Citesc ”The to-do list”, cartea unui anume Mike Gayle, nume care, in ciuda publicitatii care i se face pe coperta, nu-mi spune nimic. Nici stilul in care este scrisa cartea nu mi se pare o capodopera, dar, pentru ca limbajul este apropiat celui de zi cu zi, plin de sabloane si jargoane :), insist sa o citesc. De fapt, m-a atras subiectul, care se invarte in jurul unei liste de lucruri pe care autorul vrea neaparat sa le faca. In numar de 1277 (lista a tot fost scurtata, pe parcursul primelor 40 de pagini pe care le-am citit, si cred ca 1277 ramane numarul final) dorintele autorului se refera la lucruri mai simple sau mai elaborate, dar, fiind lista omului, are dreptul, nu-i asa?, sa si-o faca lunga si consistenta pe cat vrea el.
Citind, am inceput sa ma intreb cum ar arata lista mea cu lucruri de facut cat mai sunt pe lumea asta, si, dupa adaugiri, eliminari, alte adaugiri si alte eliminari, gandiri si razgandiri, cred ca am gasit varianta finala:
1. Sa plec(am) intr-o croaziera. N-am nici o idee despre traseu, croaziera sa fie.
2. Sa ajung in Nashville (sau Cashville, Nash Vegas ori Music City, cum i se mai spune), in Tennessee, capitala mondiala a muzicii country. Sa merg pe strazile pe care, din cate am auzit, cantareti aspiranti la glorie sunt cata frunza si iarba, sa ascult Grand Ole Opry- cel mai longeviv radio show din lume, transmis in direct, sa-mi cumpar bilet la CMA Music Festival, unde vin toate gloriile muzicii contry din America si sa ma imbat cu muzica country incepand de dimineata, de la prima ora, pana tarziu, in noapte.
3. Sa scriu o carte– ma rog, asta-i discutabil, asa incat poate fi trecut la capitolul ”posibil sa scriu o carte”, dat fiind faptul ca, pe langa bani, mi-ar trebui talent si un dram de noroc. Cunosc cativa oameni care au scris carti pe care nu le-a citit nimeni, au facut-o, probabil, doar ca sa-si satisfaca orgoliul ranit in inclestari doar de ei stiute. Asa ca, decat o carte necitita, mai bine o carte nescrisa :).
4.Sa merg in Cuba, despre care am o imagine foarte idilica. Aia din reclame, postere si filme… cu o Cuba cu masini harbuite si ruginite, cu femei cu piele de ciocolata si cu barbati fumand havane si a caror majora ocupatie e sa le iubeasca pe femeile cu piele de ciocolata.
5. Sa zbor cu balonul. Acum vreo 5 ani, am asistat la o competitie a baloanelor cu aer cald, undeva aici, in Irlanda. Totul- de la pregatirea baloanelor pentru zbor, pana la momentul in care acestea se desprindeau de pamant, mi s-a parut fantastic, parca vedeam aievea scene din cartile lui Jules Verne (pe care, in paranteza fie spus, il consider tot atat de savant pe cat de scriitor a fost, un geniu al literaturii universale). Tin minte ca dupa ce toate baloanele s-au ridicat, am pornit cu masina intr-o cursa de urmarire a lor, cerul arata fantastic, impestritat de zeci de astfel de aparate de zbor, semanand, de jos, de la inaltimea noastra ”furniceasca”, cu niste semne uriase de exclamare, vopsite in diferite culori!
6. Sa calatoresc in Alaska! Sa ajung undeva, nici eu nu stiu unde, poate la Juneau sau Anchorage, unde sa stau vreo cateva zile, incercand sa vad, sa simt si si miros cum traiesc orasenii de-acolo, si apoi, cu un tren din acela lung-luuuung, cu multe vagoane, sa ajung acolo unde se sfarseste calea ferata! Sa admir muntii inzapeziti, campiile imense, neumblate de picior de om, lacurile cu apa albastra, de limpede ce e, si sa-mi imaginez traiul veneticilor din toata lumea, manati aici de gold rush, goana dupa aur care, unora, avea sa le schimbe viata pentru totdeauna! A ajunge in Alaska, The Last Frontier, cum i se mai spune, ar fi, poate, aventura vietii mele!
