N-am avut incotro, am fost nevoiti sa mergem din nou in Romania. Si, cu toata stradania mea, treaba asta cu vizitele in tara devine din ce in ce mai dificila. Mental, nu prea mai sunt in stare sa fraternizez cu situatii care de care mai complicate si care ma streseaza din cale afara!
Uite dezapezirea, nu-i dezapezirea! Studiasem prognoza meteo pentru luna ianuarie si ni se spunea ca vremea va fi anormal de calda pentru aceasta perioada. Poate undeva, prin februarie, sa ninga, am aflat. Mai tarziu, am realizat ca prognoza meteo a fost intocmita de cineva de pe la ANM care a citit in cafea, probabil, si caruia nu i s-a aratat nimic ingrijorator in zatz. Bine, veti spune, e iarna, la ce sa te astepti? Bine, e iarna, am sa va raspund, dar se pare ca nu am fost singura persoana din Romania pe care zapada a prins-o nepregatita! Pentru noi, joaca de-a codurile a inceput saptamana trecuta, joi seara, cand, din surse sigure, mi s-a spus ca va fi cod galben de ninsoare si viscol. Vineri dimineata s-a anuntat, oficial, cod galben, care, pana vineri seara, fusese ridicat la rang de cod portocaliu. Sambata, daca nu ma insel, a fost chiar cod rosu, pentru cateva ore. Duminica seara aveam zbor spre Irlanda, si am fi vrut sa plecam din Galati cu doua zile mai devreme, ca sa fim siguri ca nu pierdem avionul. Nu s-a putut. Pe sosea, nu circula nimic spre Bucuresti. In fiecare ora, aflam ca alte drumuri erau inchise. Evident, autostrazile se infundasera primele. Duminica, a rasarit o raza de speranta cand, sunand la gara, am aflat ca e posibil sa plece un tren spre Bucuresti. La 10:30, ni s-a spus sa mai sunam la 12:30. La 12:30 era sigur: pleaca. La 13:15, cand am ajuns la gara, incarcati de bagaje, tocmai se afisa un anunt cu ”Anulat”. Ca sa nu va mai tin cu sufletul la gura, va spun ca am pierdut avionul. Imi venea sa ma dau cu capul de pereti, aveam treburi planificate, probleme de rezolvat… de, ca tot omul care lipseste de-acasa doua saptamani. In ciuda comandamentelor care se tineau pe la TV si a scaderii, in grad, a codurilor de urgenta, luni nu se intrezarea nimic bun. Sunasem pe la toate companiile private de transport, dar nimeni nu dorea sa riste. Totusi, in viata noastra s-a intamplat, in acea zi, o minune. Am gasit pe cineva dispus sa ne duca la Bucuresti, la Otopeni. De emotie, n-am crezut ca o sa reusim, pana cand n-am ajuns la aeroport. Ne-a costat de cateva ori mai mult decat ar fi fost normal, dar as fi dat oricat, numai sa plec. In aeroport, am tremurat in fata ghiseului companiei la care am fi dorit sa cumparam bilete, pentru ca avea un zbor spre Irlanda in doar cateva ore si nu stiam daca mai au locuri libere sau nu. Am dat pe biletele de avion 1000 de euro, dar ce mai conta?, eram in drum spre casa. Oricum, facusem asigurare de calatorie inainte de plecare, iar acum asteptam sa primim contravaloarea tuturor extra- cheltuielilor pe care le-am facut cat am stat, fara voia noastra, in Romania. Oricum, ideea e urmatoarea: pe drumul spre Bucuresti, am mers pe segmente de sosea curate ca-n palma. Ne-am intersectat cu utilaje care dezapezeau de zor. Echipaje de politie erau postate la intersectii si dadeau indicatii despre directia cea mai buna de urmat. Pe drumurile cu dificultati, nu lasau masinile sa intre. Din cate am vazut, tirurile erau oprite pe marginea drumului, dar doar pentru scurte perioade de timp. Alcatuiau un convoi de 10-20 de tiruri si le lasau sa plece unde aveau treaba. Am facut, pana la Bucuresti, doar patru ore. Exact cat faci in conditii normale.
