Cand au invadat camera, a fost ca si cum un stol de pasari gurese a aterizat undeva langa mine. Doar femei, sa fi fost vreo 30. Cateva dintre ele- cautandu- si echilibrul cu ajutorul bastoanelor, accesorii absolut normale pentru varsta lor. Toate peste 70 de ani, mergand pana spre 90. M-am simtit bine, parea ca sunt cea mai tanara din tot restaurantul. Fiecare dintre ele era cocheta in felul ei- cu bratari sclipindu-le la incheieturi, cu coliere de perle false (sau poate nu?) la gat, cu cercei stralucitori atarnand delicat de lobul urechii. Majoritatea purtand pantofi cu toc si mergand cu o siguranta de care eu nu ma mai simt in stare!
Dupa ce si-au lasat posetele minuscule pe scaune, s-au repezit spre bar, cu bancnote de 20 si 50 de euro in mana, comandand, ordonat, paharele cu licori diverse. Preferatul serii- gin & tonic, o bautura pe care doamnele irlandeze o adora. Nu stiu de ce, eu gasesc ginul ca fiind prea amar, iar tonicul adaugat- avand un gust de mucegai. Probabil n-am atata clasa, am sa mai incerc peste cativa ani! 🙂 Cu paharele in mana, s-au indreptat spre mesele lor, si conversatia a inceput sa se auda din ce in ce mai tare, din ce in ce mai clar, strapunsa de rasete ascutite, de doamne binedispuse. Dupa al doilea rand, totul s-a transformat intr-o harmalaie generala, dar vesela.
Eiii, si cand a inceput muzica… atunci totul s-a dezlantuit! Le-am vazut cum sar de pe scaune, fiecare cu viteza ei, si au inceput sa danseze. Doua cate doua- pentru ca irlandezele nu se sfiesc sa danseze una cu alta, atunci cand nu au partener. Am vazut asta la nunti si la aniversari, in pub si la petreceri cu colegii de serviciu. La noi, nu stiu daca, macar la tara, mai sunt fete care danseaza impreuna. Si au dansat, fara odihna, rock-and-roll-ul tineretii lor, si dans irlandez, si tango, si disco! Si au cantat, atunci cand DJ-ul le indemna, de-a rasunat tot hotelul! Si au fost si mai insufletite cand, la cererea lor, Joe Dolan (il recomand doamnelor sensibile, de varsta mea) a reinviat, prin glasul cantaretului angajat in seara aceea sa scoata mustul din doamne! Si nu s-au lasat o clipa, au topait si s-au invartit, au ras si au cantat , odihnindu-se din cand in cand pret de cateva minute, intarindu-se pentru inca o repriza de dans! Frumos mod de a sfida infarctul si pardalnica durere de sale! 🙂
Si mi-au fost atat de dragi, incat mi-ar fi placut sa le imbratisez pe toate, sa le spun cat sunt de grozave, pentru ca nu se lasa, ca nu lasa nici reumatismul, nici artrita, nici bicisnica de batranete sa le puna la pamant, pentru ca stiu sa rada si pentru ca nu le pasa de nimic, pentru ca nimic nu le poate opri!
A doua zi, le-am revazut la micul dejun, aparand, din nou, toate in acelasi timp, de parca se vorbisera. De fapt, cred ca se vorbisera. Se adresau una alteia cu ”dear”, ”darling” si ”girl”, si m-am gandit, nu stiu de ce, ca nu mai au ce invata de la viata, dar se comporta de parca viata lor abia ar fi inceput! Privindu-le, am inteles cu adevarat ca batranetea este doar o stare de fapt, depinde de fiecare cum trece peste asta. Si zau asa, cu zambetul pe buze ne-ar fi mai usor!
Draga mea, draga, tare frumos scrii tu! 🙂
Batranii, in Romani,a sunt detinatorii unei mentalitati balcanice referitoare la varsta! Doar in lumea orientului o femeie care are peste 60 de ani nu mai valoreaza nimic, in afara venerarii ei ca mama!
Ultima mea vizita in Romania mi-a aratat inca o data dimensiunea cu care femeile insele abordeaza problemea varstei ca stare de fapt si m-am lamurit ca, exceptand persoanele care fac un soi de dementa senila cu accente erotice, lumea cultiva sublimul neputintei de a trai viata altfel.
Sa mai amintesc comentariul unei reporterite care zicea:”In cartierul Drumul Taberei, o batranica de 60 de ani a fost victima unei inselatorii.. bla, bal, bla”?
Tu descrii asa de frumos intalnisea senioarelor irlandeze!
