Azi, 4 octombrie, a venit momentul sa ne exercitam, pentru prima in calitate de cetateni irlandezi, dreptul de vot, in cadrul unui referendum organizat de guvernul irlandez, vizand cateva modificari in Constitutia tarii. N-o sa intru in detalii, n-are sens si nici nu cred ca intereseaza. Noi insa ne-am facut temele, in sensul ca am ascultat amandoua taberele, am comparat, studiat si cercetat, de!, ca doi cetateni care vor sa voteze in cunostinta de cauza! Mentionez ca nici de data asta nu s-a facut cine stie ce tam-tam public, au aparut pe ici pe colo afisele alea aproape invizibile, de 50 cm/50 cm, unele care invitau sa votezi cu ”Da”, altele- cu ”Nu”, la televizor s-a discutat pro si contra modificarilor cerute, am primit cateva pliante prin posta si… cam atat!
Si uite asa, informati si pusi pe treaba, eu si sotul din dotare ne-am indreptat spre polling station, adica spre (singura, se pare) sectie de votare din ”sat”. Cred ca Irlanda a intrat intr-o perioada de adanca austeritate, pentru ca , in afara de o pancarta amarata, aruncata undeva la intrare, nimic altceva nu vestea ca acolo este in plina desfasurare un proces electoral. Nu tu un drapel, nu tu jandarmi inarmati pana in dinti, care sa pazeasca urnele, nu tu Putere, nu tu Opozitie!
Dupa obisnuita verificare a datelor de identitate, am primit buletinele de vot, adica doua foi de hartie, cu un fel de timbru sec si cu numar de inregistrare, rupte dintr-un borderou. Am intrat in cabina de vot, in fapt un fel de cutie de lemn mai inalta, in care abia de intri. Nu mai vorbim ca posibilitatea de a incapea doua persoane, una care sa voteze, alta care ”sa ajute”, este exclusa! In cabina de vot, pe scandura care serveste drept masuta, am gasit un creion, legat cu ata de un cuisor, semn ca si la ei mai pleaca electoratul cu niscaiva amintiri. Cu creionasul faci un X mare intr-una din casute , functie de cum vrei sa votezi, iesi, introduci buletinele intr-o urna de metal (nici asta mai tanara de 50 de ani, dupa cum parea), si pleci acasa. Nu cred ca procesul a durat mai mult de doua minute. Adica, asta a fost tot?
Pentru ca ziua sa nu treaca totusi neobservata, am intrat in primul pub iesit in cale, si am cinstit cate un Guinness, ciocnind pentru victorie! 🙂
P.S.: Am uitat sa va spun: maine se anunta rezultatele!
Adică nimic care să-țí amintească (și) de cealaltă cetățenie..
Scurt, clar, precis!
p.s. la noi, totdeauna este mult zgomot pentru nimic..
@ Gina: Doar prin comparatie. Da’ o sa treaca si asta, cu timpul. Deja incep sa uit lucruri! Week-end placut, Gina! 🙂
Dupa cum descrii tu evenimentele trag concluzia ca Irlanda e o tara care pune pret mare pe normalitate 🙂
@ -X-: Asa-i, mori de plictiseala pe aici! 🙂 🙂 🙂
Ehh, la noi e aproximativ la fel… numai ca nu cer act de identitate :)) Lucru evident, aici neexistand asa ceva, dar socant pt un roman obisnuit sa arate buletinul si pt a intra intr-o cladire cu paza :))
Am vazut procedura cand am votat pt primarie, nu a cerut nicio dovada ca eu sunt cine spun ca sunt…chiar i-am aratat eu pe foaie cine sunt ca nu intelegea numele meu strain, mi-a dat buletinul de vot si am pus X-ul cu creionul 🙂 Am recomandat tuturor sa mearga la vot, e o experienta care merita traita.
@ Anca: Da, acum abia ne-am facut incalzirea. Nu ca as avea cine stie ce simt civic, dar nici in Romania nu am lipsit de la nici o runda electorala. In opinia mea, daca tot s-au cheltuit niste bani pentru asta, atunci macar sa-mi exercit dreptul, nu-i asa? Te imbratisez, Anca, spor la treaba ta!
Nici eu nu ratez nicio runda electorala, din aceleasi motive. Te pup!
@ Anca: Mi-am revizuit parerea: cred ca asta se numeste simt civic! 🙂 🙂 🙂 O saptamana buna, sa-ti mearga toate din plin, Anca!
