(Acest articol nu contine plasare de produse si nu este un material publicitar! 🙂 🙂 🙂 )
In Irlanda exista cam 15 castele-hoteluri, categorisite intre trei si cinci stele. Cum, pe la inceputul anului, am fost oaspetii unuia, si pentru ca am prins gustul, am zis ca e bine sa incheiem anul tot asa, sa ne simtim si noi rege si regina, pentru vreo 3 zile. De data asta, am ales un castel din tinutul Roscommon, Kilronan Castle, situat undeva suuuuuuuus, in nordul tarii, cam pe unde se agata harta Irlandei in cui.
Evident, ploua cand am plecat de-acasa, si nimic nu s-a schimbat pe traseu. Ba, din contra, cu cat inaintam, parca vantul se intetea si mai si, s-a intunecat brusc, de pe la ora trei dupa amiaza, iar noi ne aflam undeva, in the middle of nowhere, pe niste drumeaguri care, desigur, nu apareau pe GPS. La intervale de cate 10- 15 minute, se mai vedea cate o masina, semn ca treceam prin zone locuite, totusi. Cand nu ne mai asteptam, GPS-ul si-a revenit din moartea clinica in care-l trimisese lipsa semnalului de la satelit, si a inceput sa ne arate stanga, dreapta, dreapta, iar dreapta, pana cand, ne-a zis el, ”ai ajuns la destinatie”. Si am vazut asta…
… si mai apoi, am intrat in atmosfera unei povesti de castel…
… unde era cald…
…
… si bine…
…
… si unde fusese deja instalat unul dintre cei mai frumosi brazi de Craciun pe care i-am vazut vreodata!
Kilronan Castle are o istorie lunga in spate, si hotelul este construit parte pe structura initiala, parte pe una noua, totul adaptat, desigur, pe cerintele unui turism modern. Fiecare colt al castelului reprezinta o bijuterie in sine, absolut toate spatiile publice (holuri, barul si restaurantele, receptia, fiecare etaj in parte, ballroom-ul, etc) fiind ornate cu diverse opere de arta- sculpturi, tablouri de colectie, mobilier creat la comanda etc etc).
De obicei, nu-mi place sa ma intorc a doua oara in acelasi loc- mi se pare pierdere de timp, atata vreme cat sunt mii de locuri de vizitat iar viata e oricum prea scurta ca sa avem ragazul sa ajungem in fiecare coltisor de pe planeta asta. Dar, nu stiu de ce, la Kilronan Castle m-as intoarce oricand si ori de cate ori as putea. Sa fie un loc vrajit? 🙂
superb. Candva, in viata asta, tre’ sa ajung si eu sa vad Irlanda…
@ Cojocarii: Candva, in viata asta, sper sa ajungi s-o vezi! 🙂
Piatră, lemn, tapet, pian, şeminee, candelabre, tablouri… mă topesc numai cât mă gândesc!
@ Ama: Un basm… real! 🙂
Gabi!!
SUPERB!!!
Asta zic și eu vacanță de vis!!
Ești o norocoasă( de mai multe ori), chiar dacă ați început călătoria cu ploaie și ceață.
p.s. fiul meu cel mare a fost în Irlanda ta!!!
@ Gina: Da, a fost superb. Cat despre ploaie, ceata si… ploaie, ne-am obisnuit. Neobisnuit e cand… nu ploua! 🙂
Mi-a fost dor de tine!
…”De data asta, am ales un castel din tinutul Roscommon, Kilronan Castle”…
Pai, da! Vreau sa alegem si noi, de data asta, cutare castel…superb! Imi place ideea , castelul, tot.
Da, Gabriela, este un loc vrajit si vrajitor.
P.S. Irlanda e a noastra. Enya mea are , la Craciunul multicultural de la scoala, de pregatit Irlanda. A cules material, plus rochie verde, plus cantece irlandeze si expresii neaose si greu de pronuntat, dar dulci la ascultat…Lasa ca fac poze si iti arat. Poate chiar imi mai dai o idee, ca in afara de Irish cream nu stim cu sa servim profii. Te pup!
Sa aveti un weekend superb! 🙂
@ Mirela Pete: Daca e vorba doar asa, de un mic ”protocol”, puteti sa-i mai serviti si cu Irish coffee! Nu am facut niciodata acasa, dar cred ca gasesti reteta pe net. E mai pretentioasa un pic, dar merita!
Astept pozele, of course, si daca mai ai nevoie de ceva, anunta-ma! 🙂
Superb! Ma bucur pentru tine, pentru voi!
@ Cita: Multumesc, draguta mea. Am si sarbatorit ceva, a fost o vacanta cu dublu inteles! 🙂 🙂 🙂
şi te mai miri că visez irlanda, când până şi ploaia şi amuţirea gps-ului le povesteşti aşa de fain! 😀
@ psi: Cred ca din obisnuinta; as putea vorbi despre ploaie in mii de feluri. Despre GPS nu stiu, e prima data cand am facut-o! 🙂 🙂 🙂 Te pup, pisicuto!