Eu ti-as spune ca aici, in Franta, viata multor persoane incepe de la 60 de ani, cand se apuca de tot felul de lucruri pe care, din pricina serviciului, a copiilor si a altor obligatii, nu au putut sa le faca! Stiu pe cineva care are 68 de ani si care a inceput sa ia lectii de pian. Vecina mea de la etajul trei, de 80 de ani, face drumetii de kilometri in cadru organizat. Vecina fetii mele are 93 de ani si cand ma intalnesc cu ea ma umplu de chef de viata!
Noi cultivam batranetea in forma ei handicapanta! Si trendul e spre accentuarea acestei traditii!
Poate ca vom ajunge si noi sa ne mai schimbam!
Oricum, viata e mult mai lunga dupa 30 de ani, nu? 🙂
@ Cita: Asta cu batranica de 60 de ani, mi-a sarit si mie in ochi, ani de zile in urma. Asa-i, viata poate sa inceapa la 60 de ani, daca asta iti doresti si esti in stare. In fond, la 60 de ani ai doar grija propriei persoane: copiii au plecat din cuib, casa e achitata in intregime, masina te mai poate duce 10-15 ani, si doar diamantele sunt foarte scumpe. Iar daca nu ai nevoie de ele, iti permiti o vacanta ici si o excursie colo! Imi spuneai, odata, ca de-abia de-acum o sa incepem sa ne bucuram de viata in doi. Incercam sa ne obisnuim cu asta, si sa stii ca nu e atat de greu. Important e sa vrei, si sa te multumesti cu micile placeri ale vietii. Te imbratisez si iti doresc sanatate. 🙂
Ehehe, Gabylou… de-ai vedea resedinta medicalizata unde socrela-i de doua luni: hotel 5 stele, 2500 euros/luna, tout compris… 🙂 Sapatmâna-trecuta au avut un show cu un “Joe Dolan local” care le-a cântat melodii din anii ’40-’50, veselie mare pe cei de peste 80 ani… 🙂
– – –
Total si categoric de-acord cu tine ca viata poate (re)începe si la 60 ani, ca daca suntem sanatosi si-n forma, starea de spirit e primordiala… te citez:”Important e sa vrei, si sa te multumesti cu micile placeri ale vietii.” – exactly, ca voi si noi în Lanzarote last winter… 🙂
– – –
P.S. à propos de Nora Jones, ultimu’ album:”Little Broken Hearts”… 🙂
http://www.youtube.com/watch?v=KjG2q8ys8Ko
@ Melanie: Da’ informata mai esti! 🙂 🙂 🙂 Multumesc pentru link, asta-i rasfat muzical! O saptamana buna, ca toti avem nevoie! 🙂
P.S. Daca da Dumnezeu, ajungem si anul asta pe vreo insula, nu-i asa? Ma rog, tu ai fost deja, dar doua-trei-patru plimbari nu strica niciodata. O saptamana buna, cu folos iti doresc.
Sunt informata pen’ca am cunoscut-o pe Norah anu’-trecut, am zburat de la Houston la Dallas, Texas împreuna, small world… 🙂
– – –
D-zeu “da”, însa nu-ti ba si-n traista… 🙂 adicatelea nimeni nu face nimic în locu’ nostru, asa ca am început deja sa ne documentam despre o alta insula si vom rezerva zilele-astea hotel&rental car, tot în decembrie… 🙂
– – –
Sanatate, o saptamâna spornica si-o zi lejera… cu drag & hugs! 🙂
@nu-ti ba si-n traista=nu-ti baga, sorry, nu m-am recitit… 🙂
@ Melanie: In concluzie, as spune ca esti nu doar informata, esti si umblata. 🙂 🙂 🙂 Stiu ca lumea e mica, dar nu-i destul, daca nu esti omul potrivit la locul potrivit! In rest, multumesc si ti le intorc, si imbratisarile, si sarutarile, si urarile de bine. 🙂
Vezi, Gabriela, ”dear”, ”darling” si ”girl”, așa-și păstrează tinerețea sipritului!
Foarte fain le-ai surprins în rândurile tale, parcă le văd și aud. Am văzut și eu la bazinul de înot cum vin, unele mai greu, dar odată conectate la aparatele de gimnastică, parcă- s în priză, fac repede și aparent fără efort exercițiile, apoi înoată, sunt foarte agile. Așa aș vrea și eu să fiu la bătrânețe. Te pup, o săptămână frumoasă îți doresc! 🙂
@ Mirela: Cred ca e si asta o arta, sa stii cum sa traiesti frumos, mai ales la asemenea varste. Si da, am observat si eu ca sedintele de gimnastica- aerobica, acvatica ma rog, de orice fel, sunt la mare pret printre cei de varsta a treia, sa le spun asa. Si stii ce? E bine si pentru ei, dar e bine si pentru copiii lor. Mentinandu-se sanatosi si in forma, le fac un bine copiilor, carora n-or sa le cada povara, din cauza bolilor. Sa ne tina Dumnezeu pe toti sanatosi, asta-i cel mai important lucru. Imbratisari de-aici si sa incepi saptamana cu bine! 🙂
Cred ca ne place sa ne autoflagelam si de aceea facem atata caz de batranete !
