Blogu' lu' Cimpoca

Pai, a trecut si Craciunul asta. Chiar si singuri acasa, cum am fost, uite ca am supravietuit.

Pe langa gratarul cadou primit in avans, am mai adunat sub brad si alte daruri, de la copii si prieteni. De departe, cel mai tare este un cupon (vaucer) pentru doua persoane la Storm Cinema in Waterford. Asa cum am aflat din mesajul  de pe vaucer, scris de Razvan, cel care ni l-a daruit, pretul  ”acopera doua bilete de film, doua pahare mari de suc si doua pungi de popcorn”. Funny, nu? Recunosc, n-am fost niciodata la cinema in Irlanda (de altfel, cred ca nici in Romania nu mai fusesem de vreo 20 de ani, inaintea plecarii mele de acolo) asa ca acum, vrem nu vrem, va trebui sa ne miscam fundurile pana acolo si sa vedem un film. ”Mosul” ne-a si sugerat, de altfel, sa mergem la Little Fockers, da’ pana ne-om hotari noi, sigur asta n-o sa mai ruleze    Dulcea leneveala de Craciun a fost intrerupta doar de indarjirea noastra de a gasi ceva fain la televizor. Da’ nimic, frate, nici la noi, pe Digi, nici la englezi, pe Sky. Aceleasi filme care s-au difuzat si anul trecut, si acum doi ani, si acum 10, 15 ani. Cu Mosi Craciuni betivi, fraieri sau smecheri, destepti sau prosti, naivi sau indragostiti, ma rog, dupa caz. E cam aiurea sa te uiti tocmai  de Craciun pe Discovery sau Reality, la emisiuni despre tsunami-ul de acum 6 ani sau despre chirurgia obezitatii. Ei,  uite ca noi am facut-o si pe asta In doar cateva ore, vremea a trecut de la polar uscata la rece umeda. Ploua de rupe de vreo 16 ore, cand marunt, mocaneshte, cand torential, ca in plina toamna. Cam ”depresant”, zau asa In ciuda vremii, azi am scos nasurile din casa. Am mers pan’ la Waterford, fara o tinta anume. Am intrat in tot felul de magazine  iar in final   am cumparat niste instalatii electrice pentru Craciunul viitor. Daca in urma cu o saptamana beculetele ne-ar fi costat vreo 50 de euro, pe putin, acum am dat pe ele doar 20. Gospodari, de…  Si pentru ca tot eram in oras, am ales sa mancam la McDonald’s. Era plin de copchilaraie, familii cu 2-3-4-5-6 copii, toti agitandu-se, desenand, mancand si facand o harmalaie de zile mari. Mi-am ales si eu un Big Mac, ca si asa nu mai conteaza. Vreau sa trec la dieta dupa anul nou, dar nu mai spun nimic, sa ma apuc mai intai si dupa aia mai vedem Oricum, toata agitatia aia m-a readus la viata, sau mai degraba m-a trezit de-a binelea, pentru ca traiam o stare de amorteala aproape cronica In centrul orasului, aglomeratie  de nedescris. Lumea iesise la cumparaturi cu mic cu mare si era asa un trafic, de a trebuit sa asteptam minute in sir ca sa iesim din inghesuiala. Cica n-are lumea bani si Celtic Tiger se zbate intre viata si moarte  Ajunsi acasa, am intocmit un plan de lupta pentru miercuri, cand avem musafiri. Doamne si domni irlandezi care au mai fost pe la noi si care au mancat si au baut tot data trecuta. Acum trebuie sa schimbam foaia, vrem sa  venim cu ceva nou, sa vedem ce iese. Asa ca… ne mai vedem, dupa ziua de miercuri!