7. Sa fiu spectator la Concertul de Anul Nou de la Viena. Insa atat de multa lume isi doreste sa fie acolo, in prima zi a anului, timp de doua ore si jumatate, incat se organizeaza o tragere la sorti pentru desemnarea cumparatorilor de bilete. Practic, a doua zi dupa concert, in perioada 2-23 ianuarie, cei care doresc sa puna mana pe un bilet pentru concertul urmator, se inscriu pe site-ul Filarmonicii din Viena si asteapta tragerea la sorti. Practic, vorbim despre trei concerte- unul de vizionare, inainte de Anul Nou, unul- care are loc in ajunul Anului Nou si cel de-al treilea, cel mai ravnit- de altfel, in ziua de 1 ianuarie. Din cate am citit, pretul biletelor la acest din urma concert este cuprins intre 30 si 940 de euro! Ferice de cei care pot spune ca au fost acolo!
8. Sa merg cu Orient Express! Macar pe traseul Bucuresti-Istanbul, daca nu-mi pot permite un bilet pentru traseul pana in China. In materie de calatorii, Orient Express-ul mi se pare cel mai elegant mijloc de transport. In mintea mea, nici cel mai luxos iaht din lumea asta nu ar putea intrece, in rafinament si eleganta, trenul devenit subiect de romane si filme.
9. Sa particip la un maraton, mai ales in scopuri caritabile, daca s-ar putea. De-a lungul anului, in Irlanda se organizeaza mii de astfel de curse, si se strang bani pentru orice: lupta impotriva cancerului, a sclerozei in placi, impotriva diabetului ori bolilor de inima… De la maratoane de anvergura (cum este Dublin Marathon) pana la curse intre doua sate sau orasele, toate reusesc sa adune oameni pentru care important e, mai intai, sa participe. Daca se mai strang si bani, cu atat mai bine! Daca as avea vreodata curajul sa particip la o astfel de cursa, ar fi o importanta victorie a mea impotriva propriului meu EU, suprasaturat de atata temeri, tutun, neputinte, carbohidrati, neimpliniri si renuntari.
Pai… cam asta ar fi lista mea de dorinte, nu neaparat in ordinea asta, ci in ordinea in care s-ar ivi oportunitatea pentru ca una dintre ele sa se implineasca. Multe sunt legate de calatorii (in cazul meu, pe pamant, pe apa si in aer!), poate pentru ca am crezut, dintotdeauna, ca dreptul de a calatori ar trebui sa fie un drept fundamental al omului, ca si dreptul la munca, de exemplu. Si inscris in Carta Drepturilor Omului! 🙂
Dar voi, voi, dragii mei, ce ati trece, negresit, pe lista cu lucruri de facut?
Self-promo
The to-do list
Posted on Sep 10 2011
Gabi, ma opresc putin la punctul 3, dar voi reveni si te voi “pureca” punct cu punct, asa sa stii! :))
“Cunosc cativa oameni care au scris carti pe care nu le-a citit nimeni, au facut-o, probabil, doar ca sa-si satisfaca orgoliul ranit in inclestari doar de ei stiute”
Mda, si eu stiu o gramada de asa zisi scriitori si poeti, mai stiu si aspiranti, despre care am convingerea ca nu vor fi cititi, dar se chinuie sa se auto-convinga ca au ceva de spus (ma rog, de scris!). DAR TU…Gabi, crede-ma ca nu-ti fac curte, n-am motive, doar stii! Insa tu scrii usor, clar, nu te pierzi in chestii lacrimogen-inutile si poetico-perimat-fortate. Imi place cum scrii si sper ca vei publica. Nu din orgoliu, ci pentru noi, oamenii care sigur te-am citi. Dintr-o banala intamplare faci o pagina pe care o sorb cu nesat (cum a fost cea cu eliberarea de ghipsul de la mana). Asa ca, eu nu numai ca iti doresc sa-ti implinesti acest vis, sau punctul 3, ci am convingerea ca asa va fi.
Si sper ca imi vei trimite si mie un exemplar. Imbratisari! Revin maine pentru celelalte puncte, n-ai scapat. 🙂
P.S. Voi completa si eu lista, poate maine, abia astept. Este o leapsa si mie imi plac anumite lepse! 😉
@ Mirela: Pai… te astept, dupa ce incepe scoala! Stiu ca vei fi un pic ocupata cu Enya, dar eu am rabdare. Cat despre gandurile tale…. ohooo, e prea mult ce-mi spui. I wish! 🙂
Prima zi de şcoală…Emoţiile nu vor trece uşor, dar ai noştri dragi copii au dat impresia că se descurcă şi singuri, aşa că, gata, suntem cam în plus acolo! Dragii de ei, 100 de ani fericiţi să le dea Dumnezeu! 🙂
Gabi, punctul1.
