Suntem, de o saptamana, cetateni irlandezi cu acte in regula (adica, certificate de naturalizare in limba irlandeza) si, curand, si cu pasapoarte irlandeze. Documente care, sigur, o sa ne lase sa trecem, mult mai usor, prin multe vami, dandu-ne prilejul sa umblam hai-hui prin lume, asa cum visam de multa vreme.
A fost un proces lung, cu o doza de birocratie pe care o are orice actiune in care este implicata o institutie a statului. Dar, cu mult tutun (la inceput), cu multa rabdare si fara tutun, mai apoi, s-a rezolvat! Vestea ca voi fi cetatean irlandez mi-a dat palpitatii zilnice si mi-a creat insomnii mai puternice decat ar fi fost normal! Pana anul trecut, nu exista un moment oficial, iar aplicantul primea prin posta certificatul de naturalizare. Realizand ca o tara atat de mica, dar cu un suflet atat de mare, poate mai mult de-atat, noul ministru al Justitiei a introdus ceremonia de acordare a cetateniei irlandeze. Un eveniment sobru, dar miscator, cu un discurs de ministru care mi-a mers la inima, si a dat parca sens insomniilor si palpitatiilor mele de pana atunci. Sute de oameni, din aproape 200 de tari, ne-am adunat acolo pentru a rosti juramantul de loialitate fata de tara , intr-un cor impresionant, viguros si ferm. Stiam ca sunt in sala oameni pentru care acordarea cetateniei irlandeze era o chestiune de viata si de moarte. Pentru care pasaportul irlandez este un bilet spre libertatea lor si a familiilor lor. Care au reusit sa scape din razboaie, saracie si teroare. Am intalnit insa si canadieni ori australieni pentru care acordarea cetateniei irlandeze nu a venit, desigur, ca o necesitate, ci ca o onoare. M-am intalnit in sala cu alti romani, fiecare avand propriile motive pentru care si-a dorit cetatenia. Dupa ceremonie, m-am imbratisat cu doi nigerieni, cu un chinez si cu un moldovean. Am ras si ne-am fotografiat impreuna, intr-un moment unic, care ne-a apropiat.
Pentru mine, a fost ca o casatorie mult visata, cu fiinta de care ma indragostisem, iremediabil, de la prima vedere. La vazul careia am inlemnit, de frumoasa ce era, si la care n-am incetat sa ma gandesc, in ciuda tuturor obstacolelor pe care le-am avut, de-a lungul timpului.
Nu vreau sa spun vorbe mari, dar Irlanda chiar mi-a dat tot ceea ce i-am cerut. Si stiu ca atunci cand va veni vremea, fara a sta pe ganduri, voi face ceea ce trebuie facut pentru noua mea tara. Am aplicat pentru cetatenie in cunostinta de cauza, stiam ce inseamna pasul acesta si de ce vreau sa-l fac. Stiu ca n-o sa curga doar lapte si miere pe drumurile pe care ma va purta viata. Stiu ca, oricat de bine as vorbi limba, accentul ma va da intotdeauna de gol. Stiu ca, oricat de integrata o sa fiu, n-o sa fiu pe deplin acceptata. Stiu si ca, oricat de bun cetatean voi fi, se vor gasi intotdeauna irlandezi care sa carcoteasca. Stiu ca tara te iarta, dar oamenii te judeca. Si, la urma urmei, nici nu vreau sa fiu altceva decat ceea ce sunt: un roman caruia i s-a oferit privilegiul de a deveni, prin naturalizare, irlandez! De a trai in tara lui James Joyce si a lui Peter O’Toole, a lui George Bernard Shaw si Bram Stoker, Lord of the Dance si Oscar Wilde, a lui Liam Neeson, Riverdance si William Butler Yeats!
Te pup, Gabi si va felicit din inima!
@ Marean: Multumesc mult! 🙂 Simt ca acum… am o sansa in plus!
