Nu am atins unul, macar, in ultimii sapte ani! I-am vazut doar la televizor, in reportajele cu miros de primavara. Nu am mai putut sa-i cumpar, cum faceam inainte, nu i-am putut aduce in casa, nu i-am putut admira, nu mi-am putut satisface nevoia de ei. Pe aici, lipsesc cu desavarsire, altele sunt fiorurile naturii, nebuniile si mirosurile ei.
Dar ieri, plimbandu-ne aiurea, El i-a zarit, pititi sub o tufa, zgribuliti si chirciti sub greutatea picaturilor de ploaie.
Am avut impulsul sa-i rup, sa-i rapesc si sa-i duc pe toti acasa. Dupa atatia ani, revederea m-a tulburat, mi-a readus in memorie franturi de primaveri trecute, de sentimente puse la conservat undeva, in ungherele memoriei, de felicitari desenate stangaci si daruite mamei, in ziua de 8 Martie. Pana la urma, ratiunea a invins si m-am multumit doar cu unul, pe care, mai tarziu, l-am eliberat in apa raului.
Ce bine! Dumnezeu mi-a oferit azi inca o zi superba, in care mi-am potolit foamea de ghiocei!
daca ti se mai face dor, in sezon, trimite-l la pachet! 😉
Sunt superbi si au farmecul lor! Primavara nu o pot concepe fara ei! Sa inteleg ca in Irlanda e deja primavara?
@ Lolita: Nici eu nu concep primavara fara ei, dar… uite ca te obisnuiesti, pana la urma. Da, irlandezii intra in primavara pe 1 februarie. Nu stiu de ce, e o nebunie… 🙂
@ Cojocarii: Culmea, azi am vazut altii, din fuga masinii. Ani la rand n-am vazut nici unul, si dintr-o data, nu-i mai pot opri! 🙂
Salut, bunicutza fericita! Sint din nou la Paris si tinjesc dupa plaiurile verzi de vinatoare din Congo. Cred ca plec pe-acolo in urmatoarele saptamini. Macar la batrinete sa vad si eu lumea, ce pastele ma-sii! Tu vad ca dai in dureri de inima de dragul ghioceilor. Numa’ poeta nu te banuiam, dar iti sta bine. Te pup si te respect!
@ Marean: Salut, Mariene! 🙂 Ce ciudata e viata asta, nu-i asa? Cred ca a descoperi, mai spre batranete, latura aventuroasa a personalitatii, e cu atat mai palpitant! Asa mi s-a intampalt si mie, si-ti spun sincer, nu regret nici o secunda. Iar Congo… Congo suna atat de aventuros, nu stiu de ce! Sa-ti mearga bine, omule, traieste-ti aventura, si intoarce-te cu bine acasa, la ai tai! Sa ai un an mai bun! 🙂
Pentru transplantarea ghioceilor scoateti-i din pamant cat inca mai sunt verzi si au frunze, dupa ce au inflorit si intr-o perioada cand pamantul este umed. Divizati cu grija grupurile de bulbi cu mana si aveti mare grija sa nu distrugeti radacinile. Cel mai bine este sa plantati bulbii individual, cu 2,5-3 cm intre ei. Totusi, bulbii mai mici pot fi replantati in grupuri mici.
@ MrL: Am sa va povestesc la anul cum a decurs actiunea! Ca un facut, azi am vazut atatia ghiocei cati n-am vazut in 10 ani! 🙂
Multumesc pentru sfaturi si atentia la detalii, de care dati dovada!
E fascinant cum anumite lucruri ne ajuta sa revenim in timpuri trecute unde ne regasim sufletul intact aninat intr-o creanga, intr-o floare, intr-un zambet!
Ma bucur ca ai regasit si acolo ceva care sa te lege, un reper ca o punte intre lumi, intre ani, intre amintiri!
@ Cita: Da, de multe ori un ghiocel poate starni o avalansa de sentimente….
Doamne, ce bucurie mi-ai facut! 🙂 Mi-e asa de dor de ghiocei… De primavara.
@ Dana: Mai coboara si tu, suflete, din turnul tau de fildes, si ai sa vezi ca ghioceii au scos capul din zapada. Iti trimit o felie de primavara de-aici! 🙂
Gabriela,
Ce ghiocel de suflet, poti avea.
