Am citit pareri pro si contra despre acest tip de tratament cosmetic, asa ca atunci cand s-a ivit ocazia, nu am stat mult pe ganduri si mi-am bagat picioarele intr-un tanc plin cu vreo 45 de pestisori cu nume dragut- Garra rufa, pentru o pedichiura cum nu am mai avut vreodata. Mi s-a spus sa am rabdare pret de un minut-doua, ca pestisorii se vor apropia de talpile mele si se vor pune pe treaba. Ceea ce bancul a si facut, si cat timp a durat sedinta (vreo 20 de minute), am simtit o gadilatura placuta de la glezne in jos, parte a procedeului fish spa.
Poate a fost doar o parere, dar eu zic ca am simtit cum se lucra mai abitir intr-o zona in care se regaseau urmele unei bataturi mai vechi (talpile mele sunt un teren perfect pentru bataturi, carora le-am si dedicat un articol pe blog, atat de importante sunt in viata mea 🙂 ) si-i vedeam grupati acolo unde, probabil, pielea avea unele ”defecte”.
In fine, ce sa va spun? Tratamentul facut de Doctor fish, cum li se mai spune pestisorilor Garra, a fost ceva special, placut, delicat si de doua ori eficient: 1.- pentru ca si acum, dupa o luna de zile, calcaiele mele arata mai bine decat dupa orice alta sedinta cosmetica si 2.- cat am stat acolo, am fost scutita de palavragelile cine stie carei manechiuriste-pedichiuriste, cum se intampla de obicei. Doar nu degeaba se spune ”mut ca un peste”! 🙂
Cum spuneam, exista pareri pro si contra procedeului. Cei ”contra” sustin ca pestii pot transmite anumite boli de piele, de la un client la altul, in timp ce ceilalti afirma ca metoda este foarte, foaaaaaaaarte sigura. As inclina sa fiu de partea celor din urma, pentru ca am trait niste experiente cumplite pe propria-mi piele: de doua ori in viata mi-am facut manichiura apeland la specialisti, si de fiecare data am dezvoltat niste panaritii de alea adevarate, cu care se pot ilustra cartile de medicina. A fost jale mare, dupa zile de bolit si jelit, am ajuns la spital cu degetul umflat si negru ca un cartof stricat, a fost nevoie sa mi se smulga unghia, si am asteptat luni de zile pentru ca alta noua sa creasca. Cum spuneam, am patit-o de doua ori! Asa ca… nu stiu daca in materie de manichiura-pedichiura, ceva m-ar mai putea surprinde. 🙂
Self-promo
Happi Feet
Posted on May 25 2012
Bună dimineața cu noaptea în cap, Gabi!
Citesc și mă minuneaz- aud pentru prima dată de o asemenea metodă de îngrijire/curățare/mângâiere a picioarelor.
Cred că aș încerca-o, mai ales că sunt nemulțumită de tipa la care merg în ultima vreme.
Zău că pare ceva foarte interesant. Și de ce să nu recunosc, chiar nostim!
Să fii răsfățată!
@ Gina: Data viitoare, cand mergi in Anglia, sa te uiti dupa astfel de fish spa. Si in Romania sunt, din cate am citit, asa ca, daca esti convinsa de beneficii, merita! Sa fii rasfatata si tu, Gina draga, ca acus- acus se face luni!
De mult eram curioasa si incercam sa-mi imaginez cam cum o fi senzatia…. Acum, in sfarsit, am primit o parere avizata. Ce pacat ca prin Bucuresti nu exista niciun spa – pestisoresc…. 🙂
să-ți fie de bine, draga mea dragă! noi n-avem pești dintr-ăștia pe la Iași, așa că eu mă manichiurizez și pedichiurizez singură, acăsucă. am fost de vreo câteva ori la salon, dar parcă nimeni nu mă scapă de cuticule și de bătături așa cum o fac eu.
Hai să ai un uikend însorit!
pupăm, Găbița.
@ Giana: Pai, moldovianco, tu crezi ca dupa experientele pe care le-am avut, eu mai merg la manichiura-pedichiura? Am 20 de degete in total, nu stiu daca as putea indura sa mi se smulga tot atatea unghii! 🙂 🙂 🙂
Iti doresc si tie un week-end insorit si vesel, asa, ca inima ta! 🙂
A nu se confunda cabinetul de cosmetica cu salile de tortura ale Inchizitiei !
@ -X- : Pai, comunistii au inventat metoda de tortura prin smulgerea unghiilor, nu? 🙂 🙂 🙂
@ Dana: Mie, sincer, mi-a placut, de altfel, sunt moarta dupa masaje, mers la tuns, la gadilat, chestii din astea… O sa apara si prin Bucuresti, e posibil sa si fie, deja, doar ca nu ai avut tu asa ceva in vizor! Pup… 🙂
Gabi dragă, chiar aș vrea și eu o ședință de spa cu peștișori din ăștia, să am tălpi fericite! Îi cunosc din documenația făcută pentru un site de beauty&spa, la care am lucrat de curând și m-au atras din primul moment! N-am prea fost eu la saloanele de manichiură și pedichiură, am învățat să-mi mențin singură unghiile curate și scurte, am învățat să-mi creez singură ambianța necesară unui spa la mine-acasă, dar… n-am peștișori, iar acum mi-ai făcut poftă de un spa adevărat, cu peștișori care gâdilă! Faină experiență, să tot umbli cu tălpile ușoare, nu-i așa?! O duminică frumoasă îți doresc! 🙂
@ MIrela: Cand ai ocazia, n-o rata! Mai ales daca spui ca stii despre ce este vorba. Si picioarele noastre merita sa fie fericite, nu-i asa? Te imbratisez, Mirela.
