In sfarsit, ieri, in jurul orei 9,30, m-am despartit de el. Dupa sase saptamani de chin, i-am spus ”ADIO”. Stiu, m-a insotit pretutindeni in tot acest timp, a fost, practic, mult mai apropiat de mine decat mi-as fi dorit. L-am carat in vacanta, si am vizitat impreuna Italia si Franta. A intrat in Mediterana si s-a bucurat de intalnirea cu apa unei piscine din Monaco-Monte Carlo. A fost in vizita la Grasse, capitala mondiala a parfumurilor, si s-a lasat fotografiat pe covorul rosu de la Cannes, capitala europeana a filmului. Practic, apare in toate fotografiile de vacanta in care apar si eu. A ajuns la Sanremo si a fost cazat, timp de 8 nopti, la Nisa. Dar ieri am avut puterea sa nu ma mai uit in urma, si m-am lepadat de el, pur si simplu. A ramas undeva in spital, abandonat ca un copil nedorit. Nu mi-a pasat, desi mi-a facut si bine, nu doar rau. Dar era murdar si zdrentuit, si nu mai aveam chef nici sa-l curat, nici sa-l imbrac cu haine noi. Din cauza lui, aparitia mea cu el de brat, a starnit zambete ironice. Nu mai spun ca toata lumea dorea sa stie de unde-l am, cum de am ajuns in compania unui exemplar ca el.
Nu pot uita ca mi-a provocat si dureri, iar despre mancarimi… nu mai vorbesc! Din cauza lui, trebuia sa fiu mereu atenta la detalii: am purtat doar maneca scurta, iar maneca lunga- doar daca era foarte larga. Nu-i placea nisipul- asa ca nici plaja nu am facut pe cat mi-as fi dorit. Despre apa marii- nu mai spun. Se inmuia ca o carpa la vederea ei! Halal!
Cum ziceam, ieri am scapat de el. Si ca sa vedeti cat de mult rau mi-a facut, va spun ca nu s-a terminat inca. Pentru o saptamana, trebuie sa merg la recuperare: e nevoie sa-mi revin fizic si emotional. Si asta pentru ca m-a torturat, pur si simplu. Inca se mai vad urmele trecerii lui in existenta mea si nu stiu daca, anul asta cel putin, voi reusi sa scap de ele. Pentru o vreme, ele vor fi inca vizibile, starnind, chiar si dupa plecarea lui, semne de intrebare: dar ce s-a intamplat, darling?
In fine, nu mai conteaza. Important e sa-mi revin, sa ma refac si sa nu mai am de-a face, niciodata in viata mea, cu el. Si n-as vrea ca nimeni sa treaca prin ce-am trecut eu, prietenii- nici atat!
Aaaaa… de ce-l urasc atat de mult? Pai, cati dintre voi v-ati imprieteni cu ghipsul (de pe mana dreapta, in cazul meu)? Oricum, ideea e ca ieri am scapat de el, si ce-a lasat in urma se vede in fotografia de mai jos. Hai, la revedere, sanatate s-aveti! 🙂 
Self-promo
La adio tu…
Posted on Aug 09 2011
😆 bine că ai scăpat de el! Acum puţină recuperare şi gataaaa! eu aşa îţi doresc, din tot sufletul.
revăzând traseul amicului tău nu pot să nu remarc că mi-ar fi plăcut să fiu în locul lui: la apă nu mă înmoi,dar m-aş fi fleşcăit la grasse!
zile bune să ai şi recuperare uşoară!
te pupă psi.
@ psi: Da, cred ca la Grasse te-ai fi simtit ca la tine acasa… ti-am mai spus, psi, nu-i timpul trecut. 🙂 Multumesc de urari, sa fie!
recuperare usoara si rapida iti doresc si bine ca v-ati divortat in termeni amicali! mana arata bine, Doamne ajuta!
@ aA: Da, exceptand aspectul estetic :), mana nu arata prea rau. Doamne ajuta, sa fim sanatosi de-acum…
wow! ce bine ca ai scapat! stiu cum e: am trecut prin asta!
acum, spune, cum stai cu abstinenta de fumat si cu greutatea?Ma gandesc la tine si te sustin de depate! sper ca ai aflat rostul ghipsului caci nimic nu de degeaba!
o zi frumoasa…indiferent de …meteo 🙂
@ Cita: Fumat- abstinenta totala; greutate- cred ca am dat jos vreo 2 kile, dar cand spun asta ma bazez pe cum stau hainele pe mine, altminteri nu m-am incumetat sa ma cantaresc. Cu alte cuvinte, eu ma straduiesc, dar se pare ca nu e suficient! 🙂
Si da, am aflat rostul ghipsului, abia astept sa ma pot urca (daca am sa fiu in stare) din nou pe bicicleta! 🙂
Ha, ha, ha! Nu stii cat imi doresc si eu sa ma sui pe bicicleta!
iti doresc succes din toata inima!
Cu drag mare
@ Cita: Scumpa mea, ai grija ce dorinta iti pui… :):):)
[…] gând, legături, o viață împreună, caiet, cuvinte de vară, telegramă, su, interviu. * * * * * * […]
Gabriela Cimpoca, tu trebuie sa scrii, dar nu asa, doar pe blog! Sa scrii carti si eu sa le citesc pe plaja, tolanita sub umbrela, pe sezlong! Pentru ca scrii prea bine, mult prea bine ca sa fii egoista si sa daruiesti doar asa, cate un text, si asta doar cand ai timp! 😉
Bietul ghips, a ajuns o zdreanta, dupa ce a fost rasfatat in cele mai frumoase locuri de vacanta! Dupa ce a inhalat aromele de la Grasse, dupa ce a facut plaja la Monaco-Monte Carlo.…la Sanremo. Mai, ce onoare pe dumnealui!