Tu:
Îţi doresc să faci câte croaziere doreşti şi să ni le povesteşti şi nouă, în stilul tău unic!
Eu:
Croazieră. Oriunde, oricând! Oricât!Coasta braziliană, Italia, Caraibe…merge!
2. Tu:
Să ajungi şi să asculţi muzica ta preferată la ea acasă!
Eu:
Să ascult muzica Enyei (http://en.wikipedia.org/wiki/Enya) acasă la ea, în Irlanda, pe o pajişte verde, cu ai mei doi dragi, lângă un castel pe care-l ştiu eu!
3. Tu:
Te rog să scrii o carte!
Eu:
Îmi doresc mai mult să le ilustrez, inclusiv pe cea despre Parfum, care va fi gata curând! Să ilustrez mii de cărţi frumoase!
4. Da, de acord cu Cuba, chiar foarte!
5. Tu:
Să fie, cred că e o senzaţie unică.
Eu:
Să zbor cu propriul avion. Ei, ce, nu-i voie!?
6. Tu:
De acord şi cu Alaska, ceea ce vezi acolo e atât de uimitor…da, votez şi eu acest punct!
7. Tu:
Gabi, hai să mergem împreună la Viena. Cine, cine n-ar vrea la acel concert?!
8. Tu:
Să fie, Gabi!
Eu:
Să am un vernisaj aşa cum erau cele de la 24,25, 26, 27, 28, de ani, cu picturi expuse în cele mai luminoase oraşe ale lumii, de exemplu Paris, Roma, Madrid. Şi pentru că eu am pictat mereu pentru oameni, nu pentru critica de specialitate, să fie apreciate de oameni!
9.Tu:
Nu ştiu, poate …ei, să fie cum vrei tu!
🙂
Şi acum ceea ce aş vrea cel mai mult să fac:
Să asist plină de drag şi uimire la o paradă de modă cu modele create de fiica mea şi să mă bucur mult pentru ea. Şi să fie la Milano sau Paris, acolo unde lumea apreciază creaţia adevărată! Să fie!
Şi…şi să fim sănătoşi să ni le împlinim!
@ Mirela: Pai, cand e vorba de plimbari, calatorii, nu ne dam in laturi, nici una, nici alta, dupa cum vad. 🙂 Oricum, in afara de concertul de la Viena, am mai putea face un lucru impreuna: eu scriu cartea, tu o ilustrezi. Macar coperta! 🙂 Sper sa ti se implineasca aspiratiile, mai ales cele care au legatura cu fiica ta! Stiu ca ai fi de mii de ori mai multumita daca ea ar reusi, decat ai fi cu propria ta expozitie la Paris… sau Madrid… sau oriunde in lumea asta.
Cum spuneam parca mai de mult (iar daca nu, uite, o spun acum) tu esti ca un taifun. Chiar nu te opresti niciodata? 🙂 Iti doresc, Mirela, sa-ti implinesti toate visele, asa cum doresc sa mi le implinesc pe ale mele. Sa fim sanatosi. Pupici de-aici… 🙂
Gabi, cat de bine ma cunosti! Ai mare dreptate, pentru fiica mea as face orice (ai citit bine, ORICE!), asa cum si tu ai face pentru cei trei dragi feciori ai tai! Si asta pentru ca semanam: suntem mame si suntem harnice! Taifun? Taifunul care sunt alearga repede si cu folos, munceste, invata, iubeste! Un astfel de taifun sunt! Ma “recunosc” , doar ca nu las dezastre in urma, dimpotriva, estetizez lumea! 😛
Uite, as fi onorata sa-ti ilustrez cartea, sa fac grafica si ilustratia copertei. Pentru mine ar fi o bucurie, dar stiu ca stii asta. Si ar fi un lucru exceptional sa o lansam IMPREUNA (“Impreuna” e deviza mea in viata.)