Spiritul nu tine cont de varsta biologica, ori asta e cel mai important lucru. Viata e frumoasa la orice varsta … pacat insa ca multi uita asta.
Mi-a placut mult de tot cum ai descris atmosfera 🙂
@ -X-: Exact asa! La noi, batranii sunt primii care se autoflageleaza, se simt vinovati si inutili.
Multumesc! O saptamana buna, iti urez, again! 🙂
Îmi place „ochiul „tău, dragă Gabriela! cum, de altfel, mă încântă lumea pe care o descrii , lume din care tocmai m-am întors.
Că vorbim despre Irlanda, că ne gândim la Sicilia, dacă tema este abordarea frumoasă și firească a vieții, chiar că ne face bine!
Siciliencele dansează fain de tot!
Le-am tot observat în câteva seri , pe o terasă, vecină cu hotelul nostru.
Sâmbătă seara- pentru ele ( și ei) era o „reuniune„ obișnuită, pentru noi, era ultima seară la Letojani, așa că am uitat că nu este ”cool„ dansul între doamne..a fost o seară faină!
Dansul și muzica nu cunosc granițe.
Nu contează câți ani ai adunat prin hârtii, esențial este-eu așa cred- să-ți păstrezi sufletul tânăr!
@ Gina: Cand am fost in Sicilia, am stat in Taormina.Doamne, ce oras! Acolo am vazut, cum spui, o abordare absolut fireasca a vietii, fara fite, fara aere, boticuri puse si fetze! Acolo am ascultat niste cantece grozave, pe teresa unui restaurant, unde lumea a inceput sa danseze nu pentru a-si arata tinutele, ci pentru ca toti iesisera in oras, sa petreaca timp cu familia si doreau sa se simta bine. Nu pareau in competitie cu nimeni, asta e! Bine te-ai reintors!
pentru conformitate,
https://www.facebook.com/rizea.gina.5/posts/612491355470047
@ Gina: Am vazut ca esti pe Facebook, vezi ca ti-am trimis friendship request! 🙂
e sistemul de gandire invechit de vina, la noi in tara. femeile se considera implinite doar daca stau sa indeplineasca bucuriile sotilor, copiilor si apoi nepotilor. nu-si pun problema ca ar putea sa faca ceva si pt ele, nici nu cred ca-si doresc. nu au program separat de sot, desi de multe ori sotii lor au hobby-uri separat de ele. habar n-am daca e egoism sau pur si simplu o modalitate de viata unilaterala…
@ aA: Aici, cand am vazut ca fetele ies in oras in week-end, lasandu-si sotii, prietenii acasa, am zis ca nu e cusher! 🙂 Am facut-o si eu de cateva ori, si am vazut ca nu-i asa o tragedie: chiar te distrezi si o barfa intre fete este nemaipomenita. Cred ca este o chestiune de mentalitate, asta cu sacrificiul suprem pentru familie. In acest timp, familia chiar se simte bine si, de multe ori, nici n-are nevoie de acest sacrificiu. 🙂
[…] un articol al Gabrielei, care locuieste de cativa ani in Irlanda, m-am intrebat de ce la noi nu se poate asa ceva? M-am […]
In Romania batranii asteapta sa moara, in alte tari batranii inca traiesc la maxim, atat cat este posibil. Si rad, si se distreaza.
@ Dojo: E o chestiune de mentalitate. Cred ca ai avut ocazia sa vezi si in State (pentru ca acolo chiar ai stat suficient de mult ca sa-ti faci o impresie) ca batranii sunt parte activa a societatii. Nu doar o simpla masa de manevra, speculata cu cresterea pensiilor, atunci cand se merge la vot! Prin batrani, o societate normala creste si are doar de castigat, iar batranii se simt utili si luati in seama. Mai avem multe de invatat, dar, incetul cu incetul, in cateva zeci de ani, vom atinge si noi limita normalitatii! Vedea-te-as batrana, activa si sanatoasa, draga mea Dojo! Te imbratisez si sarcina usoara. Acush trec pe la tine, sa vad cum te mai simti si ce mai faci.
Fata, ce frumos ai putut spune totul! Sunt mândră că am fost colegă cu tine, că mi-ai fost şefă! Aş putea adăuga că şi scrisul este, pentru unii, ceva genetic, ceva de care nu te poţi desprinde nici dacă ai vrea! Neapărat trebuie să scrii o carte!
@ Maria: Fata, ce ai? 🙂 🙂 🙂
Se cuvine un ”Multumesc” pentru un asa omagiu, nu? 🙂