Felicitări, încă o dată! Aşteptăm cu mare nerăbdare fotografii şi povestiri de la proaspeţi cetăţeni irlandezi. Cât despre eventualii cârcotaşi… nu-ţi face griji prea mari pentru ei. Singurul lor ţel este să-i descurajeze pe cei care realizează lucruri la care ei nici nu au curaj să viseze.
@ Ana: Fata mosului, am postat ceva poze pe Facebook. Povestile vor veni si ele, daca nu ma paraseste complet inspiratia! 🙂
Pozele de pe facebook le-am răsfoit pe toate. Mă refeream la fotografii din lumea largă, pe unde plănuiţi să umblaţi hai-hui 😉
@ Ana: Aha, got it! 🙂 SUA sunt primele pe lista. Nu’sh de ce, am eu o idee fixa cu tara aia atat de consumista!
Sa stii ca in continuare nu pot intra pe blogul tau, cititorul meu de virusi imi spune ca va fi foarte harmful daca o fac! Am sa citesc postarile de pe Facebook. Asta e! 🙂
Felicitari, ma bucur ca ti-ai implinit visul… Si ca ai lasat Romania, cu toate problemele ei, departe.
Sunt curioasa: vorbesti irlandeza sau engleza?
@ Dana: Desi guvernele irlandeze, oricare au fost ele, aloca sume imense pentru promovarea limbii irlandeze, cred ca 80 la suta dintre locuitorii Irlandei vorbesc engleza. Doar in anumite zone ale tarii se mai vorbeste irlandeza, si in general de catre oamenii in varsta, culmea, in situatia in care Irlanda are doua limbi oficiale: limba irlandeza si limba engleza. Toate actele oficiale se emit in amandoua limbile, si, uneori, doar in irlandeza, asa cum este cazul certificatelor de naturalizare, scrise doar in aceasta limba. La prima vedere, tinerii par entuziasmati de invatarea limbii irlandeze, dar, o data cu complicatiile care intervin pe parcurs, si entuziasmul dispare. Pana acum, nu am intalnit pe nimeni care sa vorbeasca irlandeza fluent. Exceptandu-i pe prezentatorii buletinelor de stiri in limba irlandeza, atat la radio, cat si la TV. 🙂
felicitări! 🙂 pentru luciditatea cu care îţi accepţi noua calitate mai ales şi pentru modul discret, senin, simplu în care ne povesteşti despre această întâmplare personală şi emoţionantă.
aş adăuga aici, ca şi irlandezi admiraţi şi admirabili… u2, daniel day lewis, jonathan rhys meyers, gabriel bryne, colin farrell, etc, etc…
@ psi: Multumesc, psi mic! U2 sunt si preferatii mei, cum am putut sa-i uit? M-am luat cu vorba… si lista este mult mai lunga, ai dreptate! 🙂
păi e simplă explicaţia: de-acum tu eşti cel mai drag irlandez al nostru! 😉
@ psi: Love ya! 🙂
Citind randurile tale am senzatia ca evenimentul seamana cumva cu o restartare a propriei traiectorii. De data asta ai ales tu.
Sa fie intr-un ceas bun!
@ ba_laura: Da, de data asta am avut posibilitatea sa aleg. Ca un om matur, responsabil. Am primit un dar important, trebuie sa vad ce pot face cu el.
Doamne ajuta!
Dragă Gabi,
Te rog să mă scuzi că nu mi-am spus gândurile ieri dimineață, când am aflat vestea cea atât de frumoasă! a trebuit să plec repede la țară, unde avem o căsuță, iar întreținerea ei presupune mult, mult efort.
Apoi, seara, la întoarcere, am „lucrat „ pe net și la telefon , cu nepotul meu , care este în clasa a VIII-a, iar astăzi are lucrarea la Limba română.
El cunoaște Irlanda- a locuit cu familia câteva luni în Dublin.