eu abia am răbdare să stau pe scaun la coafor, gabi. din acest motiv, plus diferite istorii, manichiura şi peichiura pisicească se efectuează acasă… dar peştişorii aceia sună interesant… mai cu seamă dacă au şi efect îndelungat. dar 20 de minute… nu ştiu dacă aş rezista. 😀
@ psi: Si eu sunt propria mea manichiureasa, pedichiureasa etc. Dar de la gadileala, nu ma dau in laturi nicicand si as sta oricat. Pup, psi. 🙂
[…] De jobul crizant, de nopțile nedormite, de mârlăniile șmenarilor din gașca lui Burci. Respirau ușurați după luni bune de […]
Perfect de acord cu tine! Ma gandesc ca a fost minunat!
Vad ca te bagi la experiente noi, succes.
@ Mirela: Inca as dori sa fac lucruri si mai indraznete, 🙂 , sper sa se si intample, cu vremea. Important e sa ni le dorim, intai, si apoi urmeaza si implinirea lor, nu-i asa? Iti doresc si tie, fata draga, sa ai impliniri pe masura dorintelor pe care ti le pui! 🙂
am vazut pestisori din astia in grecia, dar nu stiu de ce am avut asa o retinere sa incerc. fiica-mea si-a bagat aratatorul si mi-a aratat ce frumos curatasera pestisorii cuticulele, dar eu-s cam ramasa in urma. acum ca ai pomenit, ma incearca regretul ca n-am testat metoda… si cu prima ocazie nu mai ratez 🙂
@ aA: Eu iti recomand procedeul cu multa caldura. In rest… de tine depinde! 🙂
Bre, m-ai spart cu chiticii aia ingrasati cu bataturi! Mie mi-ar trebui vreo citeva stiuci din alea batrine pentru ale mele. Desi nu mi-ar strica macar o asistenta de vreo 22 de anisori sa ma dea cu crema pe unde m-au frecat ghetele de director la ponseoza de parchet. Am sa-ti trimit o poza cu mine in costum de negru parcheteur, plin de rumegus, cu fes de general in mizerie si cu botnita filtranta asezata smechereste, de zici ca-s un Alain Delon al rascheteurilor. Traiesc vremuri de poveste, sefa. Reparam o scara pe la niste boieri parizieni si ma uitam in oglinda liftului de cite ori ma plimbam de la un etaj la altul. Rideam singur de fiecare data cind imi vedeam mutra de gazetar decazut plina de praf. Cind le-am spus unora de pe-aici c-am fost si eu o oarecare scula prin presa din Romania, nu mi-au zis-o-n fata, dar sigur m-au facut mincinos cind nu eram de fata. Dau sa arat baietilor pe net articole de-ale mele din Viata libera, cucu! au bulit astia asrhiva si nu mai figurez pe acolo. Parca nici n-am fost, neica! Nu face bine nenea Gigi Arsenie ca nu se da dus? Ca daca pleci, ura si la gara, esti ca si mort! te trezesti ca te opreste Ilie la poarta si te repede: Bai, mocofane, ai tu fata de ziarist? Da’ faza cu chiticii e mortala. Te pup, Gabi, si poate ne-om putea vedea cindva sanatosi. Poate trag o fuga sa vad si eu Irlanda. Traiasca si infloreasca prietenia franco-romano-irlandeza, ca-i dama buna!
@ Marean: Da’ ce, tu crezi ca eu am spus cuiva ca am fost ziarist? Nu am dezinformat, doar am omis…
In rest, vorbim si, daca e, te asteptam cu drag. Si pe Diana, desigur. 🙂 Vezi cum faci!
wow, ce tare! era o reclama cu niste pesti din astia care te curatau intre dinti. Intrebarea este daca nu pot transmite niste aids sau hepatita sau alte minuni …
@ coolnewz//Ratatouille: Asta ziceam si eu. Sper sa nu! Iar daca da, e prea tarziu, deja! 🙂
eu am alta teama, ca omul speriat de tot ce e nou :
daca nimeresc niste pestisori mai gurmanzi si se hranesc din calcaiele mele mai mult decat e cazul. Asta-i fandaxia mea. 🙂
Tocmai fiindca am si eu mari probleme cu talpile si fiindca merg mult pe jos, ma gandesc ca nu-s in postura in care sa donez straturi de piele. 🙂
@ mihaeladm: La cat de mare mi-s, era imposibil sa incap in pestisorii aia mici. Eu as zice ca ei au riscat foarte mult, de fapt! Puteau sa faca indigestie! Sa nu te temi, sunt draguti si gadiliciosi. 🙂