[…] * * * * LD_AddCustomAttr("AdOpt", "1"); LD_AddCustomAttr("Origin", "other"); […]
Irlanda e o tara incarcata de istorie si castelele ei sunt magice cu adevarat! Imaginile si povestirea oferite de tine aduc argumente suficiente pentru a o vizita neaparat! Si eu imi doresc sa ajung candva pe acolo! Imi place mult cum narezi evenimentele din viata ta! E un mare talent!
O saptamana placuta, suflete drag! 😉
@ Lolita: Multumesc, si tie, toti avem nevoie de… vreme buna! Da, Irlanda e frumoasa, merita vizitata si cunoscuta. Sper sa ti se inplineaca visul, candva… 🙂
Ma bucur pentru voi Gabriela! Aveti posibilitatea sa simtiti viata altfel!
@ Marycix: Da, asta-i mare lucru, si nu putem decat sa-i multumim lui Dumnezeu pentru asta!
un nor ce nu se mai termina … 🙂
vreau sa stiu: patul a avut baldachin? 🙂
@ coolnewz/Ratatouille: Ei, na, ia sa vaz, ai sa mori daca nu-ti spun? 🙂 🙂 🙂
In fotografia cu pianul mi-a atras atentia culoarea foarte albastra a covorului … parca prea albastra 🙂
@ -X-: Pe mine culoarea asta, albastru, ma hipnotizeaza. Asa ca… nu-mi aduc aminte prea multe detalii! 🙂
Vreau si eu la Castel, ca doar mi se spune Printesa! 😉 Si da, cred ca este putina magie acolo…ca in fiecare castel de altfel.
@ Luna patrata: Printeso, sper sa ai castelul tau intr-o buna zi! 🙂
[…] mine știu că e ziua cuiva și trebuie să scot 100. La mulți ani , Nicolete și Nicușori ! Un castel cu vino-ncoace! Henri Catargi (6 decembrie 1894 – 19 iulie 1976), pictor român Stridiile şi fasolea […]
[…] mine știu că e ziua cuiva și trebuie să scot 100. La mulți ani , Nicolete și Nicușori ! Un castel cu vino-ncoace! Henri Catargi (6 decembrie 1894 – 19 iulie 1976), pictor român Stridiile şi fasolea […]
tare ce mi-a placut excursia alaturi de tine! castelul e de vis, si afara…dar mai ales inauntru!
de cate ori ai ocazia bifeaza-le te rog pe toate, sa ne putem si noi bucura ochii!
numai bine, gabita! si cat mai multe sarbatoriri cel putin la fel de reusite!
@ aA: Numai bine si tie, Anca! Si spor la cumparaturile pentru Craciun… 🙂
Super! Io m-as mai duce o data! :))
@ virusverbalis: Si io! 🙂
fix în clipa asta mi-am jurat c-o să ajung și eu acolo! ia să vezi tu dacă nu m-oi ține de cuvânt! de obicei când îmi pun în cap ceva, mă țin tare pe poziție, dau din coate și în cele din urmă, reușesc.
Te pup, Găbița și te rog să ne mai scrii despre castele dintr-astea, că tare-mi plac 🙂
@ Giana: Fix in clipa asta mi-am spus ca mi-ar placea sa te vad aici! Asa ca e timpul sa incepi sa dai din coate sau sa aplici ce metode stii tu mai bine, pentru a reusi! 🙂 🙂 🙂
[…] pentru umerii Sofiei Fiind zi scurta,… MIERCUREA FĂRĂ CUVINTE- Mă vedeți și pe mine moț Un castel cu vino-ncoace! Adriaen van Ostade(10 decembrie 1610 – 2 mai 1685), pictor flamand de scene rurale Vă […]
Un pian si un semineu, atat si sa vina comanda : Irish coffee!!!!
Desigur o bem impreuna la castel. 🙂
O duminica faina!
@ Cammely: Cu mare drag, Cammely, cu mare drag. Nimic nu poate fi mai linistitor, nu-i asa?, decat un pian langa un semineu, intr-un castel undeva, in Irlanda! O saptamana buna, ca e nevoie! 🙂
Frumos pe-acolo…
@ annitu: Nu-i asa? De dragul locului m-am mutat aici! 🙂
superb castelul,superba si povestea.eu am ajuns pe la castelul de la trim si in castle pollard, un satuc din weastmeath county am mai vizitat unul.nu mai retin cum se numea insa era al naibii de sinistru 😀 ps. da, inca mai traiesc.ma chinui cu un nou proiect.iti voi povesti mai multe curand.sa ai o zi superba!
@ eSorin: Daca esti ocupat, asta e bine, mult succes in tot ce faci! 🙂 M-ai facut curioasa, intru sa cercetez si eu ce-i cu castelele despre care povestesti- chiar daca sunt bantuite si nu poti locui acolo! Inca o data, multa bafta, pustiule!
Locatie de vis. Exceptional. Sarbatori Fericite.
@ Ciupanezul: Sarbatori cu bine si tie, pustiule. Nu pot sa uit ca in urma cu un an, ma incurajai si ma imbarbatai, in anumite probleme. Sa-ti fie bine, oriunde te-ai afla! 🙂