cartierul in care locuiesc, parcarea alocata grupului nostru de case are 8 locuri. Suficiente, as zice, pentru patru case, cate se afla acolo. Evident, se mai intampla cateodata ca vecinii sa aiba musafiri, parcarea sa fie ocupata, situatie in care parchezi si tu pe unde poti, incercand sa nu-i incurci pe ceilalti. Cum va spuneam, suntem vecini cu trei familii poloneze. In virtutea multiculturalismului de care va vorbeam nu demult, nu ne salutam, nu vorbim, nu comunicam in nici un fel, pentru ca, dupa ce le-am adresat, de cateva ori, cate un ”Hello” rasunator, n-am primit nici un raspuns. De aceea, am zis ca nu e cazul sa ne mai racim gura de pomana, cateodata chiar e indicat sa faci economie de cuvinte!
Intr-o zi, sa tot fie vreun an de-atunci, cand ne-am intors de pe unde avusesem treaba, ajungem in parcare, si, ce credeti? Pe o latura a ei, trei locuri erau marcate si numerotate cu numerele caselor carora le ”apartineau”. Si cine credeti ca se facusera stapane pe cateva spatii, proprietate comuna, evident, daca nu cele trei familii de polonezi?
Deseori, asa cum vedeti si in fotografie, marlanul de la numarul 24 obisnuieste sa-si parcheze masina pe doua locuri, ca sa fie sigur ca atunci cand se intoarce nevasta-sa acasa, prinde si ea un loc in parcare. La vremea aceea, situatia ne-a nemultumit total, va dati seama, dar acum suntem pe punctul de a o rezolva, in sfarsit. O fi ea proprietatea particulara sfanta in capitalism, dar nici de proprietatea comuna nu-si bate nimeni joc! 🙂
Nu e prima data cand vad cat de mult semanam noi, toti cei veniti din tarile foste comuniste. Polonezi, slovaci, romani, estonieni, lituanieni, cehi – parca suntem facuti de-o mama. Ce-i mai grav e ca tinerii proveniti din astfel de familii se comporta, in general, ca si parintii lor, fara a le pasa prea mult de normele noii societati in care au venit sa traiasca. Adica, e ceva de genul ”ne plac banii astora, dar in rest, da-i in mama ma-sii!”. In concluzie, nu m-ar mira sa-i vad pe vecinii mei polonezi cum isi vor construi, intr-o zi, garaje, undeva intr-o margine a cartierului. Ilegal, desigur, ca doar care dintre ei si-ar pune mintea sa apeleze la un fleac de autoritate numit lege?
Intr-o viata anterioara am avut ca vecini o familie de polonezi. Erau (sunt si acum dar ne despart cateva mii de km) extrem de bine educati si se purtau foarte civilizat.
@ MrL: Nu cunoscusem nici un polonez pana sa vin aici, in Irlanda. Sunt convinsa ca nu poti sa spui despre polonezi ca sunt ”necivilizati” ca natie, asa cum nu poti sa spui asta despre romani. Plus ca nu exista natie 100 la suta civilizata, cu o educatie perfecta etc etc… stiu si asta. Si cu toate astea, cele mai multe probleme privind buna vecinatate in cartier(e) comportamentul la serviciu etc etc- le-am avut cu polonezii. Poate asta le e nivelul celor despre care vorbesc- dar adevarul e ca nici nu vor mai mult, preferand sa ramana la stadiul asta de grobieni… Ma rog, asta e o discutie foarte lunga, prefer sa ma opresc aici… incercam sa explic doar cateva aspecte, din proprie experienta.
Într-o viaţă anterioară inseamnă niciodată.
Pentru mine inseamna acum cinci ani – eram intr-un loc si faceam lucruri care nu mai au nici o legatura cu viata mea actuala – alta viata; polonezii cunoscuti de mine se numesc Aneta si Konrad.
@ MrL: Chiar nu as vrea sa fiu gresit inteleasa, dar imi e dor de niste vecini de treaba. Si eu am un Konrad la servici, si o Agniezka, si o Anna, niste polonezi buni de pus la rana, dar, din pacate, nu locuim in acelasi cartier. Probabil ca prin alte parti niste Ioni, Marii, Gheorghi (asta doar ca sa folosesc niste nume neaose) deranjeaza pe altii, pentru care suntem, la gramada, romanii prost crescuti. Din pacate, astia scot intai capurile la suprafata… indiferent de nationalitate.
