In oraselul nostru s-a desfasurat, weekend-ul trecut, ”JFK Dunbrody Festival”- dupa denumirea oficiala, un fel de balci de pe la noi, daca ar fi sa descriu situatia din teren. Timp de trei zile, oraseni si fermieri, copii tragandu-si parintii de mana si adolescenti de prin imprejurimi au facut ture-ture in centrul orasului, cumparand chestii diverse, de la baloane pana la tricouri cu fetzele gemenilor Jedward imprimate pe ele, ori dandu-se in tiribombe si alte cateva masinarii prezente la toate balciurile, alea de te zdruncina, ridica, invart, tin cu capul in jos! 🙂 Ca si la balciurile romanesti, ofertele de tras cu pusca se iteau de peste tot, o salva reusita fiind rasplatita cu nimicuri colorate precum ursuleti, catelusi, catei si caini de plus, ratuste de plastic ori alte bazaconii de gen, care iau ochii copchilului, taman cand hotarasti ca gata, nu mai dai un ban pe prostii! 🙂
Ma rog, primaria locala a facut totusi eforturi pentru ca lumea sa simta ca orasul e in festival, si a organizat trei seri muzicale, aducand la fata locului 2-3 nume in voga acum in Irlanda, gemenii Jedward (au participat anul acesta la Eurovision) si Mary Birne (a ocupat locul 2 sau 3 la X Factor, versiunea din Anglia). Iar duminica seara, lumea din New Ross a avut si un foc de artificii, care a pus astfel punct unui eveniment menit sa scoata targul din amorteala. De-acum, nimic notabil nu se va mai intampla pe-aci, pana pe 17 martie anul viitor, cand New Ross-ul va sarbatori Saint Patrick Day (dar fara focuri de artificii!) 🙂
Oricum, nu pot incheia fara sa amintesc despre participarea romaneasca la acest festival, si cand spun asta, ma refer la micii comercianti rromani care si-au facut o afacere din a fi prezenti la balciurile si targurile din Irlanda, vanzand, dupa caz, ace, brice si carice. In poza de mai jos, o sa-l remarcati, probabil, pe unul dintre cei despre care vorbesc, itindu-se dintre mutzunachii atarnati de prelata care delimiteaza perimetrul SRL-ului propriu, asa cum n-o s-o ratati pe (probabil) sotia lui, care, ce credeti?, impletea codite micutelor irlandeze, dornice de coafuri afro. Alte neamuri ale respectivilor- matusi, nepoate, surori si frati, precum si puradeii din dotare, impanzisera balciul, vanzand, la randul lor, maruntisuri din plastic ori cutii pline de apa cu spuma, pentru copiii care inca mai cred in baloane de sapun! 🙂
Este inutil sa spun ca balciul acesta n-are nimic de-a face cu balciurile copilariei mele, pline de mirosul vanilat al gogosilor infuriate, de pepenii cat roata carului, de femeia cu barba de la circ, dar, nu-i asa?, nici balciurile romanesti nu mai sunt ce-au fost odata!
Self-promo
La balci
Posted on Jul 25 2011
Si, adaug eu, vata de zahar, pe vremuri alba, acum multicolora… Altfel, se pare, balciu-i balci cam peste tot, iar ce povestesti tu seamana foarte bine cu “adunaturile poporane” organizate de primarul urbei noastre, dom’ Oprescu. 😀
@ Dana: Mamaaaa…. cum asa? New Ross-ul e un amarat de orasel din Irlanda, da’ Bucurestiul e ditamai capitala europeana! Iar aici, nici macar nu stiu numele primarului… dar chiar nu e nevoie. Ce-i drept, in Romania trebuie sa stii pe cine sa injuri! 🙂 🙂 🙂
[…] Lecturi interesante: îndrăznește, o tristețe, jalnicele feministe, la bâlci, grabă, felia de pizza, basm sapiențial, inocentul, blogger-țăran, să fim […]
mare pacat ca totul tinde spre kitsch… Gabita mama, nu mai e nimic cum a fost… nici chiar noi!
Sanatosi sa fim! am zis!
te pupez!
o zi frumoasa’ti doresc!
