In urma cu doua zile, Dan, sotul meu, a fost internat la Waterford Regional Hospital, pentru o interventie la genunchiul stang (bine ca n-a fost la dreptul, ca nu mai putea sa scrie 🙂 ). A doua in mai putin de un an de zile. Ma rog, nu insist pe detalii, si nici nu vreau sa compar ceea ce se face in spitalele din Romania cu ce se intampla in cele din Irlanda, mai ales ca nu prea am avut de-a face cu nici unul dintre cele doua sisteme. Vreau doar sa va spun, pe scurt, cum a decurs ziua, de la internare pana la externare, ca sa va dau ocazia sa faceti voi comparatii.
Cu 10 minute intarziere fata de ora stabilita, a fost preluat, i s-au verificat datele (inclusiv cele referitoare la persoana de contact, in cazul in care ar fi aparut o situatie de urgenta), a fost trimis in salon si i s-au facut analizele. Evident, nu mai stie ce i s-a intamplat dupa anestezia generala, cert este ca in jur de 11,30, s-a trezit, cuprins fiind de o caldura placuta, care venea de la patura cu aer cald cu care era invelit. Pentru ca se simtea bine (ma rog, cat de bine te poti simti dupa o astfel de interventie!) a fost transferat inapoi in salon, i-au adus micul dejun si cafeaua, si a intrat intr-o supraveghere permanenta. Adica, la intervale de 30 de minute, asistenta ii controla tensiunea si temperatura. La un moment dat, a aparut si un fizioterapeut care l-a invatat cum sa faca exercitii usoare cu piciorul abia operat, asistenta i-a explicat apoi cum si cand sa-si schimbe pansamentele (in acelasi timp, i s-a dat si o punguta continand pansamentele si instructiunile scrise despre cum trebuie schimbate, reteta calmantelor prescrise si o schema ”tactica” a exercitiilor fizio pe care trebuie sa le faca in urmatoarea perioada).
In tot acest interval, o ruda, prieten, insotitor etc are posibilitatea de a sta cu pacientul, fiecare pat avand alaturi cate un fotoliu. La fel de confortabil cu cel de acasa, va asigur! La cateva ore dupa interventie, medicul chirurg a venit in salon, explicandu-i fiecarui pacient in parte cum a decurs operatia, in ce anume a constat interventia si a fixat data viitoarei intalniri, cea a evaluarii post-operatorii. A mai specificat faptul ca un raport complet va fi trimis medicului de familie si ca orice alte informatii pot fi cerute acestuia. Dupa care, la bulivar, birjar, la bulivar…
Aaa, sa nu uit sa spun ca Dan a primit si o pereche de carje, pentru care nu a trebuit sa platim nici un cent si care nu trebuie restituite. E drept, ai nevoie de ceva timp ca sa inveti sa le folosesti, dar, odata ce ai deprins asta, chiar iti sunt de ajutor.
In treacat fie spus, spitalul are la parter o capela, biblioteca, un punct Internet si un magazin de unde poti sa cumperi tot felul de maruntisuri, gen buchete de flori, baloane inscriptionate (Get well soon, It’s a boy, It’s a girl etc etc), cafea, sandwich-uri, dulciuri, reviste etc.
La ora 6 seara, eram cu pacientul acasa, eu mai daramata decat el, de griji, emotii, alergatura. In prezent, pacientul se relaxeaza, in asteptarea celor sase saptamani de fizioterapie pe care o va incepe in curand, si exersand mersul cu carjele, ca pe un joc nou, care ii alunga momentele de plictiseala de peste zi.
sănătate şi recuperare rapidă. să văd acum după operaţie dacă mă ajunge din urmă la alergat 🙂
cât despre cârje, nimic nu e moka 😛
@ Vladimir: Da, sper sa nu fie probleme, ca dupa prima operatie. Cat despre ”moka”, uite, na, ca se poate!
Ce sa mai comparam…ca aici tre’sa mai treaca generatii bune si tot nu cred ca se va schimba ceva in bine. Am facut practica in mai multe spitale si undeva, la urgente asistentele trimiteau pacientii la medicii de familie ca n-aveau ce cauta la spital sa le deranjeze pe ele…iar pentru angajare…se mai pune problema si de spaga(intre 4-6000E!), voluntariat si apoi eventual: FLIT! Despre ce vorbim???
Aaaa sa mai zic ca nu mai exista nici spirt in spitale…ce sa mai discutam de carje moka…
Si daca ar fi fost sa platesti carjele, costau cam 3 euro amandoua. cam atat costa pe aici:). Cat despre sistemele de sanatate, eu consider ca nici unul nu este perfect. Am si eu o mica curiozitate. Cat a durat sa primiti programarea ptr operatie?
Sanatate multa si spor la exercitii (cheia succesului ptr o recuperare cat mai rapida)
@ Tina: Pai, la valoarea spagii asteia, mai bine va angajati la vama, fetelor, ca vad ca e meserie banoasa. Riscanta, dar banoasa :). Despre restul, ce sa spun? Stiu si eu ce am vazut pe la televizor, dar, cum spuneam si in text, no comment.