Draga mea, peste vreo 50 de ani o sa treaca si la noi furia votarii. Pana atunci poate mai intra cativa demnitari la “mititica” si, daca nu “se mai da” mici, bere, galeti si umbrele… la ce sa ne imbulzim!
Vor vota cei care au instinct politic! Sper ca ajung 50 de ani!
Dincolo de comentarii… ador sa te citesc! 🙂
Nu stiu de ce in blogroll nu mi se mai arata noile tale postari!
Incerc o resetare!
O saptamana frumoasa si ne tinem aproape! 🙂
@ Cita: Din pacate, n-o sa mai apucam s-o vedem si pe asta. Cu toata ingaduinta pe care mi-o acord, 50 de ani e… hmmmm, prea mult timp! Pentru societatea romaneasca, va fi doar o perioada scurta de timp, doar cateva cicluri electorale!
Cat despre blogroll, nu cred ca e de la tine, tre’ sa fie de la mine, stiu sigur. Dar habar n-am ce sa fac, administratorul blogului, care e fiul meu, e ocupat pana peste cap, asa ca… mi-e frica sa ating ceva pe la setari, ca sa nu stric. O saptamana buna. Sanatate multa si ai grija de tine!
Bine votasi, bré! 🙂 Cum sunt în Franta de 33 ani, n-am votat decât aici de peste 30 ani, cum am obtinut nationalitatea franceza în 6 luni… Dupa alegerea lu’ Sarkozy în 2007, am decis sa nu mai votez si m-am tinut de cuvânt… “bonnet blanc & blanc bonnet”! – toti o apa si-un pamânt, peste tot… 😀
– – –
Sanatate si cheers, Irish girl! 🙂 Cu drag, Mélanie
@ Melanie: Multumesc pentru aprecieri! 🙂 🙂 🙂
Ca sunt toti o apa si-un pamant, sunt de acord. Dar se pare ca totusi sunt locuri pe lumea asta unde si apa, si pamantul, au alte calitati. Eu eram oricum curioasa sa votez, nu puteam sa trec cu vederea peste eveniment.
Pace tie, Melanie! 🙂
@”totusi sunt locuri pe lumea asta unde si apa, si pamantul, au alte calitati.” – évidemment! 🙂 vorba aia: sa comparam ce-i comparabil! read my mind and my lips… 😉
– – –
peace and love babe! 🙂
@ Melanie: Iar mi-ai adus soarele pe cer. Cam lipseste, de vreo cateva zile. Bine ca te am! Love you, girl! 🙂
Bine că ai pe cine să votezi! La noi s-a spus un NU majoritar într-o vară caniculară, dar nu s-a ținut cont de asta, pentru că n-a vrut o străină să se ia în considerare efortul cetățenilor, mă rog, a fost și un boicot născut din lașitate, orice dar să nu se respecte voința majorității, ci a unor străini de noi. Așa că pe mine nu mai mai vede nimeni la vot deocamdată.Bine că trăiești într-o țară cu polictică clară și normală. Fără amestec străin de intersele țării. Te îmbrățișez cu mare drag! 🙂
@ Mirela: Poate vor fi fiind si pe aici, dar inca nu intelegem noi toate dedesubturile, cine stie?
Tot ceea ce-mi doresc este normalitate, oriunde in jurul meu, si indiferent despre ce ar fi vorba! Am avut parte de destule senzatii tari in viata mea, ar fi timpul sa ma opresc!
Hugs, Mirela! 🙂
hihihi, pentru victoria oricum ar fi fost, nu? 🙂
Dar faza cu creionul mi-a facut ochii mari : nu doar pentru suspiciunea de furt de catre alegator, dar si pentru ca noi cred ca avem stampile din anii ’90 si tot noi suntem aia care ne smiorcaim ca tre’ sa intram in randul lumii civilizate cu toate prostiile.
Dovada ca lumea care n-are complexe nu se raporteaza la judecati din astea paguboase ! Imi place deja Irlanda !
@ Mihaeladm: Deci vreau sa spun ca si eu am ramas masca la faza asta. Dom’le, era un amarat de creion chimic! Asa-i, cred ca lumea, prin unele locuri, se streseaza mai putin si face mai mult. Ma bucur ca-ti place Irlanda, eu o iubesc. 🙂