@ Giana: Mai ales noi… nu mai suntem cum am fost. Pupici de prin zona, spor la pregatiri pentru vacanta! 🙂
din ce povestesti mie mi se pare interesant, mai ales muzica si artificiile!
orice iesire din monoton e bine venita, cu tigani…dar mai bine fara 😀
@ aA: Normal ca orice iesire e binevenita, mai ales intr-un loc unde, de obicei, nu se intampla nimic! Si nici rromanii nostri nu m-ar fi deranjat neaparat, dar sunt convinsa ca au desfasurat si niscaiva activitati paralele in acest timp, despre care se vor afla detalii ulterior. Ca, de obicei, asa se intampla. Aflu eu dupa aia cate kile de aur s-au vandut in cele trei zile, aur transformat misterios in tinichea, peste noapte! Ca de aici vine grosul banilor, nu din 2-3 mutzunachi vanduti in targ! 🙂
Frumos reportaj!
Ce mai e ca odinioara? Pai…nimic. Poate si pentru ca perceptiile noastre se schimba dar cu siguranta lumea e tot mai individualista si asta se simte…
Eu sunt teribil de nemultumita de serbarile de la scoala nepotilor mei dar gusturile mele poate isi au originea din timpurile de trista amintire…:)
Gaby, te rog sa ii multumesti Mirelei pentru grija ei! Sunt impresionata.
@ Cita: Da, e posibil sa fim straine sistemului de valori actual, mai ales ca il traim in tari care ne-au adoptat.
Sper ca Mirela despre care iti spuneam va citi randurile tale. Si pe mine m-a impresionat, nu-i putin lucru!
In rest, sanatate multa, Cita, inteleg ca vei sta o vreme in Franta (acasa, cum s-ar spune), sper sa-ti priasca sederea! Numai bine, scumpo! 🙂
Pentru Gabi,
Tonica si plina de viata ca de obicei. O sursa inepuizabila, din orice nimic reusesti sa faci ceva tare frumos.
Pe curand!
@ Mirela: Scumpa mea, cum zici tu ca ”din orice nimic”? Aici a fost ditamai balciul, care a durat trei zile… 🙂 Serios, acum, mi s-a mai spus asta, am luat-o ca pe-un complement! 🙂 🙂 🙂
Pentru Cita
Ma bucur mult ca sunteti prezenta din nou printre noi. Astept noutati de la dvs.
Numai bine, pe curand !
@ Mirela: I-am spus Citei despre tine, Mirela, a fost impresionata. De altfel, cred ca ”recunoaste” asta pe undeva pe aici, printre comenturi. Inca o data, iti multumesc, esti un om bun!
nu nici bâlciurile nu mai sunt ce erau odată. cu ringhişpiluri, cu căluşei, vată de zahăr şi alte multe, minunăţii, omul cu flaşneta, să nu uităm nici de el, baba cu cocoşeii de zahăr ars… ioooi! mi-ai stârnit amintirile.
la noi sunt acum festivalurile berii, din vară şi din septembrie (cel din septembrie se numeşte desigur oktober fest ca fratele mai mare şi mai celebru de la munchen) şi găseşti acolo tot ce nu vrei. dar mi-e dor de bâlciurile copilăriei. 🙂
@ psi: Da, chiar am vrut sa dezvolt subiectul, dar pe urma m-am gandit: cine naiba vrea sa stie? Tinerii de azi habar n-au ce-i ala balci, vorba ta, acum se numesc festivaluri si ”zilele orasului”. 🙂 Si mie mi-e dor!
Auzi, psi, trebuie sa te intreb, ca daca nu aflu, mor: ce-s alea ringhispiluri? 🙂
carusel, gabi, carusel… este un cuvânt preluat de la saşi! 😆 cum s-ar spune un fel de regionalism.
@ psi: Banuaim ca e un regionalism, o preluare lingvistica, ceva, acum aflu ca e cuvantul sinonim tiribombei, dar… doream sa ma asigur. Oricum, nu stiu daca as putea sa mi-l amintesc peste cinci minute… de greu ce e!
Multumesc fain, fata, spor la treaba!
