Cu vreo patru zile intarziere, sambata seara, pe 12 martie, am sarbatorit… Ziua Femeii, in cadru organizat si festiv. O prietena a unei prietene care cunostea o prietena, ma rog, cam asa a functionat lantul slabiciunilor, a reusit sa faca rezervarile, devenind astfel eroul zilei, data fiind lupta acerba pentru bilete- cererea- prea mare, oferta- prea mica. Asa ca am luat drumul Dublinului, ca sa particip la o chermeza ca in vremurile bune.
Gazdele (cateva simpatice doamne de la Comunitatea romanilor din Irlanda) ne-au intampinat cu martisoare, si asa se face ca un cosar mititel si zambaret mi-a tinut companie toata noaptea. Restul- a fost distractie! Fetele au zapacit ringul de dans, existand, la un moment dat, riscul ca petrecerea sa cada cu tavan cu tot in pub-ul de la parter. 🙂
Singurii barbati prezenti la eveniment, bucatarul si DJ-ul, au fost in seara aceea niste martiri. Bucatarul- pentru ca a avut pe cap numai femei si pentru ca, drept bonus, vreo cateva fripturi s-au reintors la el, pe motiv de ”prea moale”, ”prea tare”, prea grasa”, ”prea in sange”; iar DJ-ul- pentru ca ar fi trebuit sa aiba in lista cel putin vreo 5000 de cantece, ca sa fie pe placul fiecarei invitate, in timp ce, dupa cum presupun, el avea doar vreo cateva sute. Concursul de karaoke a fost cireasa de pe tortul petrecerii, cu aparitia, pe scena, a unor talente nebanuite, neexploatate, si nedifuzate. Si, din fericire, tot asa vor ramane! 🙂 N-a lipsit nici tombola, cu premii din acelea care fac inima fiecarei femei sa tresalte – masaje, machiaje profesionale, aranjamente florale, stiti voi, treburi feminine de impact. Sortii au harazit sa castig o cina romantica, desi un masaj sau o sedinta la sala de gimnastica mi-ar fi prins mult, muuult mai bine. 🙂
Din multimea participantelor, am remarcat-o pe Hazel, o irlandeza care, in ani de zile, in virtutea prieteniei ei cu o romanca, a participat la zeci de petreceri romanesti. Si, credeti-ma, danseaza atat de bine pe ritmuri de sarba si de hora, incat m-a lasat cu gura cascata. Nu vorbeste romaneste, dar este foarte familiarizata cu multe dintre cantecele si dansurile noastre populare. Ce-i drept, inca nu chiuie…
Oricum, pe la 12 noaptea am fost nevoite sa evacuam localul, pe motiv de inchidere. Prima petrecere de Ziua femeii, dupa atatia ani de la plecarea din tara, a fost pentru mine o adevarata placere. Vorba romaneasca in jur- cu accent moldovenesc, banatean, oltenesc, veselie romaneasca, dansuri si muzica romanesti- ce mai, a fost o seara de pomina. Inca mai zambesc, a aducere aminte…
Ma bucur ca ti-a fost bine!
Sa te ajute Dumnezeu sa-ti pastrezi zambetul.
Cu drag
Cita
@ Cita: Chiar m-am distrat, plus ca n-am mai spus ca dupa petrecerea oficiala, am mers la una neoficiala, sa-i spun asa, si unde veselia a continuat. Sotii nostri dormeau, in timpul asta, ca niste bebelusi 🙂
pai de ce gabito asa de tarziu te/ai dus la astfel de pretreceri? Nu zic, eu n/am fost la nici una, da’eu am copii mici …:)
@ Coolnewz: Atunci a fost organizata, si oricum, pe 8 martie, in timpul saptamanii, nu as fi putut. Cred ca nici celelalte doamne nu ar fi fost disponibile, asa ca ideea organizarii petrecerii in week-end a fost perfecta.
Hi hi, nici eu n-am fost la vreuna cat copiii au fost mici. N-am nici o explicatie plauzibila (de ce n-am fost, adica), dar asta e, cautam scuze sa nu merg, nu motive sa particip 🙂
anul acesta m-am mobilizat cu o prietena si am refuzat sa merg acasa de 8Martie. am beruit si am povestit cateva ore si m-am simtit perfect. mi-am propus sa ma organizez mai bine data viitoare, sa nu ratez nimic!
@ aA: Nu mi-a parut rau ca am spus ”da”, nu mai participasem de multa vreme la o petrecere de genul asta. Mi-am incarcat bateriile si sper sa-mi ajunga pana la anul. Cand, cine stie daca o sa mai merg sau nu? 🙂