Gabi, cat de bine ma cunosti! Sa ma opresc? Niciodata! Doar bloggereala o mai raresc, pentru ca nu mai e ce era, parca s-a ingreunat, nu ma mai amuza. Voi intra pe cateva bloguri care-mi plac, iar la mine voi face numai ce, cum si cat am chef, e firesc!. Pentru ca viata mea a atat de plina si de complexa, incat nu voi mai avea timp , in virtualitate, decat pentru cativa prieteni. 😉
Te imbratisez! 🙂
o gramada de vise ai tu gabita si-ti doresc sa ti se implineasca toate in amanuntime si inca altele surpriza la care nici nu te-ai gandit!
eu nu-mi doresc nimic, imi place sa-i las vietii sa-mi aleaga ce sa-mi ofere si in ultimul timp tare m-a rasfatat. dar ca sa nu spui ca-s spargatoare de gasca, mi-as dori sa vad venetia, sa ma plimb cu vaporasul pe grand canale sau sa vad palatul lui sisi din viena…
@ aA: Da, n-as putea sa spun ca sunt disperata sa fac toate acestea, pentru ca ele sunt, mai degraba, vise pe care mi le-am construit in timp, dupa ce am citit, vazut filme, auzit povesti. Mi-ar placea insa sa spun, cand o sa am vreo 80 de ani, asa, :), ca uite, am reusit sa bifez toate dorintele pe care le aveam in minte. 🙂 Evident, e mult mai incitant ce-ti ofera viata, pe nestiute si nepregatite, dar nici nu mi-ar displacea ca, odata si odata, sa stiu ca am facut toate aceste lucruri.
Sa ti se implineasca dorinta! Si sa ai parte de surprize (placute, evident) la care acum nici nu visezi! 🙂
multumesc mult, gabita, sa dea D-zeu la toata lumea!
Nu stiu daca realizati, 7 din 9 activitati se pot realiza daca aveti bani.
@ MrL: Eu as spune ca… toate, cu exceptia maratonului, la care taxa de inscriere e modica, probabil. Desigur, totul se invarte in jurul banilor, dar mai poate interveni, pe ici pe colo, chestiunea unei vize, a curajului de a face un lucru (cine stie, poate la 60 de ani o sa mai am inca dorinta de a zbura cu balonul, dar poate nu si curajul necesar), sau a expunerii la ridicol- vezi punctul 3.
Multumesc, oricum, ca treceti pe aici, chiar apreciez asta! 🙂
Sau poate la 60 sau 70 o sa vreti sa sariti cu parasuta (eventual dintr-un balon), cine stie? 🙂
Daca va apucati de carte aveti grija sa fie in engleza, e piata mult mai buna si v-ar putea finanta lista de mai sus; ce-ar fi sa incepeti cu “The NOT to do list”?
@ MrL; Cine stie? S-au mai vazut babe nebune! 🙂
Cat despre ”The NOT to do list”, cred ca ideea este geniala. Mi-ar trebui insa cativa ani buni s-o scriu, s-ar putea sa ramana neterminata!
eu vin doar să îţi spun ceea ce sigur ştii deja, iar cartea nu face decât să îţi reamintească. visul rămâne vis dacă nu îi dai contur şi devine realitate dacă îl pui în mintea ta, îl sădeşti ca pe un trandafir şi îl ajuţi să înflorească. puterea minţii umane este imensă. aşa că sfatul meu este să îţi scrii lista cu mult mai detaliat. ia-ţi timp şi spune hârtiei: îmi doresc ca peste x ani să mergem într-o croazieră pe marea nordului (am ales la întâmplare) ori “în data de x voi lansa cartea pe care o voi scrie”
şi ca să îţi răspund, iată ce voi face eu, iată: voi merge în pelerinaj la ierusalim şi pe drumul sfântului iacob, înainte să împlinesc 50 de ani. voi merge la lourdes- un omagiu pentru bunica soţului meu- şi la fatima. voi vizita koln şi grasse, lumea parfumurilor şi îmi doresc mult, tare mult să ajung pe santiago bernabeu şi să-l întâlnesc pe zinedine zidane. anul viitor! 😉
@ psi: Stii ce-a zis sotul meu dupa ce mi-a citit the to-do list? Toate-s dorinte relativ usor de infaptuit, cu exceptia uneia: cartea. Ca aia depinde exclusiv de mine, eu decid daca o scriu sau nu, cand, pe ce subiect. Asa ca… ai dreptate.