Să știi că am regretat că din nu mai știu ce motive familiale n-au rămas acolo. Cu toate cârcotelile despre care spui.
Știu cât de mult investește Irlanda în educație. Și mai ales în copil.
Mă bucur SINCER, cu tot sufletul, pentru tine și pentru familia ta!
Ești o învingătoare!
Puțini oameni pe lumea asta sunt în stare să-și înceapă o altă viața , la maturitate, în alt loc.
Aștept clipa în care fiul meu cel mic să-mi aducă vestea cea bună!
Știi cum văd eu lucrurile? în suflet rămâne partea nevăzută a fiecărei ființe.Intimă, personală, curată.
Realitatea este aceea care cere să „joci „ tare. Să fii demn, să ai onoare.
Și mai ales , să primești respect pentru ceea ce ești!
Să ne trăiești, Gabi!
Mult noroc!
@ Gina: Multumesc pentru toate gandurile bune! Ce frumos ai vorbit despre mine, Gina, de parca as fi o eroina! Chiar nu merit… nu zic nu, incerc sa razbat si eu si mi-am mai pastrat si o oarecare doza de ambitie, dar stiu oameni care au facut inmiit! Oricum, inca o data, multumesc mult atat pentru frumusetea gandului tau, cat si pentru optimismul pe care il simt, de fiecare data, in vorbele tale. Nu-i putin lucru, sa stii! Sa ai o zi buna, draga mea! 🙂
Felicitari!
Multumesc mult, Diana! Am desenat un cerc perfect, acum! 🙂 Toate cele bune si voua!
felicitări, draga mea dragă! :*
trebuie să dai de băut! știi, da? 😀
@ Giana: Moldoveanco, tot beau, de cand s-a intamplat evenimentul! Is specialista in Guinness, acum! Dar promit ca, atunci cand va fi timpul, beau si cu tine! Trebuie sa ne intalnim! 🙂 Pana atunci, cheers, ca vad ca nici tu nu stai digiaba! 🙂 🙂 🙂
Uraaaa, felicitari, Gabi!! 😛
@ Anca: Multumesc, suflete. De acum, daca ai sa mai ajungi pe aici, poti sa te lauzi ca ai sa te intalnesti cu prietenii tai irlandezi! 🙂
Acum trebuie sa scrii cateva randuri in irlandeza … nu te credem pe cuvant 🙂
@ -X-: Broduil as a bheith Eireannach! Adica, mai pe romaneste, Sunt mandra ca sunt irlandeza! Oricum, Google sa traiasca! 🙂 🙂 🙂
“Dupa ceremonie, m-am imbratisat cu doi nigerieni, cu un chinez si cu un moldovean.”
Gresit! Dupa ceremonie te-ai imbratisat cu 4 irlandezi! :))
Si rochia … pai eu mi-as fi luat-o pe aia cu frunze de trifoi pentru o astfel de ceremonie!! :))
Felicitari!
@ coolnewz/Ratatouille: Asa-i, ai dreptate. Nu m-am gandit la asta, erau 4 irlandezi. Conationalii mei, ce mai! Iar rochia… na, fa-te si tu ca vezi niste frunze de trifoi stilizate! 🙂
Multumesc! 🙂
felicitari!
@ Cojocarii: Multumesc, fata mea! Sper ca esti mai bine. Iti doresc multa, multa sanatate. Fa-te bine odata, ca ai atata treaba! 🙂
[…] l-am mai atins într-o formă sau alta. Îmi stătea demult în buricele degetelor, dar un articol de ieri al Gabrielei a grăbit momentul scrierii rîndurilor de mai […]
Chiar dacă am văzut deja evenimentul pe facebook, exact în ziua în care ai postat fotografiile, mă bucur și aici și vă felicit, irish-ilor! Mare bucurie mare, sunt mândră de voi, dacă-mi permiteți! Și mai mândră, având în familie unul din cele mai celebre nume irlandeze și iubite pe glob: faimoasa Enya, nu-i așa?! O irlandeză mândră, la rându-i, că aparține acestui popor deosebit. Să fie într-un ceas bun și să vă aducă numai bucurii!