[…] vă întreb care sunt uneltele voastre: tudor, rokssana, yours, gabi, daniel, shayna, coolnewz, tudor enea, tiberiu, jorji şi de fapt pe toţi cei care treceţi pe […]
Eu ma bucur ca inca mai exista balciurile astea…Nu poti sa vezi numai muzee si palate, trebuie si ceva asa, mai…autentic! Balciul e cam acelasi peste tot! Chiar daca vata de zahar a plina de E-uri in nuante… Dar farmecul nu-i pierdut si eu apreciez si iti multumesc ca scrii despre ceea ce vezi si traiesti. Se simte stofa de ziarist in tot ce faci, asta rezida din talentul tau, Gabi! Ma bucur si iti doresc o zi frumoasa! 🙂
Te invit la imagini din Salzburg, cu mare drag! 😛
@ Mirela: Din cate stiu, la Tecuci, unde am copilarit, inca se mai organizeaza balciuri,in fiecare an, de Sf Maria. Sigur, e o mare diferenta intre ce era acum 30 de ani si ce se intampla acum, dar, atata vreme cat obiceiul nu a disparut, e bine! Mi-ar placea sa mai ajung o data la un balci :). Pana atunci, o sa vizitez Salzburg-ul, desigur! 🙂 Multumesc de invitatie! 🙂
Ei, ce balciuri erau in oraselul copilariei mele. Nascuta in Cluj, am plecat cativa ani, cu parintii, intr-un orasel unde am locuit intr-o casa atat de mare, ca lumea-i zicea “castel”. Ei , acolo veneau balciuri vara, de fapt incepeau din mai…Era un carusel mare, inalt, muream de frica, dar tot m-am dat de cateva ori. Niciodata n-a stiut servitoarea, care ne ducea acolo, pentru ca ma furisam cu copiii mai mari si hop, in ringhispilul mare! Era si unul mic, cu calusei, mai erau si tintele de tras la tir, am castigat odata o maimuta urata din plus, de care mi-era frica si am daruit-o. Dar de atunci trageam foarte bine, am facut tir multa vreme, trag bine. Am facut si tir cu arcul, si Enya trage bine cu arcul. Imi placeau acadelele din caramel si merele trase in zahar ars, o bunatate! Si muzica, foiala, lumea, era ceva unic. Si acum imi place, ultimul balci l-am vazut acum vreo 7 ani, la Costinesti, avea tot tacamul doar ca aparatele erau mai sofisticate, dar atmosfera si vata pe bat erau aceleasi. Era ceva ciudat, cred ca numai la noi este asa ceva la mare! Ne-am distrat, asta-i clar! 🙂
@ Mirela: La Tecuci, balciul dura cam o saptamana, dar dadea in clocot exact in ultima zi, de Sf Maria. Atunci se aduna acolo lume din satele din jur, era o viermuiala cum rar intalneai in alte parti. Mirosul de gogosi se simtea de la 1 km departare, si nu se compara cu nimic altceva. Cateodata, chiar cand eram eleva la liceu, singura speranta a vacantelor de vara, de multe ori atat de lungi si plictisitoare, era balciul! 🙂 N-am mai fost la balci la Tecuci de vreo 25 de ani… si nici nu sunt sanse! Mi-ar placea sa mai merg o data, macar pentru a vedea diferentele intre balciul copilariei mele si cel al copiilor de-acum. Avem amintiri frumoase, nu-i asa, Mirela?
Si eu trag bine cu arma, chiar imi placea. Mi-ar placea sa facem o serie, sa vedem cine castiga! 🙂
Cata diferenta fata de balciurile descrise prin romanele din urma cu 100 de ani!
Nu mai e acelasi farmec si din cauza ca oamenii s-au schimbat.
Uneori insasi societatea devine “de balci” …
@ -X-: Asa-i, viata de zi cu zi e un balci mai mare decat, poate, credem.
Acum, spune-mi, unde ai disparut, te-am tot cautat prin virtual, si-mi spunea acolo ceva despre o ”disparitie”, ma bucur ca ai dat un semn de viata, sper sa nu te mai evaporezi asa, in neant… 🙂
Voi disparea din nou cateva zile de vacanta. Avem bilete pentru seara asta. Dau de veste cand ma intorc 🙂
@ -X-: Vacanta placuta! 🙂
Eu sunt pe-aici, oricum, numa’ ce m-am intors din vacanta!
