Doua dintre prietenele mele, aflate in lista de Facebook, au murit, la interval de aproape un an una de alta. Ne stiam si din viata reala, de vreo 20 de ani, si, in timp, am dezvoltat o relatie de amicitie placuta, pe care mi-as dori s-o am cu multe dintre cunostintele mele.
Pe una dintre ele, Domnul a luat-o la el la inceputul anului, chiar in ianuarie. La un moment dat, am fost curioasa sa stiu de ce L. nu mai da nici un semn de viata. Pe pagina ei de Facebook, cineva ii cerea lui Dumnezeu, printr-un mesaj, sa aiba grija de sufletul ei. Asa am aflat ca, dupa o suferinta scurta, L. s-a a plecat din lumea asta discret. Atat de discret, incat unii habar n-au avut si au postat, de ziua ei, mesaje vesele si motivante de La multi ani si multe urari de sanatate! Nici macar n-au avut curiozitatea sa citeasca mesajul acela trist si laconic din capul paginii, adresat lui Dumnezeu!
Ieri am aflat ca o alta amica de-a mea, V., a murit departe de tara, undeva in Italia. De fapt, a fost ucisa intr-un mod bestial. Modul violent in care a murit, precum si detalii intime din viata personala au facut o stire de senzatie pentru posturile romanesti de televiziune. Pentru mine, fusese doar o fata de treaba, buna ca painea calda, care si-ar fi dat si camasa de pe ea, de i-o cereai. Era orfana, fusese crescuta la camin, nu se avea decat pe sine!
Aseara, am accesat pagina ei de Facebook, din dorinta de a o mai vedea o data, asa cum o surprinsese obiectivul aparatului de fotografiat, in diferitele momente ale vietii ei. V. pe faleza la Galati, V. cu o pisicuta in brate, V. razand fericita, cu inca o prietena, undeva, la o teresa. Tot Facebook m-a informat ca, doar cu doua zile inainte, V. ”likes Respect Laura Codruta Kovesi” si V. ”shared a link”. Ask V. for a music recommandation, mi se sugera mai in josul paginii… Mi s-a parut ciudat sa vad ca, desi murise, V. inca mai traia in patratelul acela virtual, radea, comenta, share-uia! Si va mai face asta pana cand, intr-o buna zi, pagina aceea va disparea..
Azi am fost la biserica. M-am rugat pentru V., sperand ca, in sfarsit, sufletul ei chinuit isi va gasi linistea. Avea pacate, cine nu are? Am plans de mila ei, de ciuda si furie ca murise ca un caine, lovita, umilita, brutalizata, fara posibilitatea de a se apara! Am aprins o lumanare, pomenindu-i numele si rugandu-ma pentru mantuirea sufletului ei! Mi-ar placea sa stiu ca, de acolo de unde e, V. likes this!
Dumnezeu sa o odihneasca!
Nu este mult de spus Gabriela, dar tu ai spus prea bine ce trebuia spus despre biata ta prietena… Sper ca undeva ea a aflat gandurile tale bune.
@ Florin S.: Multumesc, Florin. Stiu sigur ca macar a plans cineva si pentru ea. Sa-i fie tarana usoara!
Ma intristeaza atunci cand descopar ca cineva din virtual, cu care m-am intersectat in discutii pe bloguri sau forumuri, a parasit lumea asta … desi nu am cunosct nici una din acele persoane in viata reala.
Intotdeauna am simtit un gol … peste care trebuia sa sar.
Citind felul in care ai scris despre V, si despre moartea ei tragica, am simtit in tonul tau unda aceea de ciuda pentru faptul ca viata nu i-a oferit, din start sau mai tarziu, macar putin din putinul oferit oamenilor obisnuiti.
@ -X-: Mila, ciuda, furie- sentimente amestecate. Era o mana de femeie, nu stiu daca cel care a molestat-o si a agresat-o pana a omorat-o, poate fi numit barbat. Zdreanta, da!
Ma intristeaza sa vad ca se intampla astfel de lucruri.