Si… sa dea Dumnezeu sa-ti vezi dorintele implinite, pisicuto. Imi place lista ta.. e uimitor de colorata si de plina de… neprevazut, ca sa spun asa. O saptamana buna!
gabi, la anul, când o să dau mâna cu zizou să nu te miri dacă-ţi cer adresa să-ţi trimit poza! 😀 ştiu că pare psihologie ieftină, dar am învăţat că cu cât îţi detaliezi ţelurile mai mult, cu atât “riscă” să se întâmple. 😉
aşa că mă pregătesc să stau cuminte la rând pentru autograf.
deci saptamina asta s-au anuntat doua (potentiale!) lansari de carte! 🙂
@ coolnewz/Ratatouille: Asa se pare! Stay tuned! 🙂
@ psi: El, Perfectul, chiar mi-a demonstrat asta de cateva ori. Asa ca nu o iau … in desert! Oricum, stiam ca-ti place fotbalul, dar nu-mi imaginam ca esti un asa fan.. Iti doresc sa primesti autografele dorite, laolalta cu poze cu tine + fotbalistii pe care ii admiri atat de mult! Go, psi, go! 🙂
doar zizou, gabi. doar zizou. e de-ajuns, chiar dacă el nu mai joacă.
rata, va fi, aşa cum am promis. ne vedem la lansare. 😀
Capul mi-e plin de ‘to-do-lists’, 99% strict de calatorie, dar nu ma “arde” niciuna in momentul asta, probabil pt ca, una la mana, simt ca mai am timp si, doi la mana, stiu ca se pot realiza, calatoriile sunt doar o chestiune de bani si planificare. Asta vara, inainte de plecarea cu trenul spre Moscova, aveam senzatia stranie ca acea calatorie este gata facuta, ca pot incepe sa ma gandesc la alt voiaj, ca acum (atunci) nu mai trebuie decat sa ma las dusa de mersul inerent al lucrurilor, ca de multe ori in viata. Prin urmare pe tren faceam planuri pentru China, chiar vreau sa ajung acolo intr-un an, doi. Si eu as vrea sa scriu o carte, poate o sa fie una de calatorii, dupa ce bat mai multe locuri din lumea asta 🙂 In rest ma gandesc daca mi-as dori un copil, dar asta nu prea o poti programa, asa ca nu cred ca o voi trece vreodata pe o lista. Succes cu cele noua puncte, nu mi-as fi imaginat ca esti asa o mare iubitoare de muzica country 😀
@ Anca: Eu nu-s atat de organizata, ba, as spune ca nu-s organizata deloc. E prima oara cand adun laolalta lucruri la care ma gandeam doar, ratacite prin mintea mea, unele- de 30 de ani, altele- mai recente, de cand am inceput sa inteleg ca nu-i chiar imposibil sa faci ce ti-ai propus.
China e pe lista vacantei de anul viitor, dar nu e neaparat… o dorinta atat de mare. E mai mult o curiozitate- care, sper, se va implini.
Eu am trei copii, nu mai pot sa-mi pun asta pe lista. Iti doresc succes in privinta asta.
Da, sunt innebunita dupa muzica country, cred ca e tot o nostalgie legata de America, si, culmea, nascuta candva, in copilarie. Dintotdeauna mi-am dorit sa ma asez in State, acum doresc doar sa le vizitez. Succes, Anca.
ce pot sa zic decat ca asa sa-ti ajute Dumnezeu!!
Găbiţa, dac-aş dispune de bani mulţi, asta aş face şi eu toată viaţa : aş călători! N-aş investi în nimic altceva, că-n definitiv nu luăm nimic după noi… 🙂
@ Giana: Pai, moldoveanco, daca as avea bani, asta as face si eu toata viata: as calatori. Si las’, ca daca nu avem bani, cumparam!
O saptamana excelenta, fata mea! 🙂
Mie mi se pare ca nu mai am timp pentru prea multe lucruri… si ca tot ce am facut e mai putin meritul sau vointa mea si mai mult un dar ceresc.
