Numa’ ce-am vazut un copac cu flori, vorba cantecului, aparut hodoronc-tronc, in mijloc de noiembrie, intr-o curte in care, mai mult ca sigur, isprava vegetala a trecut neobservata!
Desi firav, copacelul a compensat handicapul cu sute de muguri vigurosi, gata sa plesneasca, alternand cu floricele albe, plasate nefiresc pe niste ramuri uscate, pregatite pentru iarna.
Vederea micutului temerar mi-a adus aminte de ceea ce mi s-a intamplat cu multi, muuuuulti ani in urma, cand, in drum spre celebrul SIDEX, trimisa probabil cu treaba pe acolo, am vazut, din tramvai, un copac inflorit. Era tot asa, noiembrie tarziu si, evident, copacul trezit nefiresc la viata, a devenit subiect de stire. Din motive neelucidate inca, fotoreporterul ziarului la care lucram n-a mai ajuns la locul faptei, pentru a-i face o poza-doua curajosului, dar oricum, sub un titlu de genul ”Senzational! Copac inflorit in noiembrie!” ( 🙂 ), lumea din tot judetul a aflat despre miracolul intamplat in halda de zgura a Combinatului Siderurgic.
Entuziasti, cativa dintre colegii mei au preluat stirea si au trimis-o pe la ziarele centrale ai caror corespondenti locali erau iar dl Corneliu Mihailescu, Dumnezeu sa-l ierte, a facut o relatare atat de sensibila pe Radio Romania Actualitati, incat aproape ca am plans, de frumoasa ce-a fost!
Intamplarea a facut ca, vreo doua luni mai tarziu, tramvaiul sa ma duca din nou spre Combinat. Zapada- cat statul de om, si frigul- patrunzator pana la oase. Arunc privirea pe fereastra vagonului si… oroare! Copacul senzational, miracolul de la Viaduct era… tot inflorit! Mai sa fie, mi-am zis, ceva nu e in regula cu pomisorul asta. Pe drumul de intoarcere, m-am zgaiit cu atentie inmiita spre el si mi-am dat seama ca ”florile” erau de fapt niste scame mai marisoare, aduse probabil de vant si intepenite pe crengile uscate.
Instantaneu, am trait niste sentimente amestecate, de oroare cu rusine, presarate cu praf de disperare. Am tacut malc, evident, si acest dirty secret al carierei mele a ramas inchis sub lacate mari pana in ziua de azi, cand, uite, l-am scos la suprafata. A fost clar o manipulare de presa iscusita, prima dintr-un lant care urma sa vina! Ca asa-i in presa! 🙂
In ceea ce-l priveste pe eroul relatarii de astazi, el exista, a inflorit cu adevarat, a fost pozat in urma cu doua zile si… am si martori! (Marius S., depui marturie, sper, daca e nevoie!)
Va doresc, tuturor, o iarna blanda! 🙂
Ptii, deci numai la noi triseaza copacii in noiembrie…:P Bine ai revenit pe blog, Gabriela 🙂
@ Anca: Asa se pare… Cum ti-am spus deja, Anca, ma bucur ca te-am regasit. Tehnica asta! 🙂
Și toamna noastră, dragă Gabi , are aerele domnișoarelor de pension.
Deunăzi, o fostă elevă mi-a adus, culese din grădinița lor de țară, ghici ce? trei crenguțe de liliac!!
Să ne bucurăm de tot farmecul firii!
p.s. sunt mama unui britanic!!( poți găsi pe blogul meu bucuria stropită cu lacrimi!)
gânduri bune!
@ Gina: Cateodata, natura are reactii neasteptate. Cauzele sunt provocate de noi, desigur! Ganduri bune proaspatului cetatean britanic! 🙂
A fost o toamnă foarte frumoasă anul acesta!
Cred că și la tine, draga mea irlandeză, toamna a fost generoasă și însorită, dovadă minunea înflorită. Să sperăm că nu va da înghețul. La noi se simte iz de iarnă, dar e firesc, la ora asta.
Happy weekend! Te pup!
@ Mirela: Pana la urma, e aproape sfarsitul lui noiembrie. Nu mi-e frica de iarna, aici iernile sunt… funny! Happy week-end si tie, cu ceva mulled wine in preajma! 🙂
Gabylou, lavanda si rosmarinu’ din frontyard au reînflorit zilele-astea… iar azi, am petrecut ziua la veri-fermieri, în judetu’ vecin, unde erau înflorite “regina-noptii” si brânduse, la peste 600m altitudine! Indian summer, indeed, ca-n America de nord! 🙂 Avem ierni blânde, deci si funny, ca la voi… 🙂 Have a serene evening, stay healthy & friendly hugs…
:))… “Senzational! Copac inflorit in noiembrie!” :)) Memorabil!
Cel din poza de mai sus e adevarat, florile sunt reale si… imi face pofta de primavara. Mai ales ca pe-aici se pune de ninsoare.