Te pup! Sláinte !
Pentru voi, cu mare drag…Enya and The Celts! 🙂
http://www.youtube.com/watch?v=rGwUpsyDJTk
@ Mirela: Multumim din suflet si Doamne ajuta!
Si, cand vei vizita Irlanda, vei sti deja ca ai doi prieteni irlandezi acolo! 🙂
Mulțumim draga noastră! Scriu și în numele Enyei mele, care te cunoaște de pe fb, iar admirația e reciprocă! 😉
Azi îți urăm Happy Halloween! Oíche Shamhna sona! 🙂
@ Mirela: Multumesc. Chiar astept cu nerabdare sa vina copiii, diseara, costumati care mai de care! Ii vezi cat de emotionati sunt si cum asteapta, cu traistuta intisa, sa le dai bomboane.
Va pup, fetelor. 🙂
Felicitari!!!
M-a emotionat articolul, poate pentru ca sper ca in cativa ani sa trec si eu prin ce ai trecut tu acum.
@ Anca: Multumim. Sa dea Dumnezeu sa-ti vezi visul cu ochii. Timpul trece repede, sau… nici nu stii cand trece! 🙂
Multumesc.
Asa e, trece timpul asa de repede. In curand se implineste 1 an de cand m-am mutat in UK, parca ieri eram in masina asteptand cu nerabdare sa ajung aici 🙂
@ Anca: Inca 4 ani, vor fi floare la ureche. Voi sa fiti sanatosi! 🙂
Felicitari Gabi, o mie de felicitari!
Ma bucur foarte mult pentru voi!
Am stat un weekend in casa, gandidu-ma cum sa rezolv problemele care-mi vin o data cu nationalitatea …
Voiam sa mergem in vacanta in Thailanda, cu Marcin , Anca si un coleg austriac. Dar se pare ca romanii, spre deosebire de aproape tot restul Europei (si nu aproximez grosolan cand spun asta!) nu au drept de sedere mai mare de 15 zile in Thailanda ..
Iar comentariile celor care au aplicat la ambasada Thailandei la Bucuresti pentru o viza .. sunt de-a dreptul hilare : o anume doamna Mihai – ofiter de relatii cu publicul – provoaca insomnii celor care indraznesc sa o deranjeze cu un dosar de viza incomplet (fara fluturasii de salariu ai tuturor rudelor aplicantului pana la cele de gradul 4, fara extrasul de cont cu un istoric de cel putin 5-6 ani etc). Amuzant, nu gluma!
Te pup si inca o data iti urez felicitari!
@ Catrina: Multumesc mult, fata mea frumoasa! 🙂 Stiu, te inteleg, pentru ca si noi am trecut prin asta. Ba chiar au fost unele situatii umilitoare de-a dreptul. Ma gandesc ca e timpul sa faci deja si tu ceva in sensul asta. Sau, cand va fi timpul, sa faci neaparat! Inca o data, multumesc mult si… sa fii iubita! 🙂
felicitari, gabriela, sa fie intr-un ceas bun! ma bucur mult pt voi si pt ca de acum aveti mai multe sanse sa calatoriti! numai bine!
