Sambata am fost la Newry, la cumparaturi. Un orasel aflat in Irlanda de Nord, la mica distanta de granita cu Irlanda. De fapt, este impropriu spus granita, pentru ca, de ani de zile, nu exista nici o granita intre cele doua tari. Te astepti sa vezi macar o ghereta, ceva, unde sa opresti si cineva sa-ti controleze pasaportul. Nimic, nu-i decat o autostrada care leaga Dublin-ul de Belfast si practic iti dai seama ca ai intrat in Regat prin simplul fapt ca, dintr-o data, distantele se masoara in mile, si nu in km, cum e in Irlanda. E ciudat oarecum sa vezi ca pana la Belfast mai sunt nu stiu cate mile, si ca gasesti nu stiu ce magazin la 620 de yarzi mai incolo. Pe marginea drumului sunt instalate panouri mari, care te anunta ca la multe dintre magazine poti sa platesti in euro (moneda Marii Britanii fiind lira sterlina) sau ca ti se ofera un curs mai bun pentru euro daca vrei sa cumperi de la ei.
Astfel, apetitul irlandezilor pentru cumparaturi este stimulat pe deplin, pentru ca, in fapt, tot ce trebuie sa faci e sa-ti misti fundul pana acolo. Uimitor este ca la Sainsbury’s, de exemplu, (un supermarket de talia lui Carrefour, cred) atentia pentru detalii a mers pana acolo incat, ca sa iei caruciorul pentru cumparaturi, poti sa introduci un pound sau un euro. Asa se face ca mii de irlandezi prefera sa isi faca aprovizionarea de la Newry. De altfel, cand am ajuns noi acolo, parcarea era plina de masini cu numar de Irlanda. Pe cele ale localnicilor le puteai numara pe degete.
Intr-un orasel de cateva mii de locuitori, gasesti doua mall-uri in care brandurile cele mai cunoscute din lume sunt o prezenta obisnuita. River Island, M&S, Debenhams, Monsoom, Wallis, Jack and Jones etc etc sunt acolo, daca intelegeti ce vreau sa spun. Probabil faptul ca preturile din Anglia sunt mai mici comparativ cu Irlanda, face ca exodul clientilor sa atinga, cel putin in preajma Craciunului, cote de neimaginat. Sunt perioade in care cozile de masini se intind pe kilometri, iar intrarea in micul Newry este pur si simplu blocata. Irlandezii cumpara tot ce se poate cumpara: de la plasme si roboti de bucatarie, pana la haine, alimente si bautura.
Ingrijorat de acest fenomen, guvernul irlandez a facut, anul trecut, un apel la proprii locuitori, indemnandu-i sa cumpere produse irlandeze. Au venit si cu niste masuri menite sa stopeze exodul acesta, dar nu stiu in ce masura au reusit, pentru ca, asa cum va spuneam, realitatea pare de necontestat.
Sambata dimineata, am gasit un Newry complet pregatit pentru sezonul de iarna: ornamentele de sarbatori erau deja instalate, Mos-Craciunii – la datorie, iar din difuzoare se auzeau cantecele de Craciun. N-am vazut atatia Mosi Craciun la un loc in viata mea! Prin comparatie, sezonul cumparaturilor de iarna a fost deschis la Dublin duminica. Nu stiu daca irlandezii au pierdut startul sau daca nord-irlandezii l-au furat, dar un lucru este cert: Mos Craciunul lor a fost mai pe faza decat Mos Craciunul nostru!
Dupa ce ne-am facut aprovizionarea, ultimul pe lista fiind supermarketul Sainsbury’s, am primit, de la casa, un voucher pentru parcare. Asa ca, in loc sa platim parcarea trei lire, cat costa de fapt, am platit doau una. Cum va spuneam, s-au gandit la toate!
Numai la noi se gandesc cum sa ne mai jupoaie de euro. Ba la casa de schimb, ba la case din fericire parcarea este gratis – cel putin acum.
Bine spus, cel putin acum, insa goana dupa locurile de parcare va aduce si preturile corespunzatoare. Cat despre celelalte- le stiu prea bine, le-am simtit deseori pe propria-mi piele. Traim insa cu speranta ca o fi, odata si-odata, mai bine!
S-a trezit Cimpoca, ura! Ma bucur mult de revenirea ta, scumpo, printre hoardele de scribi ce populeaza planeta. Important e ca nu ti-ai pierdut sharmul, nici humorul, ca esti la fel de scliptoare cum te stiam odata, la fel de tanara si de sprintena in reflectii. Tot ce spui tu are miez si rost. Te citesc cu dragoste si sunt mereu ci gandul la tine, acolo, oriunde te afli. Da-i inainte ca-i zici bine!
A aparut si Violeta Ionescu la apel, ura! Sunt preafericita la vestea ca-mi populezi blogul din cand in cand. Tin la parerea ta, suntem vechi in bransa (prea vechi, parca!), si nu pot uita vremurile cand scriam impreuna articole, la stilul ”perechi”. Hai, bine ai venit pe planeta blog!
Heeeiiiii, se aduna lumea buna. Poate faceti un tandem si in lumea virtuala. Pana una-alta, draga Gabi, esti bestiala (ca sa ma exprim plastic:))… esti o alinare pentru ochi si minte… da-i inainte, draga mea.
Laura C: Ce sa spun? Doar… multumesc! E bine ca pe drumul meu spre cimitirul elefantilor mai intalnesc totusi si prieteni. Ei ma sustin practic acum, mai ales ca obisnuiesc sa ma intreb, aproape zilnic, daca toata chestia asta foloseste cuiva.
Si apropo: iubesc Facebook-ul. Pentru ca m-a scos din letargie, pentru ca vorbesc cu oameni pe care nu i-am vazut de mult, pentru ca mi-a amintit ca am amici, prieteni si dusmani peste tot in lume, si pentru ca, la urma urmei, este o retea (fie ea si de socializare) in plasa careia n-am cazut doar eu, ci cateva zeci de milioane de cetateni ai acestei planete. Si noua, tututor, ne place Facebook, nu-i asa?