La Slobozia am vazut ceva neobisnuit pentru iernile romanesti din ultimii ani: Vole care curatau strazile, in mod organizat, dupa sistemul american, avand in spatele lor camioane in care era incarcata zapada. In noaptea aceea, Slobozia mi s-a parut cel mai stralucitor si cel mai curat oras din lume. 
Toate pataniile prin care am trecut m-au facut sa inteleg ca multe dintre cele ce ni se spuneau la televizor, erau minciuni. Autoritatile, in frunte cu ditamai primul ministru, au ales calea cea mai scurta: ne-au sfatuit sa stam acasa, ca sa nu se mai complice. Au decretat, pentru prima oara in istoria Romaniei, au spus ei, cod rosu de zapada si viscol. Pai, si-atunci, ninsorile de-acum doi ani, daca nu ma insel, mult mai crancene si mai intense, ce-au fost? Ma uitam la televizor cum Armata a ajuns in nu’sh ce sat si impartea satenilor paine si apa si am vazut oameni frumos aliniati, care asteptau sa vina convoiul. Cum, dupa doar doua zile de ninsoare, satenii aceia nu mai aveau apa? Nu mai aveau paine? Demonstrati-mi ca, la sat, oamenii gospodari nu-si mai fac provizii de faina sau de hrana, in general, si eu imi retrag vorbele. Pana atunci, voi crede ca tot ceea ce am vazut pe ecran este doar propaganda ieftina. Si lipsa de organizare. Si miserupism. Eu nu mai am afinitati politice in Romania, nu mai votez de 10 ani si am contacte sporadice cu tara, dar ceea ce am vazut zilele astea m-a revoltat. Mi se pare nedrept sa vi se intample ceea ce vi se intampla!
(Va urma. Sau nu)
Draga mea, mai intai sa-ti spun ca sunt fericita sa te stiu la locul tau! Apoi sa-ti spun ca ti-am simtit lipsa, nu stiu cum, asa, pur si simplu.
Si nu in ultimul rand… ca sunt profund dezolata de ceea ce ai indurat. Stiu cum e si mai stiu ca nu numai intemperiile ti-au fost potrivnice. Dincolo de intamplari, ma bucur sa te citesc!
Bine ai revenit si iti doresc sa fii sanatoasa si voioasa, sa poti clasa toate peripetiile romanesti!
Cum zici si tu, e nedrept ce se intampla!.
Te imbratisez si… te astept la taclale electronice!
Cu drag
@ Cita: Ai avut propriile tale patanii in tara, stii foarte bine. As vrea sa-mi amintesc cu drag de vizitele mele acolo, dar, nu stiu cum se face, de fiecare data dau chix. Voi fi fiind eu de vina, nu stiu cum sa ma feresc de complicatii!
Nu-ti imaginezi cat de mult ma bucur sa fiu inapoi, acasa, pentru ca ”vacanta” in Romania m-a sleit de puteri! Mi-am reluat viata de acolo de unde o lasasem si ma bucur de ea. Ne auzim, fireste, abia astept sa-ti povestesc ”restul” aventurilor! Te imbratisez si-ti doresc sanatate, ai grija de tine!
Eii, acum ceva ani in urma, El. Udrea, bagand de seama starea infioratoare a infrastructurii se angaja plenar sa promoveze … turismul extrem !
🙂
Altfel …
@ 8or: Turismul extern, desigur, ca pe ala intern il aranjase de mult! Si apoi, …. care turism, natiune? Statisticile arata ca turistii straini stau in Romania 2 zile! DOUA zile! Cred ca atat le trebuie sa realizeze ca poate tara e frumoasa, da’ nu-i inca timpul de vizite. Jecmaneala incepe de la aeroport, continua pe traseu, la hoteluri, restaurante, obiective turistice etc si inceteaza abia la aeroport, cand ai cursa de intoarcere. Nu stiu de ce se intampla asa, ca doar tara asta are atatea de oferit si de aratat!