@ aA: Multumim, Anca! Exact asta-i scopul, sa calatorim cat mai mult. Ceea ce-mi doresc cel mai mult acum e sa avem buzunarele (de irlandezi) pline! 🙂 Si tie, toate cele bune, omule! 🙂
Gabylou, belated congrats, dar cu drag… 🙂 În cât timp ati obtinut-o, please?… eu, pe cea franceza în 6 luni, erau alte legi, în prezent se-asteapta între 3-5 ani si se acorda din ce în ce mai greu/rar… Nu-s “mândra”, ci onorata, recunoscatoare patriei adoptate si adoptive. Deci “patria-i acolo un’ ti-e bine…” 🙂 Sanatate si viata lunga, prospera, presarata cu bucurii si satisfactii…
@ Melanie: Pana anul trecut, termenul de asteptare era intre 2 (doi) ani si… indefinit. Dar, dupa schimbarea guvernului, a venit un ministru care stie ce vrea (evreu, by the way) si care le-a cerut celor din ministerul lui sa rezolve toate dosarele vechi, in asteptare (unii asteptau de 3-4 ani) si sa reduca perioada de verificare a unui dosar… la doar 6 luni. Existau 33.000 de cereri din ”vechi”, care au fost rezolvate rapid, semn ca… atunci cand vrei, orice e posibil. Noi am asteptat cam 1,6 luni, deci n-a fost chiar atat de rau.
Mii de multumiri pentru urari, si eu sunt onorata de privilegiul acordat! Imbratisari de-aici, Melanie! 🙂
FELICITARI. Ma bucur pentru voi, ca nu e usor sa ajungi pe meleaguri straine. Ai realizat ENORM in ultima perioada, keep up the good work 😉
@ dojo: Multumesc, mai ales ca stii, in mare, cu ce se mananca pribegia, ca sa spun asa! 🙂 Planuri sunt destule, sa vedem ce-o sa iasa! 🙂
Draga mea Gabriela, te felicit de doua ori: intai pentru ca astazi e ziua ta; doi, pentru ca ai devenit concetateana cu Peter O Toole, Liam Neeson et Co. E lucru mare! Ma bucur pentru voi (eu acu am aflat, fiindca recunosc ca n-am mai intrat demult pe bligu tau. Mea culpa!
Iti urez sa fii fericita, sa te bucuri de tot ce ai obtinut cu atata truda.Dar in acelasi timp iti doresc sa nu uiti ca ai baut apa din Tecucel si din Dunare… Stiu ca n-ai sa uiti. Inima ta este aici si acolo, la fel de mare si de generoasa.
Te sarut cu drag. Va sarut pe toti cu aceeasi prietenie de-altadat`
Vio
@ Violeta: Multumesc. Tot de doua ori! 🙂 Sa te auda Dumnezeu! Si nu, nu am sa uit ca am baut apa din Tecucel si din Dunare. Si chiar daca as uita, faptele tot raman: am baut, asta e! Te sarut si eu cu dor si, poate ne-om revedea, candva!
LA MULȚI ANI!! și Multă, multă fericire, Gabi!
@ Gina: Sa stii Gina ca, de-o vreo saptamana, tot in petreceri o tinem! Asa s-a nimerit luna asta a lui Noiembrie, sa fie mai vesela, asa… cu ziua mea, ziua lui, ziua onomastica- a mea si-a lui…. 🙂 Multumesc pentru urari, La multi ani si sanatate tuturor! 🙂
Sorry Gabylou, nu “le” am cu zilele onomastice neam de loc, asa ca: happy belated wishes & many returns of your name’s day! 🙂 Cheers! Sanatate deplina la toti, the rest will always follow… 🙂
@ Melanie: Multumesc din suflet, doamna! Melanie, dupa cum vezi, si raspunsul meu vine tarziu, sper sa ma ierti!