[…] că… știi tu, a venit băieții de la Toulouse Lautrec… _________ Salutare Coolnewz, Manole, Cimpoca, SLVC, Ivanuska, Ana Usca, Papornița cu vorbe, Teo Negură, Caius, Theodora Marinescu, Rokssana, […]
Cel mai frumos balci pe care l-am vazut a fost in Buffalo, Ny. Era un circ la care lucrau multi albanezi. Le-am zis ca sunt roman. Ma bateau pe umar, parca voind sa exprime fratia nascuta din vecinatatea geografica! Bine, nu era un balci tocmai de felul descris de tine, dar articolul tau mi-a provocat rememorarea asta. Erau pitici care inghiteau sabii, fete frumoase care pareau naluci si multi, multi oameni. Si de mancat mancai orice iti poate oferi un sir lung, ca un tren, de tonete.
@ Yours: Am mai spus-o, visul vietii mele e sa vizitez SUA. Asa ca un balci in Buffalo ar fi fost pe picior de egalitate cu unul dintre balciurile copilariei mele! 🙂 Cred ca fiecare balci are ceva incitant, in felul lui, ceva aventuros sau doar ceva fermecator. Intrebare: de ce nu mai pot accesa blogul tau dand click pe nume, cum faceam inainte? Acum imi cere sa ma loghez, e normal, sau e ceva in neregula cu computerul meu?
Gabi, sigur ai sa ajungi in US curind si sunt tare curios cu ce impresii te vei intoarce. Bine, asta depinde mult si de unde te vei duce …
@ coolnewz/Ratatouille: Doamne ajuta! As vrea sa fie Nashville, in Tennessee, si tot ce e prin imprejurari. Om vedea… 🙂
Banuiesc ca a fost si o sarbatoare religioasa de a avut loc un astfel de balci!?
@ Marycix: Nu prea le amesteca, multi merg regulat la biserica, asa ca nu au nevoie de o sarbatoare anume. Sarbatorile organizate de municipalitate sunt pentru toata lumea, nici in Irlanda Biserica Catolica nu mai e ce-a fost odata!
ne cunoastem de foarte multi ani, doar ca la un moment dat fiecare a avut un alt drum . Nu cred ca iti aduci aminte cu placere de Scoala Ajutatoare(caci de acolo ne stim),dar fiecare trece prin incercarile vietii…
Tecuceanca fiind,mi-a facut mare placere sa-mi reamintesc de balciul copilariei,cel de acum 35-40 de ani chiar,de picioarele obosite si prafuite,de lanturi,circ ,gogosi !Am fost impreuna cu cei doi copii ai mei si am gasit”Iarmarocul Moldovenesc” cu tot ce ai vazut si tu ,iar ei mi-au spus:e ca la mare,mama!Nu e asa cum ne-ai povestit tu!
@ asistenta: Timpul a estompat multe dintre intamplarile neplacute petrecute acolo, dar, chiar si asa, nu-mi amintesc cu placere de perioada aceea. Din sute de motive…
Cat despre iarmaroc (asa i se mai spunea pe la Tecuci) ehei… e parte a copilariei mele, si una dintre cele mai frumoase amintiri ale vietii. Asa-i, au dreptate copiii tai, balciul de altadata s-a mutat la mare acum. Multumesc ca ai venit, sper sa mai treci pe aici… si scuze de intarziere. Am explicat de ce am lipsit… Sanatate maxima si sa ne auzim cu bine! 🙂
Uite ca am revenit!Mi-am dat seama ca nostalgia anilor copilariei mele tecucene nu-mi da pace cu bunele si relele de atunci!Dar stiam sa ne jucam,eram linistiti, aveam prieteni(si nu virtuali) si parca vacantele nu aveau capat!Doar iarna aveam genunchii intregi…Oare copiii de acum ar “supravietui “acelor timpuri?
@ asistenta: Nu-i nici o suparare ca ai revenit, chiar ma bucur. Si pe mine vremurile de atunci m-au inspirat cumva, am vreo doua-trei postari, cred, care vorbesc de la sine. Si… parca se intamplau doar lucruri bune, sau cel putin asta-i senzatia mea. Dar vacantele, asa-i, nu aveau capat. Ma saturam de atata vacanta, inceputul scolii era, cateodata, tamaduitor. Copiii de azi, trimisi in timp? S-ar putea sa fim surprinsi de cat de bine s-ar adapta unor vremuri monotone si monocolore… zic si eu. Multe salatari, draga mea. 🙂
[…] că… știi tu, a venit băieții de la Toulouse Lautrec… _________ Salutare Coolnewz, Manole, Cimpoca, SLVC, Ivanuska, Ana Usca, Papornița cu vorbe, Teo Negură, Caius, Theodora Marinescu, Rokssana, […]