@ Dana: Cred ca de Dan Diaconescu nu auzise nimeni inca, pe vremea aceea. Am avut si eu momentul meu DD Direct! 🙂 🙂 🙂
Cat despre primavara… toate la timpul lor, Dana!
Deci asa! Scoti la iveala secretele trecutului 🙂
-X-: Cam asa ceva… Toti avem secrete, trebuie doar sa stim cum ne confruntam cu ele! 🙂
Draga mea, uite ce bine face bloggingul, cum ne ajuta el! 🙂
Multora ni se intampla ca emotiile sa ne joace feste. Eu sunt un exemplu. In plus ma cam ia gura pe dinainte caci nu exista ceva ce ma emotioneaza sa il tin pentru mine! E musai sa-l impartasesc! 🙂
Apoi vedem ceea ce vrem sa vedem. Tu iti doreai primavara la SIDEX!
Cum se spune: frumusetea e in ochii celui ce priveste!
Cat despre pomisorul din imagine… poate ca anunta o iarna blanda caci natura stie ea ce mesaje sa dea!
Sper ca esti ok!
Te imbratisez. 🙂
@ Cita: Si eu am vazut/auzit/simtit lucruri, oameni si senzatii care, de fapt, nu existau. Si as fi putut baga mana in foc pentru ele/ei! Asa-i, mintea ne joaca feste in anumite momente, probabil atunci cand, inconstient, vrem sa evadam din realitatea inconjuratoare, in refugiul de care ne e dor sau unde ne simtim in siguranta. Stii tu, Cita, povestea cu prietenul imaginar… 🙂 🙂 🙂
Probabil ca atunci cand am vazut pomisorul acela inflorit, imi era lehamite de Galatiul cenusiu, trist si murdar in care ma aflam!
O saptamana buna, in sanatate!
l-ai scarmanat bine sa vezi daca nu are si asta … scame?
sau flori de plastic. made in China …
@ coolnewz: (Aproape ca) l-am scarmanat! Nu suport sa patesc de doua ori aceeasi rusine! 🙂 Florile erau reale, made in Ireland! 🙂
eu aştept cuminte zăpada. cu perseverenţă aş spune… şi refuz să-mi amintesc iarna aceea venită tărziu, după ce pământul s-a umplut de sânge. (da, la 89 mă refer, nu ştiu de ce mă tot gândesc la asta de un timp)
@ psi: Iubesc zapada, e, de altfel, printre putinele lucruri care imi lipseste, de cand sunt aici!
Te tot gandesti, pisic, la iarna aceea venita tarziu, pentru ca amintirea ei se apropie. Se tot apropie, si probabil ca nu esti inca pregatita sa te intalnesti cu fumul amintirilor acelora!
și noi am avut parte de o toamnă tare lungă și frumoasă. aș fi vrut să nu se mai termine. dar iaca că s-a cam terminat. domnii de la meteo anunță că de mâine vin ninsorile, care, desigur, vor lua autoritățile pe nepregătite, că doar cine-a mai văzut să ningă în decembrie! 😀
pup Găbița.
@ Giana: Prima imagine pe care am vazut-o azi dimineata la televizor a fost din Iasi. Un Iasi peste care ninsese si care arata frumos, frumos de tot. Asta e, e iarna, o meritam si trebuie sa ne bucuram de ea!
Te pup si eu, moldovieianco! 🙂
M-a trimis Moșul să-ți aduc un buchet de gânduri bune!
@ Gina: Multumesc, Gina, stiam eu ca Mosul o sa vina si la mine!
De la mine, un buchet si mai mare de ganduri bune, pentru tine! 🙂
un copac cu fulgi, deacum 😆
totu-i alb !
ninge întruna la Baia Mare!
e frumos şi nici nu e prea frig, dar nu cred că se vor încumeta mulţi să iasă la vot, din comoditate , sau pt ca au iesit cu copilasii sa profite de zăpadă. 😆
Pup, să ai o zi minunată!
@ Cammely: Spuneau, pe la meteo, ca iarna asta va fi cea mai grea din ultimii 100 de ani! De asta, cred, azi au fost aici 10 grade, aproape ca au dat muguri pe ramuri, si se anunta un Craciun cald si cuminte, meteorologic. Am inteles ca in tara va ninge de Craciun. Asta cu adevarat imi lipseste! Imbratisari, inapoi! 🙂
Nu mai e nevoie de martori,acu te cred,dupa ce vazui in parcul meu. Si apropo de asta,uite un post de inceput care mi-e drag :
http://silving.org/2012/01/19/trandafirul-din-cer/
@ Silving: Am scris si eu ceva asemator despre o narcisa! Asa de bataioasa, incat vazand-o cum se lupta sa traiasca, am decis sa-i inchin o oda! Postarea aceea mi-a adus alaturi o doamna la care tin tare, tare mult, si pe care as numi-o, acum, prietena mea! 🙂 Cred ca n-a fost o postare intamplatoare!