Altfel eu obisnuiesc sa imi fac lista de Craciun in care imi pun obiective si ma rog Domnului pentru fel de fel de lucruri…
In general am reusit performanta de a face lucruri nesperate si deci niciodata puse pe lista, mult mai indraznete decat putea mintea mea sa o faca!
si totusi…
1 Mi-as fi dorit sa scriu si eu o carte; nu stiu daca e cu putinta si nu mi-am pus problema daca cineva o va citi;
2 O croaziera imi tot sta in cap de cand fiul meu a facut una si a fost convins ca eu trebuia sa o fac;
3 As vrea sa pot decora o casa de la cap la coada fara sa am impedimente financiare, asa, dupa gustul meu pe care o viata l-am cultivat (incecand sa ma adaptez lipsurilor si reutilizand in mintea mea tot ce se poate)…
4 Sa reusesc sa nu panichez la gandul inrautatirii starii mele de sanatate, sa ma pot bucura fara angoase de multele daruri ce le-am primit… fara regrete, fara lacrimi, fara sa imi stric bucuria!
5 Mai presus de orice insa imi doresc sa ma pot ruga intr-atat incat sa pot spera la mantuire!
In rest… imi doresc sa vad doar oameni care au inteles ca fericirea e ceva minunat si nu depinde nici de bani nici de frumusete ci doar de capacitatea de a primi cu bucurie tot ce iti da Dumnezeu intr-o trecere scurta prin lume!
Chiar daca unele dintre lucurile inscrise mai sus par bizare… e tot ce imi doresc si ce poate sta in puterea mea.
Imi place de tine, de voi…
@ Cita: Cred ca, intai de toate, ar trebui sa ne rugam pentru sanatatea celor dragi noua si a noastra. Cand esti sanatos, ai o viata, si poti decide ce faci cu ea. Cred ca tu, Cita, ai inteles mult mai bine ca nu neaparat lumea materiala e importanta, ci ca cea spirituala te face ma bogat, in primul rand. Din pacate, ca sa intelegi asta, trebuie sa treci prin Purgatoiu mai intai!
Imi place dorinta ta de a decora o casa. Mi-ar placea sa o vad terminata, mi-o si pot imagina, aproape: parchet pe jos, culori in nuante de maroniu- roscat, perdele grele si draperii bogate, fotolii cu brate si picioare curbate, vaze de flori peste tot, si cateva obiecte de arta mici, dar pretioase, ”ratacite” pe ici pe colo, o biblioteca generoasa, in sala de studiu, si coltul de primit musafirii, undeva in camera de zi. Ma rog… nu stiu, am zis si eu! 🙂
Si eu incerc sa ma bucur de fiecare zi, asa cum mi-e data! Toate cele bune, Cita! Imbratisari, scumpa mea!
🙂 interesanta creionare a gustului meu…
desi am 60 de ani… sunt o mare admiratoare a stilului contemporan epurat!
Imi plac liniile drepte, designul pur fara obiecte multe de decor, iubesc albul maculat doar cu obiecte ce aduc culoare, si da, florile pretutindeni. Ador ordinea care imi da calm si imi place lumina asa ca iubesc draperiile iar perdelele le prefer transparente…
Imi place un interior unde culorile sunt in armonie iar obiectele in echilibru…
In fine, cartile in loc special, locul de odihna, coltul de conversatie si evident locul convivial de luat masa…puncte indispensabile… Uite ca ti-am creionat gustul meu.
Cand spun ca imi doresc sa decorez o casa… nu ma gandesc neaparat la a mea… As putea decora casa oricui, dupa ce am petrece o saptamana impreuna… si as descoperi caracterul, temperamentul, inclinatiile si nu in ultimul rand preocuparile persoanei.
As putea decora o casa plecand de la un singur obiect de pret – valoros sau nu – sau de la o culoare…
In fine… e ceva ce sta in mine si nu am valorificat adica talanti neanmultiti!
Multumesc pt tot chiar si pentru ocazia asta de a scrie cele de mai sus.
@ Cita: Nici nu ai idee cat ma bucur ca ai revenit!
Nici eu nu ma gandeam neaparat la casa ta, dar se spune ca incepi cu a ta, si daca esti multumit, continui si cu altele. In fine, ce mai conteaza? Am incredere in gusturile tale… chiar daca nu sunt adepta stilului contemporan epurat! Eu sunt mai clasica… si mult mai indarjita! 🙂
Inca o data, bine ai revenit, Cita, chiar daca absenta ta a avut legatura cu durerea si necazurile prin care ai trecut! Poate de acum incolo sa fie mai bine. Imbratisari calde!