Ca sa nu incurce masinile si sa parceze 25 pe 26, de pilda, scrie si tu cu un cui pe capotele autoturismelor lor, dar cu litere: douazecisisase, douazecisicinci etc. Daca ti se pare ca un cui ar fi o scula prea invaziva, pune mina pe o galetusa cu vopsea si dai cu pensula! Poti adauga si niste cuvinte de dulce cu referire la mamele lor, la grijania si cristelnita… La urma urmei, nu si-a reparat Dan piciorul pe de-a-ntregul? Pune-l sa-i fugareasca oleaca prin jurul parcarii. Si-ai sa ai o mindrete de tiganeala estica piperata cu injuraturi si imbrinceli, ca la Galati acasa. Polonezii vor aduce si ei cultura lor in asemenea momente magice. Nu trebuie sa inveti leseasca de balta a vecinilor, fii sigura ca vor intelege ce va anima in dorinta voastra fierbinte de interculturalitate. Zi mersi ca vecinii aia ai tai n-au facut ca mirlanii din vecinatatea mea, ai mei au scris numerele masinilor pe cite o bucata de parcare, au pus cite un carton cu “Nu parcati!”, dar au plantat si cite doi stilpisori din metal pe care i-au impreunat cu un lantz si cu un lacat, sa nu vina vreun congolez ca mine sa le strice scrisul.
@ Marean 🙂 : Tocmai ma dadeam mare ca eu sunt romanca, si nu fac de astea :). Mai stiu si eu cate ceva despre atmosfera de Galati de care vorbesti tu aici, si care dintre locatarii blocurilor de oriunde n-a trecut prin asa ceva?
Aaaaa, si ce spuneai? Lasa, ca dragii nostri lesi ne-au pus pe parbriz, de vreo doua ori, o notita cu ”Don’t park here”, inca de pe vremea cand nu-si trasesera parcari personalizate! De-atunci, de ”frica”, nu le-am mai calcat teritoriul, parcam si noi pe unde apucam, daca e aglomeratie. Cum spuneam, se va rezolva curand, dupa cum am fost instiintati. He he, ei nu stiu asta inca :).
trist sa vezi ca si acolo e ca pe-acasa, poate cu vremea se ia si pe ei civilizatia de acolo si isi schimba naravurile, daca nu de placere din necesitate!
@ aA: Nu trist, e foarte trist. Dar pentru ca nu am cum schimba lucrurile, va spun sincer, dragilor, ca imi creste inima de bucurie sa vad ca nu suntem singuri! Am auzit atatea despre romani- ca fac, ca dreg, ca sunt asa, ca sunt pe dincolo, incat credeam ca nu exista altii ca noi. Ei bine, uite ca exista. Polonezii din Irlanda sunt un fel de romani din Italia, asa ca… dupa cum vedeti, loc sub soare exista pentru toata lumea. Sanse de schimbare? Nu cred, este dovedit ca se poate trai si asa. Nimeni n-a murit din prea multa marlanie! 🙂
Asta e problema! Cum nimeni nu a murit din prea multa marlanie, chiar si cei ce au cat de cat un pic de educatie… renunta la ea abordand si ei metode lipsite de bun simt!
Sotul meu, Domnul sa il aibe in pace, care era jumatate polonez 🙂 , ar fi salutat in continuare persoana care nu ii raspundea la salut si ar fi evitat orice conflict!
Eu l-as fi intrebat iritata: “De ce insisti , nu vezi ca e mitocan? ”
El mi-ar fi raspuns calm dar apasat: : “Da, este dar eu nu sunt!”
Am trait impreuna 33 de ani si azi mi se pare ca… nu era din lumea asta!
Am invatat multe alaturi de el… iar el… nu inceta sa invete, cu modestie, tot ce era bun, de la altii!