Cred ca era vorba de ”turismul extrem” nu extern. Adica de turismul prin nameti, balti, noroaie, gropi … etc .
@ -X-: Asa-i, multumesc pentru interventie!
@ 8or: Scuze, am citit aiurea! Sunt inca foarte obosita si suparata, as spune. De trei zile, adorm inainte de ora 9 seara. Lucru care nu mi s-a mai intamplat de cand eram… bebelus. 🙂
Oricum, cu exceptia primei fraze, restul comentariului ramane valabil. 🙂 🙂 🙂
🙂 🙂 🙂
X-trem, daa … adrenalina 100% !
… ce scuze ?! Nu-i niciun bai ! 🙂
aha, tot acolo fusesi… iar io care credeam c-ai dat o alta “fuga” prin Tenerife sau Gran Canaria ca noi… 🙂 bebelus “masochist” care iesti dvs… 😉 take care, stay healthy and hugs! 🙂
@ Melanie: 🙂 🙂 🙂 Chiar suntem masochisti, dar n-am avut incotro, (nici) de data asta! Cat despre Tenerife, sper sa fie in Decembrie anul asta. De fapt, asa am spus si anul trecut, si uite ca n-o fost! 🙂
Hugs! 🙂
Sper sa se rezolve problemele din RO, sa nu mai fi nevoita sa mergi asa des.
@ Anca: S-au rezolvat, draga mea! Nu mai am planuri de calatorie in Romania, un urmatorii… nu stiu cati ani! Sper sa nu fie nevoie. 🙂
Mi-a placut asta cu “am fost nevoiti sa mergem in Romania” 🙂 Acum cativa ani ma bucuram cand mergeam in Romania, acum incep si eu sa am sentimente din astea, “nepotrivite” 😀 Imi pare rau sa aud de asemenea peripetii, bine ca ati ajuns cu bine, pana la urma. Cat despre autoritati si presa, este clar o propaganda nesimtita. Taranii nu raman fara apa si paine dupa doua zile de zapada, nici dupa doua saptamani. Poate doar lenesul satului…
@ Dana: Da’ chiar am fost nevoiti, n-a fost o calatorie de placere!
La fel cred si eu despre taranul roman, nu asteapta la mila (propagandistica) a statului, sa-i aduca o sacosa de ajutoare. Si-apoi, toti gospodarii de la tara numa’ ce-au taiat porcii cu o luna si jumatate in urma, nu-i asa?
Cat despre restul problemelor… tu esti muuuuult mai tanara, poate ai sa prinzi o alta Romanie, in care sa te intorci cu placere, sau, de ce nu?, sa locuiesti cu drag! 🙂
Da, cine stie… Lucrurile se schimba si sper sa se schimbe in cat mai bine!
@ Dana: Si cat ma repede! 🙂
esti foarte bine informata pentru o persoana care nu mai traieste de atata vreme in Romania. Esti chiar mai bine informata decat guvernul nostru. Care, e drept, nu stim in ce tara traieste. 😉
Fiindca ai dreptate, acum 2 ani , in februarie, au fost zapezi mari si chiar nu s-a putut circula,
anul asta mai mult ne-au speriat si ne-au inchis ei caile de transport.
In plus, asa e si cu prognoza : anul asta anuntasera pentru februarie zapezi. Tocmai in baza prognozei imi amanasem si eu cele 2 zile de vacanta, ca vroiam sa prind zapada la munte. 🙂 Asa-mi trebuie daca ma iau dupa prognozele INMH ! 🙂
@ Mihaeladm: Sa stii, Miha, chiar daca stau departe de Romania, sunt foarte informata. O fi deformatie profesionala- desi nu mai practic-, o fi doar curiozitate, nu stiu… In fine, sa stii ca, de aici, de departe, va compatimesc!
Ce sa spun? A trecut, sper ca nici eu sa nu mai trec prin asa ceva! Ca despre romani, nu stiu… cred ca va mai dura pana cand lucrurile vor intra in normal, chiar si in ceea ce priveste zapezile!