[…] Shake de duminică: remember 11 septembrie, kevin carter, prima zi de școală, the to-do list, minciunele, pufarine, lupta împotriva evaziunii, test de perspicacitate, amintire […]
Se spune ca pentru a realiza ceva in viata primul lucru necesar este vointa (eu adaug si banii), asa ca daca ai vointa toate se pot implini, Gabriela! Iti doresc mult succes!
In urmatorii ani eu nu-miu doresc decat sa pot face ceea ce trebuie sa faca un parinte resposabil pentru copilul lui. La mai multe nu indraznesc sa visez avand in vedere resursele materiale. Dar cine stie “niciodata nu stii de unde sare iepurele” spune o vorba romaneasca, asa ca daca as avea posibilitati cred ca si eu as alege sa calatoresc.
@ Marycix: Cu vointa, faci orice. Si cu nadejde in Dumnezeu, desigur. Asa ca, sa dea Domnul sa fie bine si pe strada ta!
imi plac tare mult dorinteler tale. sper din suflet sa ti se implineasca cat mai multe dintre ele. 🙂
@ Cojocarii: Multumesc, sanatate multa sa aveti, copilasi. Si… implinite sa fie si dorintele voastre! Pupici de-aici! 🙂
@ Mirela: Asa-i, Mirela, , viata se traieste printre oameni- familia si prietenii pe care-i ai. E si internetul o lume, dar… doar o lume paralela. Stiu ca sunteti ocupati, ca aveti un copil din viata caruia nu puteti lipsi, ca aveti o afacere de condus- toate astea sunt viata.
O sa ai timp de scris, cand o sa fii asa, ca mine, :), cand Enya va fi zburat din cuib deja, cand afacerile vor merge, fara ca voi sa fiti zilnic acolo, cand viata ta va curge in alt ritm. Enjoy your life, hun! 🙂
@ psi: Doar Zizou sa fie atunci, scumpa mea. Si eu am fost admiratorul unui singur star, Nadia, si nu-mi doream decat un autograf de la ea. Cand l-am avut, mi-a fost destul! Cunosc sentimentul, asa ca… sa ti se implineasca dorinta! 🙂
asta m-a dus cu gandul la o carte… “Noteaza si actioneaza”, nu mai stiu de cine este scrisa, dar stiu ca este o carte de dezvoltare personala sau, ma rog, intra in categoria aceea… eu nu-mi fac planuri, actionez pe moment… daca mi se pune sa plec, maine, maine plec… am in schimb un vis, pe care il voi realiza, nu stiu cand, ca nu-mi stabilesc date, dar se va realiza in maxim 2 ani 🙂
@ BlueRiver: Nici eu nu prea obisnuiesc sa stabilesc date, mai ales ca anumite intreprinderi nu depind doar de mine, ci de un complex de factori, stii si tu. Sper sa mai stim una de alta peste 2 ani, cand, mandra de tine, sa-mi spui ca ti-ai vazut visul cu ochii. Bafta maxima, BlueRiver! 🙂
Interesante dorinte care arata un spirit liber, caruia ii place sa calatoreasca; insa ceea ce imi place la toate dorintele tale este ca, in marea lor majoritate, sunt cat se poate de realiste si de realizabile – iti trebuie doar putina vointa si sa incepi sa strangi banii pentru ele. Multa bafta! 😀
@ Bogdan E: Da, asa-i, sunt mai realiste decat ai crede la prima vedere. Oricum, ziceam ca, pentru indeplinirea lor, o sa am nevoie de mai mult decat bani, dar chiar si asa, sper sa le sterg pe lista, una cate una, si sa le trec la capitolul ”realizate”. Bafta si tie, trebuie sa fie acolo ceva ce-ti doresti tu cel mai mult! 🙂
Nah, tu stii, dar cel putin din afara mie nu mi se pare ca iti trebuie altceva in afara de ceva bani si de timpul fizic liber; de exemplu ca sa ajungi in Nashville tot ce trebuie sa faci e sa-ti cumperi un bilet de avion, sa-ti rezervi o camera la un hotel si sa-ti pregatesti bagajul. 🙂
@ Bogdan Epureanu: Si sa fac rost de o viza. Ma rog, asta ar fi cam primul lucru, de fapt. Si… ar mai fi cateva (mici, ce-i drept) , dar asa-i, nimic nu-i imposibil !
[…] Shake de duminică: remember 11 septembrie, kevin carter, prima zi de școală, the to-do list, minciunele, pufarine, lupta împotriva evaziunii, test de perspicacitate, amintire […]