Ma bucur mult ca ai scapat de el si ca mana ta arata bine, e vindecata si sanatoasa. Te imbratisez cu tot dragul! 🙂
@ Mirela: Da, a fost cu adevarat un ghips privilegiat :). Sper ca am scapat si ca mana e bine, spun asta deoarece mai am totusi unele indoieli! Si eu te imbratisez… dragalasilor (asta asa, ca sa te fac sa zambesti din nou) si spor la treaba voastra. Si… multumesc pentru tot!
🙂 da de cand am inceput sa citesc m-am gandit ca era vorba despre gips 🙂 la sfarsit m-am convins.
Apropo, frumos bronz.
@ Ciupanezul: Da, bronzul e ceva deosebit, intotdeauna mi-am dorit asa ceva si, in sfarsit, uite, il am! 🙂
Deci s-a vindecat aripioara … ma bucur sa citesc asta. Sanatate si mare atentie 🙂
@ dojo: Cam asa ceva… Multumesc mult, la fel si voua. Si mai ridica ceva poze americane pe blogul cela, te rog :).
Eu am purtat si pe dreapta si pe stanga…deci stiu cum este….
Recuperare usoara!
@ scorpio: Jur ca, atata vreme cat am fost copchil, n-am patit asa ceva. Toate au inceput sa vina dupa ce am implinit 40 de ani… si pot spune ca sunt inca in floarea varstei, nu? 🙂 Pe de alta parte, fereasca Dumnezeu de mai rau. Multumesc mult, te pup!
Tot asteptam finalul sa vad de cine te-ai despartit! Multa sanatate!
@ Marycix: :):):) Ha ha ha… deci a functionat! Multumesc de urari si de vizita. Toate cele bune, am trecut si eu pe blog pe la tine. Felicitari, le meriti!
ceva semnaturi pe ghipsul ala? Sau nu-ti trebuie sa-l tii ca amintire?! 🙂
@ coolnewz: Sa stii ca m-am gandit, dar apoi m-am sucit si am zis ca e mai bine s-o rup cu trecutul atat de dureros! Si, retine, inca mai sufar, pe baza de-un deget inca umflat. Te pup 🙂
Cred ca a fost cel mai umblat si cosmopolit ghips al anului 2011 !!!
@ -X-: Daca nu este cel mai, sigur se numara printre cele mai umblate. Nu multe ghipsuri se pot lauda cu asa ceva, nu? Bine, o intrebare fireasca ar fi ”si la ce i-a folosit?”. 🙂
Ma bucur mult c-ai scapat! te pup si te imbratisez tare, tare!
Acu’ ma duc sa termin de facut bagaj, ca iar o iau din loc! ma duc la Busteni si de acolo in tabara la Iba. Nah, ca m’am laudat peste tot!!
Uikend frumos iti doresc!
🙂 … a devenit subiect de blog.
@-X-: Da, asta-i cam asa-i, a dobandit o oarece notorietate :)!
@ Giana: Multumesc mult, mult, mult, suflete. Stiam ca pleci, iar pleci! Lasa, sa-ti fie bine, sa ai tabara frumoasa si sa-ti dea aia titlul de ”cea mai tare bloggerita din Romania”. Vacanta placuta, ma bucur ca, atat de ocupata fiind, ai avut timp si pentru mine. Pupici 🙂
Bună!
La început , am avut ceva emoții, o întorci frumos din condei!
Am parcurs, în urmă cu două veri, tot drumul tău!
Fascinantă călătorie!! și tu cu gipsul, trebuie să-ți fi fost tare greu..
Sănătate multă îți doresc și o vară plăcută în continuare!
@ Gina: Scumpa mea, multumesc mult pentru: urari (la fel si tie), vizita pe blogul meu si pentru gandurile bune. Te stiu, ne-am mai intersectat pe ici pe colo, dar… suntem mereu pe fuga, nu-i asa? Oricum, traiesc niste zile mai aglomerate (o operatie a sotului imi da exact acum mari, mari emotii), dar imediat ce ma mai linistesc promit sa vin in vizita. Si sa-mi completez blogroll-ul, ca am o lista uite-asaaaaaaaaaaaa de lunga! 🙂 Multumesc inca o data, sa-ti fie bine!
Ceva autografe pe el ai lasat???
Cand i-a scos gipsul de la pcior sotului meu toate scrierile s-au pierdut in apa gipsarului…
s-a recuperat nesperat de repede, dar pe zona fracturii e maroniu…
unul alb si unul maro,
daca se pierde il gasesc repede ( cum ne place sa facem haz de necaz)
Asteptam vesti bune!
Pupi din Galati
@ Lenuta Enache: Buna, incantata de vizita, chiar ma onoreaza. Nu, nu l-am pastrat, dupa ce mi l-a scos nu-mi doream decat sa ma spal pe mana, pana sus, la cot, si apoi… sa ma scarpin. Jur! 🙂 Pup si eu, te astept cu drag pe-aici! 🙂