Madi si Onu
@ worldofsolitaire: Orice ghiocel este bine primit. Chiar si cei (cel) de pe la tample! 🙂
Gabriela,
Un ghiocel neaoş, pentru o gălăţeancă de frunte:
http://worldofsolitaire.wordpress.com/ 🙂
Madi şi Onu
@ worldofsolitaire : Vazut, citit, comentat! 🙂
gabi, nu pot să cred că la tine sunt ghiocei. şi nu îmi pot imagina viaţa fără ei, chiar dacă eu sunt mai degrabă o iubitoare a iernii…
of… de-aş putea, când vor apărea la noi, un braţ ţi-aş aduce. de-aceia mari, de munte, cu clopoţelul greu de rouă!
@ psi: Da, uite ca sunt si ghiocei! Imi pare rau pentru voi, din cauza iernii asteia care va tot chinuie, de la o vreme… 🙂
Multumesc, fie si pentru intentie! 🙂
de rupt nu, dar niste bulbi ai putea sa iei sa-i ai in gradina anul viitor! 🙂
@ coolnewz/Ratatouille: Pai, tu ce crezi ca am de gand? La anul vreau sa-i vad si in ograda! 🙂
Vestitorii primaverii. Semnul ca primavara nu e departe. Imi aduc aminte doar atat:
Dintr-alte tari, de soare pline/Pe unde-ati fost si voi straine/Veniti, dragi pasari, inapoi/Veniti cu bine!
George Cosbuc.
@ Ciupanezul: Vestitorii primaverii! E dragut ca mai tii minte, fie si cateva versuri! Ai fost un scolarel tare inimos, asa cred eu! Numai bine, Ciupanezule. 🙂
Da, asa e. Eram premiantul clasei si se cuvenea sa invat tot, mai ales poezii. Aveau toti asteptari mult prea mari de la un prapadit de elev. Dar asa-i cand parintii sunt oameni de vaza in sat. Toti au asteptari si toti te critica atunci cand ai calcat stramb.
Cat de minunat dor de PRIMAVARA mi-ai reaprins in suflet, un dor care la mine nu se stinge niciodata. Si sa stii ca, desi sunt multi ghiocei la noi, nu-i rup, nu-i ucid si nici nu-i mai cumpar…Ii iubesc acolo, in oamatul din care ies timizi si blanzi! Emotionant, Gabriela!
Am la mine caramele Connemara, te astept! Te pup, sa ai o zi superba si o saptamana si mai si! 🙂
@ Mirela: De cumparat, i-as cumpara, daca tot i-a omorat cineva, deja! Multumesc si pentru caramele, si pentru gandurile bune, si voua o saptamana rodnica! 🙂
Trimite-mi si mie 🙂 … nici pe aici nu se prea gasesc.
Ce repede a venit primavara in Irlanda !!!
@ -X-: Cum sa nu, da-mi adresa! 🙂 🙂 🙂 Si da, primavara a venit tare devreme pe aici! Pupici si ghiocei, de la mine! 🙂
Ești minunată ! Și ghioceii din fotografie sunt la fel.
@ Dictaturajustitiei: Multumesc, da’ nu-mi iese intotdeauna. Ghioceii, da, sunt cu adevarat minunati. O saptamana buna si tie, suflete! 🙂
Găbița, n-ai idee ce tare m-ai impresionat cu postarea asta!!
@ Giana: Nu-mi vine sa cred! Sincer! Ti pup, moldoveanco! 🙂
[…] Despre filme scriu și Riverwoman, Octocat, Coolnewz. * * * _______ Povești frumoase, povești haioase: Și la vară, Ioan Usca, Nea Costache, Tiberiu […]
Ce telepatie, Gabi!
Astăzi, asta îmi doresc- să văd ghiocei străpungând zăpada!
O zi frumoasă îți doresc!
@ Gina: Sa va dea Dumnezeu, atunci! Vad, totusi, ca vremea nu da semne de imbunatatire! Sa vina primavara! 🙂
Desi noi nu ducem dorul ghioceilor pentru ca ii avem in fiecare primavara, citind cele scrise de tine, Gabriela, m-am bucurat foarte mult! Ma bucur ca Dumnezeu a creat pentru tine un moment deosebit! Toate cele bune si o primavara frumoasa! Speram sa vina!