@ Miha: Acum vreo trei ani, am cumparat o pereche de carje pentru socrul meu (bine, le-am gasit foarte greu, de parca doar spitalele ar pune la dispozitie asa ceva!) si-mi amintesc ca am dat vreo 25 de euro pe ele. Bine, nu pretul conta, iar daca totusi sunt atat de ieftine, cu atat mai bine. M-a uimit faptul ca pur si simplu, dupa operatie, i le-au pus la dispozitie fara nici o conditie, plus ca erau ”marimea” lui, daca pot sa spun asa, adica unele mai lungi, pentru o persoana f inalta. Da, asta cu programarea ar fi o problema aici, in Irlanda. Pana sa ajunga la medicul specialist, a durat foarte mult, vreo 5 luni, dar, fiind vorba de un accident de munca, noi l-am banuit pe medicul companiei de ceva ”manevre”. Nu stiu ce sa spun despre asta, poate am exagerat noi. Oricum, dupa ce s-a facut programarea la ortoped sau ce-o mai fi el, care l-a examinat si a examinat radiografia si MRI-ul, operatia a fost facuta in mai putin de 2 saptamani.
Sunt de acord ca nici un sistem nu e perfect, de aceea nici nu m-am aruncat in valtoarea comparatiilor. Voiam doar sa mentionez cum a fost tratat in spital. Si sunt convinsa ca si aici exista diferente mari, de la un spital la altul. Mai ales acum, in plina criza economica, si stiu ca multe spitale sunt pe muchie de cutit, la un pas de a fi inchise sau de a li se reduce paturile, numarul de asistente etc. Oricum, sa ne dea Dumnezeu si sa va dea Dumnezeu tuturor sanatate, cel mai bine e sa nu ajungem pe acolo!
Of, scuze tuturor: multumim pentru urari. Doamne ajuta!
Draga mea…sanatate multa…pcientului si pentru tine…putere sa declansezi operatiunea…rasfatul:)
Eu eram in Franta cand am descoperit ca…am o “bula”! Asta era in 8 decembrie. In 10 decembrie am primit ordonanta pt biopsie si in 28 ianuarie…eram operata. Dupa 5 zile…ma aflam acasa cu infirmiera care venea zilnic sa imi verifice si schimbe pansamentul! Pe 1 martie intram deja la citostatice! iar pe 1 sept. am inceput radioterapia! Tot tratamentul,operatia, medicatie, scintihgrafii, analize facute la 3 saptamani si infirmiera…100% compensat. Am platit doar o diferenta de tarif pentru ca am preferat o clinica privata uneia de stat!
Car despre doctori… doamne…la inceput am crezut ca voi muri in cateva saptamani si deaceea sunt asa de draguti cu mine 🙂
I-am indragit asa de mult incat atunci cand s-a incheiat tratamentul…am plans! ma desparteam de o echipa cum nu mai cunoscusem in viata mea! Si eu…am lucrat si prin spitale (secretar st in institut de cercetari medicale!) 🙂
@ Cita: Offf, nu prea se lasa rasfatat, aproape ca tot el vrea sa faca diverse treburi pentru noi. Il tin cu forta in pat, oarecum, pentru ca e genul de persoana activa, omul-racheta :). Zice ca si asta (agitatia lui) e o forma de recuperare medicala :).
Sunt cumva la curent cu necazurile tale medicale, atat cat ne-ai lasat pe noi, cititorii, sa vedem si sa intelegem. Ma bucur ca intr-o perioada atat de grea din viata ta, ai fost pe mana unor profesionisti. Si sper ca acum esti, cu adevarat, complet recuperata. Sanatatea este, cu adevarat, cel mai important lucru. Sa ai parte de ea. Te sarut.
Aaa, si sa nu uit: am pus un link, pe blogul meu, catre Blogul Citei, si sper ca el sa devina favoritul multora dintre cei care, cu ingaduinta, citesc si povestile mele. Ai in mine cel mai bun agent literar, pentru ca meriti ca lumea sa afle de tine.
Multa sanatate sotului tau, Gabriela!
Asteptam vesti bune in zilele care urmeaza, referitor la recuperare!
wow, ce reclama imi faci! multumesc mult!
Si la mine figureaza blogul tau, evident 🙂
Dumninica placuta
@ Catrina : Multumim mult, copila draga! Sper ca ti-a fost frumoasa vacanta.
dane sanate multa, ai grija de tine, nu am stiut ca te-ai operat, sper ca esti bine!
Uite ca am peirdut multe si am de recuperat. Prin urmare ati beneficiat, ca sa zic asa, de serviciile medicale irlandeze. Ma rog, probabil ca ar fi fost mai bine sa nu aveti nevoie sa treceti printr-o astfel de experienta, dar sper ca totul o sa fie OK cu Dan:) Sanatate si tie nervi tari si rabdare:)!
@ George si Monica, Coolnewz: Pacientul va multumeste, dragalasilor (bine, nici eu n-am ramas insensibila 🙂 ).
Sa fiti destepti si fara frica! Eu va salut…Marinica.
Da, oricand este loc pentru mai bine. Frica nu prea ne-a fost si nici nu ne e! 🙂