Vineri, imediat dupa ce am terminat serviciul, am plonjat rapid in sfantul week-end, luand-o binisor in susul Irlandei, spre County Cavan. Facusem o rezervare la Cabra Castle Hotel, in orasul Kingscourt, un loc special, care, asa cum aparea in fotografiile de pe site-ul oficial al asezamantului, este raiul pe pamant. Ma rog, nu m-am aratat prea ingrijorata de faptul ca pe rezervarea noastra scria ca vom locui intr-un cottage, pentru ca in castelul propriu zis nu mai erau camere libere. Si cottage-ul era de patru stele, in fond, fiind asimilat aceluiasi brand Cabra.
Deja se intunecase cand am ajuns si nu-mi parea rau decat de faptul ca, fiind foarte obositi, nu prea mai era timp de explorat prea mult prin zona. In fine, ”batem” noi la poarta castelului (o usa impunatoare, de vreo 6 (metri) pe 3, ne salutam cu doamna de la receptie, si primim cheia de la cottage-ul cinci. Mai, nu presimteam nimic rau, asa, nu-mi doream decat sa ajung la fata locului si sa ma relaxez. Casuta, parte componenta a unui palc de vreo 5-6 cottage-uri construite dupa sablon, era situata la vreo cateva sute de metri distanta de castelul propriu zis. Intram, urcam scarile, deschidem usa… si ne trezim intr-un dormitor banal, mobilat la minima rezistenta (in paranteza fie spus, am stat in gazda in conditii mult mai bune, care, totusi, nu se pretindeau a fi de patru stele). Dulapul, facut dintr-un PFL ieftin, nu avea usi, doar cateva raftulete si un spatiu stramt pentru atarnarea hainelor pe umeras. Din mersul inspectiei, am vazut ca la baie erau asezate, pe un calorifer, doua prosoape obosite, unul mai mare si unul mai mic. Cred ca ala mic era pentru mine, cel mare, pentru Dan. Nu spun ca am vazut rosu in fata ochilor, pentru ca nu am vazut, dar voiam sa ma intorc acasa. Din week-end-ul nostru romantic sau cum se voia el, se alesese praful. Nu asa imi imaginam ”decorul”, ca sa nu mai spun de dotari. La un pret de 25-30 de euro pe noapte, mergea!
Evident ca sotul s-a inflamat, si, in timp ce eu stateam pe marginea patului, molesita ca o carpa, el se invartea ca leul in cusca, cautand solutii. Hai sa iesim de-aici, imi spune, si, val vartej, a demarat spre sediul central de pe mosie. Abia apucasem sa inchid portiera masinii, zau asa!
Receptionera n-a comentat, semn ca nu era prima data cand i se intampla asa ceva, si ne-a intrebat amabila, in timp ce noi il asteptam pe manager, daca dorim un ceai sau o cafea. N-am dorit, eram doi oameni suparati, care platisera atat cat li se ceruse pentru o camera luxoasa (cateva sute de euro, oricum), si care, intr-o vineri seara, la ora 7, asteptau nervosi, obositi si flamanzi, sa stea de vorba cu un nene care era managerul unui castel. Nu stiu ce s-a intamplat, dar dupa o asteptare de cateva minute, receptionera s-a implicat din nou si ne-a intrebat daca nu dorim sa vedem alta camera, noi am zis da, si am facut impreuna un drum care m-a convins ca o sa dormim, pana la urma, intr-un castel: am urmat culoare inguste, intortocheate, am urcat si am coborat scari, am fost studiati de domni in armuri, care ne priveau taios, din tablourile uriase de pe pereti, sau am apucat sa zambim unor domnite blonde, frumoase, care ne urmareau cu privirea, din alte picturi.
Evident, ne-am indragostit de camera pe care am vazut-o de la prima vedere, era, in fond, cea pentru care platisem. Avea, in plus, o priveliste minunata, intr-o gradina interioara populata de statui si de un verde plin de viata chiar si in acest ianuarie trist. Asa ca toata lumea s-a declarat in final fericita, si ma bucur ca ziua s-a terminat totusi fara multe parlamentari, fara tipete, plasarea de argumente sau contra-argumente. Week-end-ul la castel putea sa inceapa!
superba camera! Vezi ce bine e sa te revolti cand e cazul?
ps: cum mai stai cu campania anti-fumat??:)
Dacă făceai „fițe” din astea la Românica, își garantez că nu primeai o camera mai buna, ci 400 de pumni în cap și 20.000 de înjurături de mamă.
Uite asta e diferența între o civilizație și un popor de 2 lei: în lumea civilizată, până și cei care „vor să te facă” se poartă cu tine mișto, iar daca nu le ține cu șmecheria nu te rup din bătaie, ci își cer scuze și renunță la escrocherie.
@ Costel Crangan: M-ai facut sa rad, serios. Cred ca au incercat sa ne faca, asa cum ai zis, macar ca sa vada daca le merge. Pentru ca imediat ce ne-am revoltat, a si aparut camera libera, care, initial, cand am facut rezervarea on line, nu aparea disponibila. La sfarsit, ne-au intrebat, amabili, daca ne-am simtit bine in hotelul lor si ne-au invitat sa revenim. Desi prima impresie conteaza, in cazul nostru aia de final a fost mai buna.
@ Coolnewz: Problema e ca nu mi s-a prea intamplat, in Irlanda, sa nu primesc ceva pentru care platisem. Dar din experiente inveti, iar revolta isi are rostul ei. A functionat, dupa cum bine ai sesizat.
Cat despre fumat… nu stiu ce sa spun. Am abandonat, momentan, campania. Nu-mi place sa las lucrurile neterminate, dar in privinta asta, e mai greu decat credeam. Stiu ca totul e un exercitiu de vointa, dar viciul asta e asa, mai presus de mine. Cred ca nu sunt constienta, in totalitate, de riscurile pe care le implica. Desi ar trebui sa fiu. Nici un viciu de genul asta nu e bun, voi mai analiza si voi decide.