Iti doresc, la randul meu, multa, multa sanatate! 🙂
Ti s-a implinit un vis, asta conteaza! Felicitari! :))
@ VirusVerbalis: Asa-i, s-a implinit un vis! Multumesc, ma bucur ca ai trecut pe aici, viruse! 🙂 Sa ne auzim cu bine! 🙂
Gaby, n-ai sughitat aseara?… am vizionat un film irlandez tare traznit si m-am gândit la tine! 🙂
Se pomeneste si de românii din Irlanda în el, does it ring any bell(s)?!… 🙂 Brendan Gleeson e formidabil, iar accentu’ lor ma “termina”! 😀
http://television.telerama.fr/tele/films/l-irlandais,29979662.php
– – –
Ah, I love Connemara… 🙂
http://www.youtube.com/watch?v=EwTQZmq4gGg
– – –
sanatate & xoxoxo
@ Melanie: Connemara, un parc national imens, e o zona splendida. N-ai deloc gusturi proaste, Melanie! 🙂
Sanatate si tie, draga mea! 🙂
Ma chère classy Gabylou… calitate, nu cantitate, eh?! 🙂 Connemara e arhi-cunoscut de compatriotii mei, pe buna-dreptate! 🙂 Btw, azi voi fi într-o zona extrem de pitoreasca, la 140kms de Toulouse… 😉 Un we formidabil & friendly hugs…
@ Melanie: Asa-i, suntem la varsta la care ne uitam, in principal, dupa calitate. Poate in tinerete a fost altfel, dar acum… nu ne mai permitem, nu-i asa? 🙂 Week-end linistit si cald si tie, il meriti, sunt sigura! 🙂
Buna
Ti-am raspuns pe blog ca iti las mesaj cu numele intreg, sa ma poti gasi pe facebook: Anca Marin. Nu stiu daca merge link-ul: http://www.facebook.com/anca.marin.75, daca da e si mai simplu 🙂
@ Anca: Done! 🙂
Buna ziua stimata doamna! As avea cateva intrebari cu privire la Irlanda, daca ati fi amabila si mi-ati raspunde as fi foarte recunoscatoare! Dumneavoastra locuiti in Irlanda de Nord care apartine de Marea Britanie sau in Irlanda cealalta, tara de sine statatoare? Vad ca vorbiti foarte frumos despre oamenii si locurile din aceasta parte si m-ar interesa si pe mine ca imigrant daca as avea vreo sansa de mai bine prin aceasta parte de lume! Cat de greu e cu actele, e nevoie de permis de lucru, de cont gras in banca precum prin alte tari, cum sunt tratati imigrantii? As avea vreo sansa la un job cat de cat in prima faza, macar cat sa ma intretin eu si sotul? Noi locuim momentan in Danemarca dar nu avem acces la lucru din cauza limbii daneze pe care nu o stim, cu engleza ne-am descurca foarte bine, sotul fiind profesor de limba engleza. Va multumesc anticipat pentru informatii!
@ Andreea: Locuiesc in Republica Irlanda. Iti dau un link, Andreea, catre forumul Comunitatii Romanesti din Irlanda, intra si ai sa gasesti raspunsuri la toate aceste intrebari. De vreo doua luni, se tot discuta intens pe aceasta tema, se dau sfaturi, solutii si crede-ma, majoritatea celor interesati sa vina in Irlanda au pus exact aceleasi intrebari ca tine. Asadar, vei afla raspunsuri, nu te ingrijora (vezi topicul Vreau in Irlanda, in special): http://www.romaniancommunity.net.
Vestea buna este ca romanii au acum drept de munca in aceasta tara, deci nu mai e nevoie de permis de munca- altfel, sansele voastre ar fi fost oarecum limitate. Dincolo de toate informatiile, va doresc mult noroc, dragilor! 🙂
O mare realizare, din multele ! Sincere Felicitari !
@ Maria: Multumesc mult, doamna mea! Nu stiu daca ati trait sentimentul acesta, dar este, cu adevarat, minunat! Va imbratisez de aici! 🙂
buna in primele randuri as vrea sa te felicit!iar in al 2 lea rand,vreau sa ti urmez pasii pentru aceasta minunata oportunitate!intr un cuvant incerc sa aplic si eu aceeasi operatiune,daca esti draguta si ai putea sa ma ajuti cu mici informatii multumesc sunt actualmente in irlanda,lucrez aici!multumesc, o zi frumoasa!
@ Ionut: Ti-am trimis un mesaj privat! 🙂 Spor in tot ceea ce vrei sa faci!