Intr-o tara in care, potrivit unei glume, ”vara a fost intr-o joi, cand eram sub dush”, posibilitatea de a prinde, spre sfarsitul lui martie, o zi frumoasa, este aproape minima. Chiar si asa, toata saptamana trecuta am sperat ca in week-end sa avem o vreme mai de Doamne ajuta. Evident, conform legilor lui Murphy, despre care am o vaga banuiala ca a fost irlandez, nu s-a potrivit. Week-end = vreme frumoasa? Never! Cu toate astea, sambata am iesit la o plimbare, chit ca cerul era acoperit de nori negri, vantul sufla gospodareste iar drept bonus am primit, la un moment dat, si o pacla deasa, asa, pentru incurajare. 🙂
Dunmore East… orasel la malul marii, un amestec pitoresc intre un satuc pescaresc si o statiune cu pretentii, era, sambata, spre ora pranzului, plin de turisti care se plimbau pe promenada, admirand frumusetea peisajului. Indraznetii… ei, indraznetii, profitand de vremea refluxului, au ales sa alerge pe plaja, insotiti de catelusii lor, sau si-au lasat copilasii sa se joace cu lopatele si caldaruse in nisip ori sa se balaceasca in baltoacele de apa, desi nu erau mai mult de 12-13 grade.
Unii au tinut mortis sa faca plaja, asa cum se face plaja in Irlanda: mai multi cetateni, imbracati, dupa vreme, mai gros sau mai subtire, se aliniaza de-a lungul digului si… stau la soare sau, daca soare nu e, in bataia vantului, pret de cateva ceasuri. In timpul asta, mananca sendvisurile aduse de acasa, citesc sau asculta muzica la casti, netulburati de nimeni si de nimic.
La Tramore, 20 de kilometri mai incolo, o alta statiune la malul marii, am gasit o plaja mult mai populata, si, pentru ca vantul batea destul de serios, cativa temerari s-au lasat in voia lui, dand reprezentatii de kitesurfing.
De altfel, surfingul (cu toate ramurile derivate) este practicat in Irlanda indiferent de anotimp, si are foarte mare cautare la irlandezi, (aproape) indiferent de varsta.
Profitand de faptul ca vantul se mai potolise, am facut si noi plaja pentru cateva minute…
… dupa care am plecat spre casa. Tocmai la timp, pentru ca exact dupa ce-am ajuns, a inceput ploaia.
De-acum, asteptam cu nerabdare vara si sper sa fim pe-acasa, in ziua aia!
Imi e tare drag sa te citesc! Ai o ironie fina in spatele careia se ghiceste o mare energie.
O zi buna
şi la noi vara cade tot într-o joi, că deh, ne înconjoară munţii, dar ne bucurăm totuşi de un tratament mai acătării. 😉 adică pare să ţină de o vreme mai multe zile.
de aceea încă mai port cizmele muşchetar şi ieri erau de dimineaţă zero grade, dar eu nu aveam frumuseţile din aceste imagini în faţă, ci acelaşi decor trist, cenuşiu al absenţei de verde cu tonuri de beton supraetajat.
parcă îmi faci poftă de o şedere în bătaia vântului.:)
Asa cum ziceam.. scrii bine dar sa stii ca si pozele sunt grozave. Este foarte multa libertate in pozele alea, simt deja cum imi bate vantul pe deasupra urechilor 😉
Mă amuză și mă fascinează scrisul tău. Scrii atât de bine despre țara pe care sigur o voi vizita într-o zi, încât și peisajul acesta straniu, dar frumos, aparent neospitalier, dar sigur primitor, mă face să-mi doresc să văd întinderile de albastru care mărginesc insula pe care e situată această VERDE țară! O seară minunată, Gabriela!
pozele sunt extrem de insorite, dau o senzatie de bine, de mare si soare…
cred ca peste tot cade vara intr-o joi cand nu suntem acasa. iar s-a anuntat ploaie pt we…
cum sa nu iubesti viata asta??? 😀 noroc de soarele din sufletele noastre!
@ Cita: Eheiii, candva am fost si… ambitioasa. 🙂 Acum, consider asta ceva fara rost. E bine ca ambitiile marete sa te anime la tinerete. Toate la timpul lor. Bucura-te de florile tale, draga mea.
@psi: Lumea spune ca, dupa o asa iarna apriga, cum n-a mai fost de vreo 60 de ani pe aici, o sa urmeze o vara frumoasa si lunga. Sper, pentru ca nu ai timp sa te plictisesti vara in Irlanda, prea multe frumuseti te cheama sa le vezi. Si noi nu rezistam tentatiilor de acest fel. Sper sa arunci cat mai repede cizmele de muschetar pe raftul din camara, vine aprilie totusi.
@ Adrian: Inca o data, multumesc. Si daca ma consideri si fotograf… cu atat mai mult. Nu fac nimic special, doar ca… peisajele sunt superbe, iar aparatul foto le reda in toata splendoarea lor. Ma bucur ca ti-am adus Irlanda mai aproape!
@ Mirela: Sa stii ca atat peisajul, cat si oamenii, sunt mult, mult mai primitori decat iti imaginezi. Iar combinatia dintre verde si albastru e superba! De fapt, tu stii mai bine, doar te joci cu toate culorile. Spor la treaba!
@aA: Nici nu stii cata dreptate ai, Redsky, cand spui ”noroc de soarele din sufletele noastre”. Intr-o tara in care poate ploua si de 100 de ori pe zi, la soare poti doar visa, cateodata. Ce-i drept, daca prinzi o zi buna, poti vedea tot atatea curcubeie. Nu-i asta cea mai mare rasplata care poate veni din partea soarelui?
Gabriela draga…esti bine asa cum esti! 🙂
Seara buna si… multumiri!
Boring! Very boring!
Suna ca viata intr-o inchisoare in care gardianu-i vremea!
Si pozele sunt vai de mama lor! Fara compozitie, pline de zgomot si de aberatii cromatice.
This message will self-destruct in 5, 4, 3 ….