@ Marycix: A fost de vis!
Cat despre primavara, sa vina, sa vina- ca aveti nevoie! 🙂
Cateodata nicaieri nu-i ca acasa dar si cand te gandesti ca acasa nu inseamna doar ghiocei,sau mai bine zis acasa inseamna doar ghiocei si alte lucruri frumoase si marunte si atat , te razgandesti si preferi pribegia.Vorbesc din punctul meu de vedere acum.Nu stiu cum esti tu.:D
@ eSorin: Eu prefer sa-mi lipseasca ghioceii, zapada, de care mi-e atat de dor, si alte cateva lucruri marunte. Si cand am ales ca ele sa-mi liseasca, asta a fost decizia care mi-a schimbat viata. Si, multumesc lui Dumnezeu, nu-mi pare rau. Sper sa nu-mi para niciodata! 🙂
eu am vazut unii luna trecuta. e pacat ca nu se gasesc multi si prin zonele astea
@ Anca: Da, nu se prea gasesc, iar cei care sunt- ii numeri linistit pe degetele de la o mana. Eu vreau ghiocei la mine in curte anul viitor. Sa nu le mai duc dorul! 🙂
Ori ai uitat sa scrii … ori ai plecat undeva departe impreuna cu pasarile calatoare 🙂
@ -X-: Aaa, asteptai ghioceii promisi! Scuze, am uitat, ramane pe primavara viitoare! 🙂
Gabi, dupa “intemperiile” ultimelor zile (eufemizez calamitati), habar nu am cum ar putea arata ghioceii. Iti inchipui, te rog, niste ghiocei aparuti intr-o zapada de 5 m?! Cred ca ghioceii vor deveni curand arbori si-i vom vedea de la mii de leghe sau picioare. Ghiocelul megalitic 🙂
@ EO: Nu cred ca zapezile de anul asta… se vor repeta asa curand. Asa ca le mai dau ghioceilor o sansa, vor ramane in tiparul lor obisnuit. O vreme, cel putin! 🙂
Iti imaginezi lumea zicand, m-am urcat intr-un ghiocel azi, si m-am uitat peste dealuri. Ce frumos se vedea! 🙂 🙂 🙂
iui…si eu vreau ghiocei 🙂
Profit de invitatia dvs.”Veniti de luati!” dar nu voi lua, pt ca sunt fragili si gingasi si, nu ma lasa inima ”sa-i rup”, vreau numai, sa fac- un adagiu- la tema ghiocelului.
Se zice ,ca demult, la inceput de lume, Dumnezeu a facut toate cate sunt pe pamant si le-a colorat frumos. Atunci cand a facut si zapada , i-a zis: ”pt ca tu umbli peste tot, sa-ti cauti singura culoarea care-ti place”.
Zapada s-a dus, mai intai, la iarba:”- da-mi rogu-te si mie, culorea ta verde, care-i atat de frumoasa!” Iarba insa, a refuzat-o.
A rugat atunci, trandafirul sa-i dea culoarea rosie, vioreaua sa-i dea culorea albastruie, florea-soarelui sa-i dea culorea galbena, dar niciuna, nu asculta rugamintea zapezii.
Trista si ingandurata, zapada ajunse si in fata ghiocelului, caruia ii povesti necazul sau:”-nimeni, draga ghiocelule, nu vrea sa-mi dea culorea sa; toate ma alunga si-si bat joc de mine!” Induiosat de soarta zapezii, ghiocelul ii spuse:”-daca-ti place culoarea mea alba, iata, eu o impart bucuros, cu tine.”
Zapada, primi cu mare bucurie, darul ghiocelului.
De atunci, ea poarta vesmantul alb al ghiocelului si, drept recunostinta, zapada il lasa sa-si scoata capsorul afara, decum incepe sa se arate, primavara.
@ Lidia: Frumoasa si gingasa poveste, ca ghiocelul insusi. Am sa mi-o aduc aminte, negresit, de fiecare data cand am sa vad un ghiocel. 🙂
@ cammely: La data la care raspund eu, cred ca vremea ghioceilor a trecut de mult, nu-i asa? Ai sa ma ierti, Cammely, sunt sigura. Imbratisari.