Gaby, iti doresc o saptamana buna si.. cat mai putine ostilitati… care nu fac deloc bine la ficat 🙂
@ Cita: Da, exista, de prea multe ori, tendinta de a raspunde cu violenta la violenta, cu rautate- rautatilor, si tot asa. De aceea exista prea multe conflicte, uneori complet artificiale, doar pentru ca cineva s-a incapatanat sa demonstreze ca e mai tare ori ”mai bazat”. Nu ne sicanam cu vecinii nostri, am fi starnit un razboi care sa dureze 100 de ani, si, ca orice razboi, sa aiba urmari neplacute. Am apelat la solutia legala, si tot legal se va rezolva. Sper ca astfel sa inteleaga si ei ca nu traiesc in tara nimanui, si ca nu pot face legile dupa cum ii taie capul.
Am avut si eu un unchi pe jumatate polonez, la fel, un om deosebit. Cred ca nu se moare nici din prea multa cumsecadenie si omenie. O saptamana buna si tie, draga mea Cita, si, ai dreptate, trebuie sa ne ferim ficatul de tot ce il poate afecta! 🙂
mi-a plăcut foarte mult ce a spus cita despre salut şi replica soţului ei. şi eu cred, aşa am fost învăţată, că salutul este o formă de respect faţă de noi înşine în primul rând.
şi atunci când astfel de lucruri par să te necăjească eu spun doar atât: priveşte în cealaltă parte şi zâmbeşte. oamenii sunt buni sau răi pentru că pot, dar te pot răni numai dacă îi laşi.
şi cred că atitudinea vecinilor tăi nu vine din etnia lor ci din firea lor.
pe când am fost în vizită la un prieten în berlin, de câte ori veneam acasă din plimbări, oliver căuta loc de parcare şi pentru că mereu parca în alt loc l-am întrebat dacă nu are un loc al său. ne-a explicat atunci că plăteşte un loc de parcare, ca toţi vecinii săi, dar că nu există un loc anume fiind un spaţiu public, aşa că uneori parca la câteva străzi distanţă şi nu era o problemă.
o săptămână bună să ai.
@ psi: Si aici vorbim despre spatii publice, unde, pur si simplu, ar trebui sa se aplice regula primului venit, respectata de toti ceilalti locatari, doar de cei despre care vorbim- nu. Dincolo de bunavointa, intelegere- care reprezinta legea nescrisa, trebuie respectate si legile scrise.
Asa-i, atitudinea nu vine din etnia lor, ci din suma intamplarilor, faptelor, educatiei, influentei etc din care sunt alcatuiti. Ca noi toti, de altfel!
Si tie, si voua tuturor, o saptamana buna!
Lasati-l dracu pe marlan… nu vedeti ce casute frumoase…?! :))
@ Furnicarul: Da. casutele sunt foarte frumoase. Este? Luminoase si vesele… 🙂
@ Furnicarul: Scuze, casuta de furnici, bine ai venit pe la mine! 🙂
Gabriela, dar vezi ca tot cu esticii se intampla lucruri de-astea, nu cu cei de acolo. Am mai citit despre comportamentul vecinilor vostri polonezi, parca-r fi de pe la noi!
Sa fie asta o problema universala? Credeam ca numai la noi, ca numai NOUA ni se intampla…De 7 ani locuim intr-o zona buna a Clujului. Ne-a costat sa ne mutam aici, e scump. Nu era parcare, dar ne inteleseseram tacit, vecinii, care unde parcheaza, evident, cat mai aproape de intrare si vizibil de la ferestre. Ei bine, a venit un nou vecin, un roman (nu, nu e polonez!) in bloc. Asta vara s-a intamplat…Noi eram in concediu, in Italia. Cand ne-am intors intins de la Viena, obositi, am parcat la locul nostru. Era ora 22,00, noi obositi. Vine asta la usa noastra si ne someaza (!) sa mutam masina de acolo, ca acum e A LUI PARCAREA. Si ne flutura pe sub nas o hartie de la Primarie. A facut cerere in lipsa noastra, stia ca Primaria aloca locuri pentru parcari, si a vrut NUMAI SI NUMAI LOCUL NOSTRU! Noi a trebuit sa ne multumim cu un loc la doua strazi distanta de bloc, pentru care platim la fel, dar nici nu ne vedem masina de la geam! N-am stiut ca se distribuie parcari. Am platit sa facem parcul de langa bloc, sa refacem strada, sa reparam cladirea. El s-a mutat la totul gata si a vrut parcarea noastra. De la un singur geam isi vede masina, noi o vedeam de peste tot. E oribil ce se intampla. Si nedrept! Dar asta e o mare problema in Romanica, sunt sigura ca lumea e de acord cu mine.
Aveti grija. Nici eu n-as fi crezut ca se poate inatmpla, mai ales in lipsa noastra. Parcarile!
O saptamana buna, Gabriela! 🙂
@ Mirela: Mi s-a mai intamplat de vreo doua ori sa am senzatia ca n-am parasit Romania vreodata, ca inca traim in Galati, si asta, evident, nu din cauza irlandezilor, ci a esticilor, cum ii numesti tu. Comunismul a actionat, se pare, dupa aceleasi reguli peste tot, iar noi, locuitorii din fostele tari comuniste, am invatat sa-i supravietuim dupa aceleasi reguli, indiferent cum s-a numit tara de origine. La 22 de ani dupa eliberare si la 3000 km distanta, inca imi mai sufla in ceafa. Asta ma sperie, ma enerveaza si imi creeaza impresia ca unii dintre noi vor mai avea nevoie de 2-3 generatii pana se vor civiliza. Abia dupa asta va veni si integrarea! Imi pare rau pentru cele ce vi s-au intamplat, cunosc sentimentul asta de neputinta. Dar rezolvarea va veni cand nici nu te gandesti! 🙂
Uf! Se pare că legea junglei funcţionează peste tot şi o anume categorie de indivizi tinde să îşi reia traiul şi obiceiurile din copaci…. Păcat ! Sper că veţi găsi soluţia de a-i izola.
@ Aura Georgescu: Problema e pe cale de a se rezolva, oricum, dar, intr-adevar, unii par veniti direct din jungla. Sper sa se intoarca in jungla, careia ii apartin. Cat mai curand! O zi buna, Aura.
Si eu ca un cetatean al unei foste tari comuniste faceam un singur lucru. Parcam in spatele lui, luam cheia si de jur imprejur o zgariam.
Si gataaaa. 😀
@ Ciupanezul: Uite atat a lipsit sa nu facem asta. 🙂 Ideea e ca, daca tot ii avem vecini, vrem sa-i invatam ca trebuie sa respecte legea. Nu sunt la prima abatere, si sper ca vor intelege, in timp, ca nu pot face doar ce vor ei, asa cum sunt obisnuiti. Daca n-ar fi ei, cartierul asta ar fi locul ideal, crede-ma!
Gabi, Ciupanezul are dreptate. Cuiul e solutia. Civilizatia o inveti in cei 7 ani de acasa, adeseori cu nuielusa, nu cu citate din Evanghelie, nu cu politia. Doar daca-s politistii irlandezi mai putin gugustiuci decit ai nostri, poate aveti vreo sansa sa nu ajungeti la niste lupte libere sau sa va mutati. Bafta! Oricum, eu nu mai am masina si nici grija parcarilor, nici a productiei de cuie. Mersul pe jos face piciorul frumos!
Dacă ar fi să scoatem ochi pentru ochi, toată omenirea ar fi oarbă zicea Gandhi.
@ Jeromakay: Asta asa-i. Dar noi discutam, comentam, facem haz de necaz… desi cateodata, ochi pentru ochi si dinte pentru dinte e cea mai dreapta pedeapsa.
@ Marean: Din pacate, transportul public in comun nu este punctul forte al Irlandei. Practic, aici, fara masina esti mort: iti trebuie sa mergi la cumparaturi, sa-ti duci copilul la scoala, sa ajungi la servici etc, distantele intre diferite ”obiective” fiind, in general, destul de mari. Cat despre luptele de strada- Doamne fereste de asa ceva. Nici nu vrem sa ne mutam- pentru ca a fost dorinta noastra sa ne cumparam casa acolo. Asa ca sa plece nesimtitii! 🙂 Oricum, am mai mentionat asta, problema e pe cale de a fi rezolvata,asa cum s-au mai rezolvat si altele. Exact cu politia, cum ai spus!